Pe masuta de
cafea din livingroom, Deb a desertat o cutie cu puzzle. O mie si una de farime
mici de carton imbirligate in toate directiile, care in viitorul viitorului vor
forma o poza perfecta. Cum trebuie sa isi gaseasca ocupatii usoare zilele
astea, am zimbit cu aprobare. Nu… nu ma mai deranjeaza toate lucrusoarele astea
marunte. A trecut ceva timp de cind m-am hotarit ca nu e nevoie ca sa am casa
exact asa de aranjata si decorata ca si cind ar fi de pe o pagina de revista. E
casa mea, a mea si a copiilor si nepotilor mei, a familiei mele, si poate uneori
sa fie si a prietenilor mei, si tin neaparat ca sa aranjez totul in ea ca sa
imbie aceste persoane la sedere, relaxare, buna dispozitie. Si sint dispusa sa-i las
si pe altii sa se miste nestingheriti in acest spatiu “al meu”.
Am fost de multe
ori in case unde de la descaltat pina la a-ti pune partea dorsala pe o
suprafata tare pe care sa sezi – tot acel timp era un timp greoi si periculos –
o adevarata cazna. Intrai in casa cu nervii incordati sa nu cumva sa deranjezi
vreun mileu sau sa atingi cu suflarea vreun bibelou… (ca sa nu il aburesti…), dar
singurul lucru la care te puteai gindi era momentul cind vei putea sa iesi de
acolo fara sa fi savirsit o crima de vreun fel - si cu cit mai repede ieseai din
casa aia, cu atit erai mai bucuros.
Am hotarit cu ani buni in urma sa nu locuiesc in
asemenea casa. Asta mi-a dat sansa sa ofer adapost si sa ofer un timp bun de
sedere cel putin citorva persoane. Fetele mele au amintiri frumoase in casa
noastra. Poate acele amintiri sint mai valoroase decit casa insasi. Nu poate,
ci sigur.
Avem o casa
materiala in care locuim… si o adresa. Iar sufletul are si el o casa unde se
adaposteste. Trupul nostru este casa sufletului.
Am auzit zilele
astea pe un pastor ca spunea ca atunci cind este intrebat ce religie are, el
le raspunde oamenilor ca nu are nicio religie. El le spune ca are o relatie
cu Isus Christos numai. O poza atit de circulata a Domnului Isus este cea unde
sta la usa si bate. Dincolo de imaginea din poza, sa meditam la realitatea sufletelor
noastre. Isus sta la usa inimii noastre si bate… bate politicos si asteapta… asteapta
sa-I deschizi ca sa intre. El nu intra fortat in inima nimanui, niciodata. El nu
este Allah sa-i indemne pe adeptii lui sa le taie miinile si capetele celor care nu
sint de acord cu el. Domnul Isus, Fiul Dumnezeului celui viu, asteapta la usa ta… asteapta
sa-I deschizi, si numai atunci intra. Este politicos si gentil. Ne trateaza cu
respect. Ne indeamna sa-l iubim pe aproapele nostru - casele sufletelor din jur, nu sa le
ucidem, nu sa le vandalizam, nu sa le demolam.
Daca inima
noastra este casa sufletului nostru, si daca Ii deschidem acestui Fiu de
Dumnezeu… ma intreb cit de placuta si de primitoare va gasi casa noastra? Ce va
gasi acolo? Da… toti vrem sa avem o casa curata. Adevarul este ca oricum ne-am
stradui, chiar si dupa curatenia de Craciun, o gospodina buna ar mai gasi o pinza
de paianjen sau un colt unde s-ar putea sa mai fie mizerie. Da… e de droit sa avem o casa a sufletului curata si
primenita, dar nu putem sa tinem acest musafir de onoare la usa in mod nedefinit
pina cind ne trece lenea si ne apucam de curatenie mare. Oameni buni… faceti loc
pe canapeaua sufletului vostru, la masa din bucataria inimii… mai dati afara din
gunoaiele care fac miros pe-acolo… curatati cit puteti de bine si deschideti usa
pina cind se mai aude bataia la usa… S-ar putea sa fie ultima Lui incercare de a
intra la voi . Arunca afara bibelourile alea vechi si pline de praf de care
te-ai ingrijit ca de niste idolasi toata viata ta… mai da afara din mileurile la
care ti-ai orbit ochii lucrind. Tine casa inimii pregatita pentru viata… bucurie… pace,
si nu fa din ea un muzeu! Si cel mai important… lasa-L pe Domnul Pacii sa intre
acolo!…
2 comments:
Uite acum am citit ceva asemanator pe alt blog si sunt "ambalata" de acolo....
Este ceva ce nu cred ca voi intelege niciodata de la cei care propavaduiesc pe Isus si nu "credinta in Dumnezeu"
Ce Inseamna pentru voi, pentru tine de fapt, caci vreau sa imi explici mai pe larg, ce inseamna sa-l primesti in casa ta pe Isus?
Crezi ca Isus este un musafir din acela care sta cuminte pe scaunul "tare" pe care il inviti, ca ii pui in fata un fursec sau o cafeluta si discutati despre pacatele lumii si ale tale in general, ca el va fi incantat de vorbele tale frumoase si respectuoase pe care i le adresezi si iti va promite tot sprijinul lui?
Dar daca Isus ar fi asemeni unui copil dragalas dar care ca toti copiii va trage de ceva ce nu trebuie si iti va sparge o amintire la care tii mult si odata cu ea linistea ta mult laudata?
Dar daca acel musafir vine cu bocancii uzi si se prabuseste insangerat peste covoarele tale spunand ca a fost ranit la usa ta in timp ce batea fara sa te cunoasca doar pentruca era urmarit de dusmanii lui?
Care este atitudinea adevarata a unui om fata de astfel de musafiri? Astfel de musafir este Isus, nu unul caruia sa-i dai o cafeluta si sa discutati politicos...
Ce faci tu, ce faceti voi, pentru musafirul Cristos? (in greaca Cristos este termenul pentru "Mesia" )
Sint case calde ,in care te simti bine ,intri cu placere si te bucuri cu cei ai casei , sint case reci , asa cum bune spui din care abea astepti sa pleci sa nu fi deranjat ceva , dar daca ai observat casele sint oglinda proprietarului , cald , intim sau rece si respingator. Ma straduiesc pentru o casa calda si un suflet cald , acestea le da DRAGOSTEA .
Post a Comment