DISCIPLINA SI DRAGOSTE...

     

     In tot amalgamul asta de stiri in care vestile rele se petrec si se imbulzesc una pe alta, am gasit astazi totusi o mingaiere. Si am inceput sa ma simt un pic mai bine si pentru faptul ca sunt romanca. De mult nu mi s-a mai intimplat asa o chestie. Da, am cetatenie americana de multi ani - si respect tara asta pentru ca m-a primit cind eram fara tara, fara cetatenie, fara directie. Dar undeva in inima mea am ramas "taranca" aia din Petrila – cum ma numea Tarzanul evanghelic zilele astea. El a facut-o in batjocura, dar eu nu vad nimic de dispretuit... Dar sa continui...

    M-au cuprins o mindrie si o bucurie vazind romanii nostrii aliniati frumos si disciplinati in fata ambasadelor, exprimindu-si dorinta de a li se face dreptate, laudind pe Dumnezeu, crezind in El si marturisind cu tarie si putere Adevarurile Lui. Ma bucur ca parca am vazut ca romanii mei au inteles ca nu tot ce sclipeste in apus e bun si ma bucur ca inca in Romania mai este respect pentru familie. Da-le, Doamne, intelepciune romanilor de acolo si de pretutindeni si mult discernamint!

     Stiu ca sunt inca multe de schimbat si in Romania si la romani - ca nici noi romanii nu sintem perfecti. Si daca nu avem unele metehne, le avem pe altele, si le stim noi foarte bine care sunt - dar trebuia sa incepem de undeva si sa ne schimbam atitudinea, si se pare ca am inceput. Si se poate. SE POATE. Nu trebuie decit sa fim sare si lumina. ATIT!

     Discutind despre educatia copiilor, fiecare dintre noi se axeaza pe ce stie din copilaria lui si din experienta pe care a avut-o ca parinte cu copiii lui. Dar suntem atit de diferiti unii de altii, si punctele noastre de vedere sunt si mai  diferite. Ca suntem ca si tabloul lui Mendeleev cu tot felul de elemente chimice care reactioneaza intre ele. Si reactiile depind de care elemente intra in contact unul cu altul, de cantitate, de conditii exterioare si interioare… asa ca e greu sa judeci corect. Uneori chiar si expertii care judeca gresesc - si  chiar si atunci cind aparent au toate elementele si informatiile la indemina sa faca o judecata dreapta, corecta si chiar cind doresc sa fie corecti... tot gresesc.
Avem obiceiuri diferite... unele stranii chiar, avem nevoi diferite, comportamente diferite. Daca rigii la masa intr-o tara esti nesimtit, si in alta tara esti politicos cu gazda. Acelasi om, acelasi gest, aceeasi situatie. Trebuie sa stii unde sa rigii... ca daca gresesti nu te mai invita la masa.

    Sar unii ca floricelele cind e vorba de disciplina copiilor. Eu una am mincat bataie in copilarie si nu intotdeauna pe drept (zic eu). Mi-a fost ciuda multa vreme pe mama mea ca de cum intra tatal meu in casa seara dupa lucru - de cum incepea sa se plinga de mine. Si eu ridicam vocea sa ma apar; si acuma realizez ca daca as fi tacut, n-as fi mincat bataie, ca invinuirile mamei nu erau asa grave.  Mama mea era asa de stricta, ca nu ma lasa nicaieri sa merg, nimic sa fac, si daca faceam vreo prostie, era tot ceva marunt, ca nu aveam posibilitatea sa fac ceva mai mare si mai rau – ca poate as fi facut daca as fi avut mai multa libertate. Dar bateam din melita atita pina il enervam pe tati, si atunci ma lovea . Era obosit, flamind, mai stiu eu cum preocupat si trebuia sa opreasca harmalaia… asa ca o oprea oprindu-ma pe mine. Dar… cit de mult ma durea bataia si faptul ca ma credeam nevinovata si nedreptatita, m-ar fi durut de o mie de ori mai mult sa fiu despartita de ai mei. Asa ca nu pot sa inteleg stilul de lucru al organizatiei asteia criminale din Norvegia care desparte familii. As fi inteles daca ii obligau pe parinti sa participle la cursuri, sa ii educe, sa ii determine sa isi schimbe comportamentul daca era necesar, dar ce se intimpla acolo este cruzime, si mai degraba organizatia asta este vinovata de crime impotriva copiilor.

