Traind linga un copil bolnav (copil adult) pentru aproape 20 de ani, am avut sansa sa experimentez poate trairi marunte, dar de efect in timp de criza. De exemplu am invatat ca pentru a ma linisti pe mine si a fi in control asupra propriilor mele emotii, trebuie sa fac ceva. Daca nu fac nimic, atunci intru in panica, ceea ce nu e doar foarte rau pentru mine, dar si foarte nepotrivit pentru persoana bolnava care are motive sa se panicheze si mai mult. Dar ce sa faci? In primul rind recitarea unor Psalmi este absolut o binecuvintare. Ne muta atentia de la criza si ne aminteste ca Cineva este in controlul vietii noastre chiar daca noi am pierdut controlul. Ne amintim ca noi suntem parte trup si parte suflet, si ca si atunci cind trupul este prea obosit sau bolnav sa continue, existam intr-o forma vesnica. Daca nu suntem pregatiti pentru tranzitia in noua dimensiune, inca mai exista sanse de a ne preda sufletul Domnului si a rezolva problema sufleteasca. Psalmul 121 mie imi place mult, poate pentru ca Buna mea il recita cu mine la culcare cind eram copil, dar si pentru continutul incurajator.
Apoi am invatat sa nu stau ca o momiie. Domnul ISUS Isi punea miinile peste bolnavi, batrinii bisericii cind sint chemati la patul unui bolnav isi pun miinile peste bolnav si il ung cu untdelemn... Asta spune mult. Untdelemnul era folosit ca medicament acu' 2000 de ani, si daca ai o rana, sint sigura ca un pic de untdelemn pe rana ajuta. Apoi untdelemnul inmoaie pielea si o ajuta sa respire. Cind se face masaj de asemenea se folosesc creme sau untdelemn... Eu am folosit masajul usor si rugaciunea cind am stat la patul fetei mele sau al tatalui meu... si mai stiu eu citi au fost bolnavi si am stat la patul lor.
Facindu-le masaj si rugindu-ma, am satisfacut nevoia lor si nevoia mea. Nevoia mea era sa stiu, sa simt ca am facut ceva pentru cei dragi. E greu sa stai cu miinile in sin neputincios. Masind usor si rugindu-ma cu ei sau rostind Psalmi, am reusit intotdeauna sa transform un moment greu intr-un moment intim, dindu-i bolnavului sansa sa se simta putin usurat, mingaiat, iubit, si ajutind prin masaj circulatia singelui. Sa nu uitam ca de fapt in organismul nostru exista tot ce este nevoie ca sa ne vindecam, ca singele duce la eliminare mizeria din corp, si hraneste celulele, si face tot felul de treburi de care noi nu avem in totalitate cunostinta. Bolnavii stind in pat fara miscare au circulatia singelui foarte proasta. Daca mai stau si pe spate, cu febra, au sansa sa faca aprindere de plamini. Asa ca usurel ii putem muta pe o parte si masam si spatele putin, palmele si talpile unde sint majoritatea capetelor de nervi, si restul pe cit posibil. Pina si capul poate fi masat.
Va aduceti aminte de vechile povesti cu babe care le cereau copiilor sa le "caute in cap" ? Poate n-ar fi rau sa existe astfel de "joburi" si astazi... ginditi-va cit este de relaxant... si ce bine le-ar face persoanelor aflate in depresie si celor foarte ocupate, care au nevoie de relaxare?
Dar ce sa spun... uitati-va la bebelusii care demonstreaza practic ca mingaierile sint benefice. Cum cresc copiii pe care nu-i atinge nimeni? Cite probleme de sanatate au si cum se dezvolta un copil care este crescut in bratele parintilor?! Apoi sotii intre ei ar putea sa-si faca mult bine - viata de astazi este atit de stresanta.
Cit priveste problema cealalta, spirituala... pina si ateii stiu ca viata este limitata si intr-o zi vor muri. Gindul mortii este evitat de noi toti, dar daca ne "imprietenim" cu acest gind si ii dam suficienta atentie, atunci cind ajungem fata in fata cu acest eveniment, fie ca este vorba de noi sau de altii din jurul nostru, nu mai suntem luati prin surprindere si nu suntem gasiti total nepregatiti. Asta va face sa ne pregatim si sufletul pentru acel moment. Si contrar multora care cred ca procesul este costisitor si complicat... adevarul este ca Dumnezeu este prezent pretutindeni in timp si spatiu - atita vreme cit Il cautam si Il dorim. Tot atit de adevarat este ca atunci cind vrem cu sinceritate sa devenim ai Lui, nu avem nevoie de translatori, de mijlocitori... in afara de Domnul Isus care a platit pretul pentru pacatele noastre, si prin El suntem primiti de Dumnezeu ca fii si fiice...
Ce-ti poti dori mai mult, prietene? Nu te costa nimic... nu te impiedica nimeni... in afara de propria mindrie, sau neglijenta, sau nepasare.
Traiesc cu sentimentul si speranta ca aceste ginduri ale mele vor folosi cuiva... Domnul sa adauge din intelepciunea si dragostea Lui si sa completeze ceea ce lipseste!
https://www.facebook.com/kinesitherapie.art.sciences/videos/1042379385824533/?theater
No comments:
Post a Comment