- Vezi oala aia de afara? Pe un geam mic si strimb, omul zari o oala agatata intr-un par.
- O vad... zise el... si astepta sa i se explice mai departe cum putea sa-i hraneasca oala aia...
- Cind vine vremea prinzului, zise femeia... facem foc si punem oala pe foc. Si pina incepe apa sa fiarba, Dumnezeu trimite pe cite cineva sa puna ceva in apa din oala... si asa mincam in fiecare zi...
Inainte de a pleca, omul se opri sa stea de vorba cu micuta gospodina. O intreba ce face, daca merge la scoala si... daca are vreo dorinta. Fetita i-a spus ca i-ar placea sa aiba doi pantofi de aceeasi culoare. Misionarul se uita atunci la picioarele ei si vazu ca are doi pantofi de doua culori in picioare. O intreba apoi care este cel mai greu lucru pentru ea, si raspunsul acestui copil l-a facut sa lacrimeze...
La fiecare doua saptamini ea trebuia sa o duca pe mama ei in spate prin padure la clinica cea mai apropiata - vreo doi kilometri. Si uneori ajungea acolo, si clinica era inchisa...
..................
Asta era povestea pe care le-o spunea misionarul intr-o zi unor oameni care se vaietau ca au o zi grea... Si dupa parerea mea, si vizavi de povestea asta... oamenii aia trebuie sa fi fost niste nesimtiti... Numai ca... oamenii aceia am putea sa fim chiar si noi, cei care ne vaietam mereu de te miri ce neajunsuri, mofturi, neplaceri marunte...
Totul este... in perspectiva... nu-i asa?
1 comment:
Fain articol. Asa e . E imosibil sa ca firea veche pe care o hranim de multe ori prin divrse ispite sa nu inceapa sa nu fie nemultumita.. Mie de cate ori mi se intampla Domnul in bunatatea lui imi arata prin diverse moduri si ma face sa ma rusinez si sa imi cer iertare pt, lipsa mea de veghere si nemultumire. Sunt lucruri mult mai tregice si dureroase pe care multi oameni le indura fata de ale noastre.... In loc sa ne plangem de mila mai bine sa ne indreptam privirea catre cei care au nevoie de ajutor.
Post a Comment