UNDE ESTI TU, TEPES?

   

Discutam astazi cu cineva despre emigrantii musulmani... despre moschea pe care musulmanii vor sa o construiasca in Bucuresti, despre faptul ca ei pretind ca pe unde le ajunge piciorul -  pamintul le apartine... si mi-am amintit de istorie si de cite ori au incercat turcii sa ne cucereasca tara.
     Mi-am amintit de Stefan cel Mare si de bataliile lui multe - si de faptul ca dupa fiecare victorie ridica o manastire. Nu isi construia inca un conac... ci ridica inca o casa de inchinaciune. E plina Moldova de manastiri pentru ca moldovenii au avut mai mult de luptat cu turcii decit restul tarii. Oare nu invatam nimic din istorie?
     Musulmanii se imprastie peste tot - si n-ar fi nimic daca nu ar aduce apucaturile lor dracesti cu ei. Si noi ce facem? Construim temple sau... ii lasam sa isi construiasca ei moschei? Unde sunt domnitorii nostri strabuni sa ne vada ce luminati suntem ...
     "Unde esti tu, Tepes Doamne?"
...................................
nu pot sa nu adaug un comment primit de la Carmen Bogdan...

Capitulația de la 1460 semnată la Adrianopol între Vlad Voievod
Țepeș și Mahomed II Cuceritorul:
Art. 10 …..nu va exista niciodată nici o moschee în nici o parte a
teritoriului valah.

Capitulația de la 1511 între Bogdan cel Orb și Baiazid II:
Art. 8. Turcii nu vor putea avea, nici să cumpere, pământuri în
Moldova; nu vor putea nici să construiască acolo moscheie, nici să se
stabilească acolo în vreun fel.

Capitulația de la 1529 între Petru Rareș si Soliman I Legislatorul:
Art. 6. Exercitarea cultului musulman este interzisă pe întregul
teritoriu moldovenesc.

ALEGE CE ATITUDINE AI ASTAZI...

O atitudine pozitiva este posibil sa nu rezolve toate problemele, dar o sa enerveze suficienti oameni ca sa merite efortul...

GINDURI DE DIMINEATA...

     E dimineata... e duminica... un simtamint de oboseala si o durere fara nume imi stringe parca cu o mina nevazuta sursa de aer. Stiu... stiu cine ma ataca. Mereu... mereu... Ii cunosc strategiile... daca nu poate sa ne sperie cu o umbra, aduce alta; daca nu ne poate fura sufletul, ne chinuie in alt fel...
     Dar el uita ca Mintuitorul meu este viu. Si uita ca in El sunt izvoarele vietii... Si a uitat ca si atunci cind trecem prin Valea Umbrelor Mortii, EL, Fiul Dumnezeului Celui Viu este cu noi, pe mina noastra dreapta, ca o umbra care nu poate, prin definitie, sa se desparta de trupul care o alimenteaza cu forma...
      Da, lumea cu tot ce are ea se clatina... cutremure peste tot... se rupe pamintul si se infurie marea din adincuri... dar nimic nu ne poate smulge din Mina Lui.
      Au renuntat oamenii sa Iti dea slava cuvenita, Doamne... si desi ii vedem mai degraba pe altii ce-au facut, noi insine suntem vinovati de multe lucruri fata de Tine. Si totusi... in marea asta de ura si de batjocoritori, inca mai ai copii care sa Iti aduca slava. In Paris, de sarbatori, unii au decis sa transforme casa Ta de rugaciune in discoteca - dar in China, un pastor si sotia lui s-au pus in fata buldozerelor, ca sa opreasca darimarea locului de inchinare. Unii transforma bisericile intr-un fel de cluburi - altii fac din trupul lor temple vii in care sa locuiasca Duhul Tau Cel Sfint...
       E o framintare, Doamne, pe fata acestui pamint - o framintare continua. Alergam, Doamne, ca niste disperati, si daca ne intrebi de ce, n-o sa Iti putem raspunde. Ca la urma urmei, Tu ne dai piinea cea de toate zilele, exact cum faci si cu bobitele care hranesc pasarile cerului. Vointa noastra inpotriva vointei Tale deseori... cu toate ca vointa Ta ne aduce viata si bucurii reale, iar vointa noastra numai dezamagiri.
      Ajuta-ne sa atingem limanurile credintei... sa stam linistiti pe tarmurile ei! Sa nu ne infricam nici de atacurile din timpul zilei, nici de zgomotele din timpul noptii. Acopere-ne cu dreapta Ta, ca sa ne simtim ocrotiti... si cind vine momentul hotarit... du-ne acasa la Tine!

