Cit traieste omul
tot invata. Asa si eu… si cu cit invat mai mult, cu atit realizez mai bine ce putin stiu.
Parca ar trebui sa ne creasca imcrederea in propriile cunostinte, nu-i asa? Eu
insa… sint tot pe dos.
Azi-dimineata am
mai auzit una faina. Cica s-a facut un
fel de studiu despre cum Il vad oamenii pe Dumnezeu; si cercetatorii din universitatea asta care
facea studiul (numa’ oameni destepti pe-acolo… zice-se) au ajuns, bazindu-se pe raspunsurile oamenilor la diferite intrebari, la concluzia ca oamenii Il vad pe Dumnezeu in patru moduri (daca nu gresesc): autoritar, binevoitor, critic si detasat. Adica in
prima categorie: autoritar - Dumnezeu uraste si pedepseste pacatul; deci avem un
Dumnezeu aspru si necrutator. Asta ar fi Dumnezeul legalistilor… In al doilea rind, Cel binevoitor
este ca Tatal Fiului Risipitor, gata sa ierte, sa primeasca si sa ne doteze
cu tot ce avem nevoie cind venim de prin umblarile noastre nesabuite prin lume -
cica asta ar fi Dumnezeul catolicilor. Asa o fi… ce stiu eu? Apoi vine criticul
care nu vede nimic bun nicaieri si se pare ca o categorie de oameni asa Il vede pe
Dumnezeu – vesnic nemultumit. Si, in cele
din urma, unii Il vad pe Dumnezeu ca un Dumnezeu departat si detasat de
pamintul pe care L-a creat, care Se uita numai de la distanta, sa vada ce
prostii mai fac oamenii pe pamint.
Am ajuns la lucru
si a trebuit sa inchid radioul ca eram si asa in intirziere. Am mai auzit un singur lucru
inainte de a inchide… ca cel care vorbea gasise ca de fapt mai este un fel de a-L
vedea pe Dumnezeu – si asta era Dumnezeul biblic… dar n-am apucat sa aud
descrierea ce I-o facea.
…………………………….
Si asta m-a facut
iara sa ma gindesc. Nu stiu daca starea asta de…”gindire” e un obicei bun, o
meteahna, un defect… va las pe voi sa decideti. Mi-am amintit de o poveste pe
care am auzit-o de la tatal meu. Era odata un general de armata aspru… sever, in
fata caruia toti tremurau. Toti ii stiau de frica si le era groaza cind venea
in inspectie sau aveau de lucru cu el. Dar intr-o zi un soldat a fost trimis de
superiorii lui la generalul asta acasa cu un mesaj. Si sotia dragalasa a
generalului i-a deschis usa si l-a invitat inauntru. Spre marea lui surprindere,
generalul era in patru labe si necheza ca un cal in timp ce un pitic de baiat
il tinea de guler si dadea vesel din picioruse, indemnind “armasarul” la galop.
Eu cred ca Dumnezeu
este ACELASI ieri, azi si in veci. El nu Se schimba si El are multe trasaturi de caracter,
chiar daca sint contradictorii. De pilda, este drept si milostiv. Pune-le astea
impreuna in perspectiva noastra umana si ai gasit o problema fara rezolvare.
Dar in intelepciunea Lui, fiind de o natura diferita de a noastra, fiind omniprezent
si omnipotent, S-a putut cobori sa Se jertfeasca si sa plateasca rascumpararea
pentru pacat in acelasi timp in care
pedepsea pacatul in Insasi natura Lui Dumnezeiasca, parte din Trinitatea Lui -
Fiul Isus Christos.
Noi Il vedem pe
Dumnezeu de unde sintem; pozitia noastra spirituala. Dracii Il cunosc, si Il
recunosc, si se infioara. Dar pentru ca sint draci, prefera sa fie trimisi in
porci si sa sfirseasca in valurile marii – asa scrie in Noul Testament… pe cind
fiul risipitor se uita la bratele Tatalui si Ii cere Tatalui sa-l accepte ca pe unul dintre servitori.
Tilharul Il vede pe Dumnezeu in Isus chiar rastignit fiind si pedepsit alaturi de
el. Mama a doi dintre ucenicii lui Isus Ii cere Acestuia ca fiii ei sa fie la
dreapta si la stinga Lui cind va veni in Imparatia Cerurilor. Toti avem o idee
bazata pe relatia pe care noi insine am initiat-o cu El. Domnul Isus ne invata
sa ne rugam… si in aceasta rugaciune ne sugereaza cum sa ne uitam la Dumnezeu,
cum sa-L vedem. Nu cred ca exista un portret mai potrivit pentru mine. Imi da
perspectiva si speranta.
Tu … cum Il vezi pe Dumnezeu?
2 comments:
Buna Rodica :). Wou, n-am mai intrat pe bloguri de un car de luni.Blogul meu nu l-am mai vizitat de trei luni sigur. Astazi am intrat ca imi trebuia sa intru la o postare pusa cu ceva ani in urma si am avut trei comentarii nepublicate. Unul era de la tine :).Era in legatura cu Fr. Cornel Rusu din Simeria. L-am cunoscut a fost la noi acasa de vreo doua ori.La inmormantare nu mai stiu daca am fost sau nu dar am fost la unul din parastase.
A fost un om deosebit si unul din marii luptatori ai credintei:).
Dumnezeu sa-i faca parte de Rai!!!
Deci era unchi de-al tau! :)
Era frate cu Buna mea. Am inca pe undeva coresponsenta ei cu el dupa ce am plecat din Romania. Ii scrisese o scrisoare chiar inainte de a muri si Matusa Maria i-a pus-o in plic si i-a trimis-o la Buna. S-au inteles bine amindoi. M-am gindit ca il cunosti pentruca era din Oastea Domnului pentru care a facut multa inchsoare. Cum zici- era un om deosebit. Iti doresc Sarbatori sfinte pline cu bucurii de sus.
Post a Comment