Dar sa revin la elementele mele pe care le stiu. Am ajuns parinte si am crescut singura doua fete. Pe una o puteam disciplina din priviri… dar cea mare, la fel ca mine, era tare la cerbice… asa ca a trebuit sa practicam sportul cu cureaua. Mi-amintesc ca odata a venit de la scoala (prin clasa a patra) si era tare… ginditoare. Am intrebat-o care-i problema si mi-a marturisit intr-un tirziu ca invatatoarea le-a spus la scoala ca daca iau bataie acasa sa cheme politia. Am cascat ochii mari si am zis…

-Chiar? Uite ce e… (si i-am pus telefonul in fata) eu zic sa nu mai astepti si sa chemi politia chiar acuma - in momentul asta - sa terminam odata chestia asta. Ca am de gind sa-i trag si la politai o mama de bataie, si miine ma duc la scoala si ii trag una si la invatatoarea ta. Ai priceput?

Mai tirziu, dupa citiva ani, Laura mea mi-a zis…

-Stii mami ca eu te-am crezut ca ai sa-i bati pe politist si pe invatatoare?

-Cum asa, Laura?

-Pai… tu intotdeauna te-ai tinut de cuvint…

Laura mea are trei copiii si e si bunica de vreo 6 luni. Cind discutam despre cresterea copiilor, avem amindoua si experienta de a fi copil, si experienta de a fi parinte. Laura a fost primul meu copil si cu ea am practicat prima data in viata mea responsabilitatea de a fi mamica. Mi-am cerut scuze de la copiii mei pentru unele greseli, si de la Laura indeosebi - asta bineinteles dupa ce s-au maturizat. Niciun copil nu vine pe lume cu un manual de functionare… Fac parintii greseli? Sigur ca da. Fac copiii prostii ? Sigur ca fac. Si atunci ce-i de facut? Ii lasam de capul lor? Ne despartim ca nu ne intelegem si traim raspinditi printre straini, ca strainii stiu mai bine? Nu este toata viata asta o experienta din care invatam o multime de lucruri si ne pregatim pentru o viata mai buna, pentru o lume mai buna? De ce o fi pus Dumnezeu atita dragoste in noi: si in parinti pentru copii, si in copii pentru parinti? Poate pentru ca dragostea acopera totul, iarta totul, crede totul… Cu toate greselile copiilor mei, nu as fi vrut alti copii. Si bucuria mea este cind aud acelasi lucru de la fetele mele - atunci cind imi spun ca nu ar fi vrut sa aiba alta mamica decit pe mine. Stie organizatia de aparare a copiilor din orice tara ar fi ea ce e mai bine pentru copiii nostri? Stie ea mai bine ca Dumnezeu unde sa plaseze copiii ?

    Doamne, Tu care stii totul si poti totul, fa-le dreptate acestor copii, si transforma, si reformeaza Tu aceasta organizatie de aparare a copilului – in asa fel incit sa functioneze dupa standardele tale si sa intervina doar acolo unde este intr-adevar nevoie! Si intareste familia - celula societatii creata de Tine! Ajuta-ne sa ne crestem copiii pentru slava Ta, dupa Cuvintul Tau! Si Cuvintul Tau spune ca pe cine iubesti Tu... si pedepsesti. Si o faci cu dragoste si din dragoste. Asa sa ne ajuti si pe noi sa ne crestem copiii, exact asa cum ne cresti Tu!