ERA TIRZIU - CONCURENT 4 - Eliza - Concurs dec. 2015

 
Crăciunul trecuse, iar Noul An se apropia cu pași repezi. Artistul însă nu-și făcea planuri de viitor. Stând singur, în mijlocul încăperii, qândul lui zbura la vremurile de demult. Atunci, casa îi era plină de gălăgie și zumzet, astfel că liniștea era un lux pe care nu și-l permitea. Astăzi însă, dorul îl frământa și liniștea îi era cea mai mare povară. Doar focul amintirilor îi mai încălzea sufletul trist și obosit. La granițele firii, numai nemurirea acelor zile prețioase îi mai ținea sufletul efemer în viață. 

De-a lungul anilor, artistul surprinse în picturile sale momentele trecătoare, dându-le puterea veșniciei. Cu ajutorul pensulei, el a creat noi dimensiuni, pictate în culori de cuvinte rostite, de tăceri, de zâmbet, dar și de emoție.

Astfel, stând singur în fața operelor sale, bătrtânul a înțeles că această putere creatoare era singurul lucru ce-i mai putea înviora viața. Și dintr-odată îi veni cea mai frumoasă idee. Curajos, artistul s-a hotărât să picteze timpul. De data asta, avea să-l facă reversibil. Întorcând pe dos ceasul timpului, secundele aveau să treacă înapoi și să bată din nou a timpuri vechi.