LA MULTI ANI... PRIETENI!

   

     Ginduri de An Nou? Nu prea am. Poate daca ma straduiesc sa spun ceva intelept si la subiect - ma gindesc la versetul care spune ca “uitind ce este in urma”… sa ne uitam la tinta alergarii noastre. Altfel n-am alt gind decit acela ca trebuie sa ma uit pe unde pasesc… mai ales ca pasesc  intr-un an nou… si… necunoscut. Cum umblu tot impleticindu-ma, mi-am cam facut numarul de accidente pentru o viata de om. Nu stiu ce ma asteapta in anul care vine, dar ma rog Domnului sa am o atitudine potrivita, orice ar veni.

    Cum nu cred in “ Evanghelia Prosperitatii” propovaduita intens pe meleagurile unde traiesc, nu pot decit sa traiesc fiecare zi cu resemnarea si speranta ca “ajunge zilei necazul ei”, si sa incerc sa nu ma ingrijorez de ziua ce vine, ca si asa nu pot adauga nimic sau scadea nimic din realitatea vietii – tot lucruri scrise in Carte. Mai citesc din Scriptura ca Dumnezeu nu da mai mult decit pot duce – doar ca uneori ma mir si eu cit am dus in trecut… desi nu sint sigura daca am carat povara singura sau a dus-o El in timp ce ma cara si pe mine cu povara cu tot… (sa nu incep anul cu o minciuna... stiu sigur ca M-a carat). Si apoi… mai stiu ca exista un plan amanuntit cu viata fiecarui om. De ce ma strofoc oare atita ca si cind as putea adauga sau scoate ceva din planul ce era facut inca inainte de a fi existat eu? Nu stiu de ce... ar trebui sa ma las de chestiile astea...

     Cum as vrea sa traiesc in anul si anii care vin? As vrea sa traiesc in asa fel… ca la sfirsitul alergarii sa nu-mi fie rusine uitindu-ma inapoi si sa nu imi fie frica uitindu-ma inainte. Si cam atit! La… multi ani, prieteni!