Edith Burns era o crestina minunata si locuia in San Antonio, Texas. Ea era pacienta doctorului Will Phillips. Dr. Will era un doctor blind, care isi facea nu numai datoria lui fata de pacienti, dar ii trata cu multa consideratie.
Pacientul lui favorit era Edith Burns. Intr-o dimineata, se duse la cabinetul lui cu o inima tare grea. Si asta din cauza lui Edith. Dar cind pasi in sala de asteptare, o gasi pe Edith cu Biblia ei neagra, mare, pe genunchi, vorbind vesela si cu toata convingerea cu o mama tinara ce astepta si ea sa-i vina rindul la consultatie.
Edith Burns avea obiceiul sa se introduca in felul urmator:
-Hello, numele meu este Edith Burns. Tu crezi in Paste?
Apoi continua sa explice tot ce s-a intimplat de Paste si… de foarte multe ori oamenii care vorbeau cu ea ajungeau sa fie salvati.
Doctorul Phillips intra in cabinetul lui si o gasi pe sora sefa, Beverly. Beverly o intilnise mai demult pe Edith, la o consultative, cind a trebuit sa-i ia tensiunea. Si ca de obicei Edith s-a prezentat asa cum facea ea, in mod obisnuit:
-Hello, eu sint Edith Burns… as vrea sa te intreb daca tu crezi in ceea ce sarbatorim noi de Paste?
Beverly i-a raspuns scurt…
-Bineinteles ca da. Atunci Edith a continuat…
-Si ce anume crezi tu despre Paste?
Beverly ii raspunse…
-Pai… stiu eu… vopsim oua, mergem la Biserica imbracati in haine noi… Tot lucruri care au nemultumit-o pe Edith, si care a inceput imediat si pe indelete sa-i explice adevarata insemnatate a Pastelui. Si de cite ori venea la consultatie… ii explica din nou… astfel incit intr-una din zile Beverly a capitulat si in sfirsit a ajuns sa-L cunoasca in mod personal pe acest Isus de care i-a vorbit atit de des Edith.
De data asta insa doctorul ii spuse lui Beverly…
-Beverly, nu o chema inca inauntru pe Edith… da-i timp. Trecind prin sala de asteptare, am avut senzatia ca inca un suflet este foarte aproape de a-L cunoaste pe Mintuitorul… da-i timp lui Edith sa termine…
Mai tirziu, cind in sfirsit a fost chemata inauntru, Edith se aseza pe scaun ingrijorata si i se adresa doctorului…
-Doctore… spune-mi acuma de ce esti asa de trist? Citesti si te rogi suficient?
Dr, Phillips spuse…
-Edith… da-mi voie acuma sa fiu eu doctoral, si tu pacientul. Analizele tale au venit de la laborator…trebuie sa-ti spun ca ai… cancer. Si Edith… nu numai atit, dar timpul ce-l mai ai e scurt…
Raspunsul lui Edith veni numaidecit…
-Doctore… sa-ti fie rusine ca te-ai intristat din cauza asta. Tu m-ai anuntat doar ca am sa-L vad pe Domnul meu Isus, pe sotul si prietenii mei care au plecat inaintea mea. Mi-ai dat vestea ca am sa sarbatoresc un Paste fara sfirsit… si ti se pare greu sa-mi dai o asemenea veste?
Dr Phillips se gindi in sinea lui… ”N-am intilnit niciodata in viata mea o alta femeie ca Edith”. Si Edith a continuat sa vina la control. A venit si Craciunul, si cabinetul a fost inchis pina pe 3 ianuarie. In ziua in care s-a deschis cabinetul insa, Edith n-a venit la control asa cum stabilisera… Mai tirziu, Edith l-a sunat pe Dr. Phillips si l-a informat ca va trebui sa-si spuna povestea la spital de-acuma, si i-a mai zis… ”Will… timpul sa ajung acasa se apropie… ai putea aranja cumva ca pacientele care vor fi in camera cu mine sa fie din cele ce au nevoie sa auda povestea Pastelui? Si Doctorul Will a aranjat in asa fel incit pacientele care au fost spitalizate si aveau nevoie sa auda despre Paste deveneau colege de camera cu Edith pe timpul spitalizarii. Multe dintre ele L-au intilnit pe Domnul Isus pentru prima data si au primit salvarea. Si intregul personal al spitalului s-a indragostit de aceasta femeie fascinanta… si au inceput sa o strige Edith-Paste… toata lumea… cu exceptia asistentei principale, pe nume Phyllis Cross.
Phyllis nu a fost deloc impresionata si a lasat pe toata lumea sa stie ca ea nu are nimic de-a face cu nebunia asta religioasa. Fusese sora medicala in spitalul militar… si vazuse si auzise multe la viata ei. Era un fel de erou in lumea ei… fusese casatorita de trei ori… era rece, distanta si facea totul ca la carte, fara nicio emotie.
