Pune umarul sau pune genunchiul...

     Toata lumea vorbeste inca de familia Bodnariu. Si cu cit mai multi, cu atit mai bine. Povestea lor si a copiilor lor a deschis o lista lunga de motive de discutii. Printre altele, felul in care romanii de peste tot au inteles sa se implice in necazul acestei familii si sa o sprijine. Trebuie sa intelegem din aceasta initiativa ca impreuna putem face schimbari. Un pic de sare da gust, un pic de lumina da claritate. Si un pic de efort individual multiplicat de mai multi oameni poate creste exponential rezultatul. Este posibil ca sa putem muta muntii daca punem umarul fiecare.
      Apoi povestea asta este pe cit de reala si de dureroasa, pe atit de absurda. Ieri de pilda parintii au putut vorbi cu fetele mai mari, parca 10 minute cu fiecare. La un moment dat, una dintre fetite a luat-o pe romaneste - moment in care tatalui i s-a facut semn ca daca continua sa vorbeasca romaneste intrevederea se termina. Ma intreb, oare cum poate aceasta organizatie sa fie atit de dura cu copiii cind ii acuza pe parinti tocmai de un astfel de comportament? Cum de nu ii lasa pe copii liberi sa faca ce vor, respectind tocmai genul de raport intre parinti si copii pe care-l promoveaza ei in familie - unde copiilor nu li se interzice nimic?
     De fapt, pentru mine personal, adevaratul vinovat nu este din Norvegia. Si de fapt, daca ne gindim bine, noi nu ne luptam cu oamenii - ne luptam cu dusmanul omenirii intregi. El... diavolul uraste tot ce a facut Dumnezeu, tot ce a organizat El, tot ce a stabilit El pentru om, pentru fericirea lui. El uraste familia si vrea sa o distruga.
      Si metodele lui de distrugere sint diverse, in functie de conditii si de slabiciunile oamenilor. Familia este absolut importanta pentru existenta si fericirea omului - si de aceea diavolul o ataca cu atita inversunare  Si vezi pe intregul glob lupta lui impotriva familiei - doar ca stilul si metodele de lupta sint diferite. In America majoritatea familiilor sint dezmembrate. Cel putin copiii de culoare sint crescuti de mame aproape in totalitate. De la nastere sint abandonati de tati. Ca nici albii nu sunt mult mai bine... mutate dintr-o parte in alta si plasati de la familia tatalui la familia mamei, copii cu doua seturi de parinti si patru de bunici si neamuri de-ale neamurilor, si cu toate ca sint inconjurati de atitia adulti, sunt totusi lipsiti de stabilitate, de siguranta; confuzi si miniosi, nemultumiti si dezorientati.
      In Romania dupa cite citesc e mult abuz... si multa saracie; copiii sunt lasati in seama bunicilor sau chiar singuri sa se creasca unii pe altii, in timp ce parintii culeg capsuni sau au grija de batrinii altora prin strainatati. Sau devin copii ai strazii... copiii nimanui.
      Si am putea adauga multe alte natii cu multe alte probleme. Arabii le au pe ale lor - mai deunazi, unul din ISIS si-a omorit mama. Cum ar avea mila de alte femei cind n-au niciun sentiment fata de propria mama? Apoi copiii arabilor sint intr-adevar maltratati si folositi in mod fizic pentru placerile barbatilor- atit fetele, cit si baietii. Daca nu le pasa de copiii lor, cum le-ar pasa de copiii altora? Si crescuti in astfel de situatii, cum sa nu devina ei insisi niste criminali?
...................
     Mi-amintesc cind homosexualii si lesbienele erau un grup restrins de oameni, dar faceau o galagie de s-ar fi crezut ca ei sint majoritatea. Am stat noi, oamenii cumsecade, si le-am dat pace, ca doar am zis ca nu sint decit citiva... ce pot face citiva homosexuali?
     Dar uitati-va in jur cit au facut! Cum au schimbat legile, cum au convins atitia oameni ca problema lor este reala, ca asa s-au nascut si ca legile trebuie schimbate ca sa le accepte nebunia. Si? Au convins destui oameni normali si au schimbat legile. Iar credinciosii au tacut. Din diverse motive. Si au pierdut teren.
     Ar trebui sa facem doar ce spune Biblia sa facem. Sa mergem in toata lumea si sa propovaduim Evanghelia - Adevarul. Si nu sintem singuri. Cu noi este El, si El ne va ajuta - doar ca nu avem voie sa tacem. Trebuie sa mergem si sa propovaduim. Ca o facem  in persoana, participind la evenimentele care se pregatesc - ca este pe internet transmitind adevarurile lui Dumnezeu, ca este pe genunchi, ca este sub alta forma... nu stiu exact ce a pregatit Dumnezeu pentru fiecare din noi - ce forma de exprimare si ce conditii, dar daca vrem sa-I fim folositori lui Dumnezeu, si sa ne ajutam fratii, si sa participam la acest efort urias de a salva familia Bodnariu, suntem cu totii responsabili sa facem ceva, sa ne implicam. Asa ca, fratele meu, sora mea... pune umarul sau pune genunchiul...