Ma tot gindesc la magii care au venit sa I se inchine Pruncului Isus. Cind am pregatit costumele pentru magi in piesele de Craciun cu copiii de la biserica, m-am straduit sa le fac cit mai stralucitoare… Mi-am zis ca astia sint oameni foarte bogati si voiam sa se vada si din straiele lor. Nu stim mult despre acesti oameni decit ca au venit de la Rasarit, ca erau oameni intelepti care studiau cerul - si pare-se ca vedeau mai mult cu ochiul liber decit astronomii zilelor noastre, care se uita prin telescoapele cele mai moderne. Nu pare ciudat acest lucru?
Nicaieri nu scrie
ca erau doar trei magi… dar din cauza
darurilor aduse, oamenii s-au gindit ca au fost trei. Adevarul este ca pe
vremea aceea nu umbla nimeni atita drum cit au batut ei ca sa ajunga la Isus,
numai doi, trei oameni. Trebuie sa fi fost o caravana puternica, cu oameni
inarmati si camile cu merinde suficiente pentru un drum atit de lung, cu slugi
si probabil ceva soldati inarmati. Luind in considerare ca acestia aveau cu ei
aur, smirna si tamiie, cele mai scumpe cadouri ce puteau sa le aduca Micului
Print… trebuie ca numarul celor din caravana asta sa fi fost consistent.
Acuma ce ma
fascineaza pe mine este faptul ca acesti oameni intelepti si-au parasit
proprietatile si businessul lor pentru o perioada indelungata, au acceptat sa
infrunte un drum lung cu peripetiile, si problemele, si nesiguranta unei asemenea
calatorii – doar sa-L vada pe Isus si sa-I aduca daruri.
…………………….
Si de Craciun,
sarbatorind si noi pe Isus, ce credeti voi ca facem? Ne dam daruri unii altora. Stiu ca nu-i peste tot la fel, dar aici in America sa cumperi un dar
pentru cineva a devenit o corvoada grea si obositoare. Ce poti sa le dai unor
oameni care au de toate, unor copii imbuibati si nemultumiti? Ce?
Si sint atitea de spus despre acest subiect.
In primul rind, Domnului Isus I s-au adus acele daruri in mod simbolic: aur,
smirna si tamiie – pentru Imparatul lumii, Preotul si Vindecatorul nostru, al
intregii omeniri. Nu mult dupa, aceste daruri pretioase au platit probabil
drumul si sederea familiei lor in Egipt.
Cu totul diferite
insa sint darurile pe care le dam noi si care simbolizeaza uneori lipsa noastra
de intelepciune, lacomia, infumurarea, si nesabuinta noastra, mai ales cind
facem cumparaturi pe credit si apoi tragem din greu tot anul sa platim
cheltuiala de la Craciun. Cui ar trebui sa ii facem cadouri de Craciun? Lui
Isus. Dar nu-L mai putem gasi astazi in iesle… Nu… nu Il gasim in Bethleem sau in
Nazaret… dar Il gasim in orice nevoias, in orice om al strazii, in orice orfan
si in orice vaduva saraca. Domnul Isus a spus ca atunci cind facem ceva pentru
acesti oameni, Lui ii facem.
Ce ar trebui noi
sa facem de Craciun? Cui ar trebui sa dam daruri? Cui, daca nu acestor oameni
de care ne vorbeste Biblia? Unde-i vom gasi? Sint sigura ca nu vom avea nevoie
de caravana si nici de o vacanta de la servici ca sa ajungem la ei. Pe unii
dintre ei Dumnezeu i-a plasat la poarta noastra ca si pe Lazar la poarta
bogatului. Trebuie doar sa ii vedem…
Si aseara am gasit
o idee fantastica pe internet. Cineva a pus o poza cu o poseta in care erau tot
felul de lucrusoare de toaleta… si le indemna pe doamnele care au posete in plus pe
acasa - sa le umple cu lucruri de igiena si cind vad o femeie a strazii sa le
dea posetuta. Ma gindeam ca putem sa dezvoltam ideea chiar mai mult si sa facem
pachete cu lucrusoare bune de prin dulapurile noastre – lucruri de care nu
mai avem nevoie si sa facem acelasi lucru. Sau… ne putem uita in frigider si sa nu
lasam excesul de mincare de acolo sa se strice. Impachetam si luam cu noi in
drumurile noastre prin oras. Dumnezeu ne va deschide ochii sa le dam acelora
care au nevoie de surplusul nostru.
Ca nu trebuie
neaparat sa venim din Orient ca sa avem un strop de intelepciune, nu-i asa?
Sarbatori
fericite pentru toti cititorii mei si pentru cei pe care sint sigura ca v-ati
si hotarit deja sa ii faceti fericiti
zilele astea de sarbatoare!
2 comments:
Draga mea sarbatori fericite si tie. Si sa dea Domnul sa ne mai incanti si la anul cu "ce-ti mai trece prin cap". Chiar daca nu comentez intotdeauna, sunt " cu ochii pe postrile tale". Ele ma fac sa meditez uneori, sa ma revolt alteori, sa ma simt mangaiata, si mai ales sa te simt aproape in ciuda distantei. Ii multumesc lui Dumnezeu ca existi, si iti multumesc pentru deschiderea ta deosebita care uneori iti aduce si neajunsuri. Cu mult drag Carmen
Multumesc Carmen. Fomnul sa umple casa ta de veselie si sa o tina asa tot anul care vine. Love you...
Post a Comment