UN ALT FEL DE COLINDA...

     Cu totii am urmarit in Romania grupuri, grupuri de colindatori mergind din casa in casa cu colinda in noaptea de Craciun. In Valea Jiului, unde am locuit eu in  primii 25 de ani de viata, craii si brondosii mergeau cu colinda cite trei zile la rind. Ii prindea frigul si oboseala, erau uzi la picioare din cauza zapezii… ti-era citeodata mai mare mila de ei. Si nici nu-i primea toata lumea - ca oamenii erau saraci si nu se indurau sa le dea bani, asa ca uneori oboseala nu era nici macar cu folos.

    Un alt aspect foarte pe dos al tarii mele - Romania - este sau cel putin era pe vremea cind locuiam acolo ca nu erau deloc veceuri publice. Stiu… o sa vi se para ca am sarit de la un subiect la altul, dar aveti rabdare. Am totusi ceva in cap, nu va grabiti sa ma judecati inca. In ce priveste acest subiect – noi romanii, in paranteza fie spus, sintem dintre cei mai necivilizati oameni. Anumite nevoi omenesti, oricit am fi noi de eleganti (sau mai ales din acest motiv), nu pot fi ignorate. Imi amintesc cu groaza si jena de veceul din Gara de Nord si de bucatica aia mica de hirtie igienica. Dar… cel putin exista un asemenea loc de… popas – pentru calatori, chiar daca era si acela jegos din cale-afara. Imaginati-va sa nu gasiti un astfel de loc… sa fiti disperati in urgenta asta personala… Si am un motiv pentru care trebuie sa invoc acest tablou.

……………………

    

Acuma sar de la imaginile de sus la un alt fel de colind, un alt fel de umblat din casa in casa – la o alta urgenta pe care si sa vrem n-o putem amina. Maria era insarcinata cu Isus si i-a venit timpul sa nasca. O nevoie, o urgenta, o situatie mai delicata ca asta nici ca se poate. Imaginati-va o femeie aplecata in doua in durerile facerii… si femeile stiu despre ce fel de dureri vorbesc - mergind alturi de sotul ei din casa in casa, implorind gazduire. In ziua de azi am lua celularul si am chema salvarea… Dar pe vremea aia... nu existau spitale, si salvari, si cadre medicale.

     Mersul asta din casa in casa a trebuit sa fie ceva ingrozitor pentru Maria. Ca nici pentru saracul Iosif n-o fi fost usor, dar Maria trebuie sa fi fost absolut ravasita. Noi nu realizam situatia… noi ne imaginam un staul dragut, cu animalute simpatice, asteptind sa gazduiasca o mama si un prunc nou-nascut, pe cind o iesle este un loc unde animalele traiesc intr-un spatiu restrins, si daca nu e curatat proaspat, locul ala e murdar si mirositor... ultimul loc pe care l-ai alege sa te adapostesti - darmite sa aduci pe lume un copil.

     Si acum… au trecut anii... dar nu s-au schimbat multe. Domnul Isus cam tot pe la usile noastre bate. Si nu sintem cu nimic mai buni decit locuitorii Bethleemului. Sarbatorim nasterea Lui, dar pe El nu-L gasesti in casele noastre. Am pregatit sarbatoarea, mincarea e pe masa, casa curata, calda, luminata, dar El este inca la usa. Ma gindesc ca ar trebui sa ne trezim din starea asta de inconstienta. El n-o sa umble pina-i lumea pe la usile noastre - fiti siguri de asta; ori planeta expira, ori noi vom expira, si ce urmeaza dupa aia, nicio scuza de pe lume n-o sa ne poata scoate nevinovati.

    Eu zic sa facem efortul si de Craciunul asta sa deschidem usa si sa-L primim pe Isus: in case, in inimi, in vietile noastre… si El va aduce multa bucurie si pace sufletelor noastre. Sarbatori fericite!