INCA UN PAS...

   

       Am crescut intr-o casa de oameni credinciosi… si unele lucruri imi sunt adinc stabilite in comportament si mi-au devenit a doua natura. Altele… sunt inca pe lista dorintelor. E greu sa lupti cu natura, cu instinctele, cu ispitele vietii. Trebuie sa fim cei mai mari mincinosi daca sustinem ca nu pacatuim in fiecare zi. Ca daca nu fac altceva, mi se leaga un pix  de mina si il iau acasa… pai… unde lucrez eu au atitea pixuri, ca n-o sa le lipseasca pina-i lumea pixul ala pe care-l pun eu in poseta - ca doar si mie-mi trebuie pix. Si cind termin pasta o sa-l aduc inapoi… (LOL)

     Dar nu de pixul ala m-oi stresa in Ziua Judecatii… Am ginduri, si vorbe, si taine pe care numai eu si cerul le stim. Da… e adevarat ca pasarile trec pe deasupra - si e adevarat ca nu toate si-au facut cuib in capul meu… dar unele s-au asezat sa se odihneasca si mi-au lasat ceva amintiri pe umeri… ce te faci cu alea?

     Nu va grabiti sa rideti si sa aratati cu degetul, ca pot sa pun pariu ca daca va uitati bine, o sa gasiti si voi ceva “epoleti”… lasati ca amintire pe propriii umeri.

     Cu cit inaintez in virsta, cu atit imi fac mai des socoteala ca mult a trecut si putin a ramas pina voi ajunge fata in fata cu Creatorul meu. Si cam trag linia. Sunt sigura ca sunt multe datorii de care nici nu-mi amintesc, dar sunt si mai multe de care stiu. Incep sa ma simt ca inainte de a-mi face "annual income tax"-ul… Inconfortabil timp… stresant …

     Am ajuns la o concluzie de o vreme. Ca nu pot sa schimb nimic in natura mea – nu pot sa stapinesc fiinta asta cu care discut la persoana intii… Nu ne putem increde in noi insine – asa zice si Biblia, asa ca nu stiu de ce nu am luat informatia de buna de la bun inceput. Am cerut ajutor. Ajutor de sus. Am zis: ”Doamne, Tu vezi cu cine ma lupt… ma lupt cu mine, dar parca ar fi mai usor sa ma lupt cu altcineva… si nu sunt in stare sa-mi controlez nici atitudinea, nici comportamentul in unele situatii. As vrea sa fiu exact asa cum ma vrei Tu, dar sunt departe… tare departe de a face voia Ta. Schimba Tu ceva la mine, sau la altii, sau la situatiile in care ma aflu – in asa fel incit Voia Ta cu privire la viata mea sa se faca, in ciuda slabiciunilor mele.“

     A fost o ruga sincera – pentru ca eu imi cunosc dusmanii – cu unul traiesc de 60 de ani… Este personalitatea mea, sunt eu in stare “pur pacatoasa”, asa cum m-am nascut… iar celalalt este dusmanul nostru, al tuturor - Satana, care ne urmareste pas cu pas si nu ne da ragaz nicio clipa. Si stiti ce? Interesant ca in unele aspecte ale vietii unde nu am avut succes niciodata, am inceput sa vad mina Domnului care apare ori de cite ori sunt gata sa cad… si ma ridica de-un cot si ma pune pe picioare de fiecare data. Parca mi-ar zice…”Hai cu Tata… hai, tine-te bine de mina Mea… ca impreuna o sa ajungem! Hai, Rodica… inca un pic, inca un pas… ca nu mai este mult!…”