Intr-o dimineata, amindoua surorile medicale care de obicei o ingrijeau pe Edith, au sunat ca erau bolnave. Edith mai luase si o gripa peste boala ei obisnuita, asa ca Phyllis a trebuit sa intre in salon sa-i dea o injectie. Cind a intrat in salon, a gasit-o pe Edith cu un zimbet larg pe fata… si gata sa-i spuna vestea cea buna. Si Edith incepu… dar un pic diferit…
-Phyllis, ii zise ea… Dumnezeu te iubeste, si eu te iubesc, si m-am rugat pentru tine… Phyllis Cross i-a raspuns numaidecit:
-Eu zic sa iti vezi de treaba si sa nu te mai obosesti de pomana, ca rugaciunea ta nu va avea niciun efect asupra mea… si… nu ma intereseaza povestea ta deloc. Edith i-a raspuns:
-Tu faci ce vrei, dar eu m-am rugat ca sa nu plec acasa la Domnul meu pina nu vei deveni si tu parte din familia Lui. Phyllis i-a raspuns de data asta pe jumatate in batjocura…
-Atunci nu cred ca ai sa mai mori vreodata, ca eu veci n-am sa ma schimb… si grabita iesi pe usa salonului.
Si a mai fost nevoie ca Phyllis sa intre in salonul unde era Edith, si de fiecare data ea ii spunea…
-Phyllis, Dumnezeu te iubeste, si eu te iubesc, si ma rog inca pentru tine…
Dar veni o zi in care desi n-avea treaba in salonul lui Edith, Phyllis se simti atrasa sa intre in salonul ei ca un fier atras de un magnet puternic. Si a intrat, si s-a asezat pe patul bolnavei. Edith i-a spus zimbind din nou…
-Sint asa de bucuroasa ca ai venit sa ma vezi, pentru ca Dumnezeu m-a anuntat ca astazi este ziua ta speciala… Phyllis a intrebat-o…
-Edith, tu ai intrebat pe toata lumea de primprejur daca crede in Paste… dar pe mine nu m-ai intrebat…?!
-Am vrut s-o fac de multe ori, a zis Edith, dar Dumnezeu nu m-a lasat pina nu vii tu sa ma intrebi…dar acuma ca m-ai intrebat… am sa-ti spun. Si Edith Burns a luat Biblia ei mare si a impartasit cu Phyllis povestea mortii, ingroparii si invierii Domnului Isus. Apoi Edith a intrebat-o...
-Phyllis, tu crezi in Paste?... iar Phyllis cucerita de Cuvintul lui Dumnezeu i-a raspuns:
-Vreau sa cred din toata inima si vreau sa Il am si eu pe acest Isus in inima mea… si cind a iesit din acel salon… Phyllis marturiseste mai tirziu ca s-a simtit ca purtata pe aripi de ingeri…
Doua zile mai tirziu, cind Phyllis o vizita pe Edith din nou, aceasta o intreba:
-Phyllis, tu stii ce zi e astazi? Phyllis i-a raspuns ...
-Bineinteles, Edith… este Vinerea Mare…
Edith i-a raspuns…
-Nu, Phyllis… pentru noi in fiecare zi este Paste… pentru ca Hristos e viu!
Au mai trecut inca doua zile si in duminica de Paste, Phyllis a trebuit sa lucreze. Dupa ce si-a facut treburile obisnuite, a coborit la parterul spitalului unde era o mica florarie ca sa cumpere un crin de Paste pentru Edith. Cind a intrat mai tirziu cu floarea in mina in salonul lui Edith, a gasit-o pe aceasta in pat, cu Biblia ei mare, cu coperti negre, in poala. Cu doua degete tinea semn in Biblie in doua locuri. Pe buze… un zimbet luminos. Cind Phyllis i-a atins insa mina, a realizat ca Edith… nu mai era. Degetul miinii stingi indica Ioan 14… ”In casa Tatalui meu sint multe locasuri. Ma duc sa pregatesc un loc pentru voi, ca acolo unde voi fi Eu sa fiti si voi”. Mina dreapta indica Apocalipsa 21:4 “Si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor, si nu va mai fi moarte, sau tinguire, sau plins: si nu va mai fi nici durere, caci lucrurile vechi s-au dus”.
Phyllis se uita mult timp la acest trup lipsit de viata si apoi ridicindu-si fata catre cer si cu lacrimi curgindu-i pe obraji spuse… ”Iti doresc un Paste fericit, Edith… Hristos a inviat!”
Phyllis parasi salonul, si la usa se uita in jur… intr-un colt erau doua studente care invatau sa devina si ele surori de caritate… si se indrepta glont catre ele…
-Hello, fetelor… Numele meu este Phyllis Cross. Voi stiti ce inseamna Pastele?
.jpg)
