...Niciodata n-am simtit singuratea atat de tare ca in aceasta seara...
Cu
cana de ceai aburind intr-o mana, iar cu cealalta incercand sa-mi fac
priveliste prin geamul cu mii de floricele pe el. Priveam o pereche de
tineri indragostiti care se tineau de mana. Brusc m-au trecut fiorii,
iar pe obrazul rece, am simtit cum lacrimile dau navala.
E Maria....!!!
Am deschis repede geamul. Maria... Maria, Maria...
Copila parca surda la strigatul meu isi lua de mana iubitul si alergara impreuna prin zapada pufoasa.
Maria, Maria.... am ingaimat eu printre suspine.
Cu lacrimi in ochi, mi-am tras scaunul in fata semineului, dornic sa-i simt caldura Mariei.
Mainile Mariei mi-au cuprins mainile mele, iar fata mi s-a inseninat...
In zori, m-am trezit infrigurat, iar flacara semineului abia mai palpaia.
In incapere inca-i simteam mirosul Mariei...
Era un vis? Era aievea...?
O bataie in usa m-a trezit de-a binelea... "LA MULTI ANI, bunicule, la multi ani!"
No comments:
Post a Comment