Lectia fariseilor...

    Vi s-a intimplat vreodata sa faceti o fapta buna, crestineasca... ceva deosebit... si sa vreti sa stie intreaga lume despre fapta voastra? OK... Mai corect ar fi sa spun... nu vi s-a intimplat si voua... cel putin o data?
     Astazi am auzit despre o persoana... daca nu ma insel ii spunea Rushchild... sau cam asa ceva - (am scris numele pe un biletel si l-am uitat la lucru) si acest domn lucra pentru un rabin evreu. Era un om muncitor si cumsecade, si dupa o vreme, a reusit sa-si stringa suficienti bani ca sa deschida o mica pravalie a lui.
     Rabinul avea o fata... si ca zestre pentru fata lui adunase 200 de galbeni. Cu vremea i-au venit petitorii, si cind totul a fost gata de nunta, omul a cautat dupa bani... si nu i-a gasit. A intrat in panica si s-a dus la sotia lui amarit... intrebindu-se unde puteau sa fie banii?!
     Au stat ei pe ginduri, si sotia rabinului i-a spus ca numai tinarul Rushchild putea sa ii ia. El fusese foarte familiar cu toate ale casei si ei nu au controlat nimic, nici n-au ascuns de el. Rabinul s-a indoit. I-a amintit sotiei lui ce om cumsecade si cit de harnic si de cinstit fusese tinarul acesta - dar sotia a insistat si l-a trimis pe rabin macar sa-l intrebe...
     Necajit si fara tragere de inima, rabinul a batut la usa tinarului care l-a poftit in casa. Rabinul i-a spus atunci povestea si ca cei 200 de galbeni au disparut... si l-a intrebat pe Rushchild daca nu cumva stie ceva despre ei. Rushchilad i-a spus...
-Intr-adevar eu i-am luat, dar uite... ii am pe toti aici si ti-i inapoiez. Si s-a dus si i-a adus cei 200 de galbeni. Rabinul si-a rezolvat problemele si si-a maritat fata.
     Dupa citeva zile insa, jandarmii din sat prind un mare hot. Luat la bataie si prins la strimtorare, hotul marturiseste mai multe furturi - printre care spune ca a furat si cei 200 de galbeni de la rabin si le spune chiar si locul unde i-a ascuns. Galbenii sint recuperati si jandarmii ii aduc rabinului galbenii.
     Rabinul ramine absolut inmarmurit. Doar ce luase cu citeva zile in urma banii de la tinarul Rushchild care marturisise ca intr-adevar el i-a furat... Lua galbenii si se duse din nou la tinar acasa. De data asta stia adevarul - cine luase galbenii, dar nu putea pricepe de ce tinarul a marturisit ca el i-a furat. Asa ca ii spune acestuia toata patania si il intreaba de ce a marturisit o vina pe care n-o avea?!
     Rushchild i-a spus atunci ca a vrut sa-l ajute - si stiind ca daca ar fi spus ca nu i-a furat, rabinul nu i-ar fi luat banii - a preferat sa-l creada vinovat, ca sa-l poata ajuta sa-si rezolve problema.
...................................
     Nu-i asa ca nu multi oameni ar fi procedat asa? Nu-i asa ca atunci cind facem un lucru bun vrem sa se stie si sa fim apreciati? Vorbim adesea de farisei ca de un grup de oameni care au trait undeva, cindva... in indepartata istorie. Dar fariseii sintem adesea noi - cei de astazi, cei care ori de cite ori facem un lucru cit de mic, vrem sa culegem laudele. Si de fiecare data cind facem acest lucru devalorizam fapta ce am facut-o... si ne luam rasplata pe loc.
     Ascultam astazi radioul pe drum spre casa (ce-i nou?) - citiva oameni mari in credinta care spuneau cit de greu se lupta cu fariseismul din ei. Recunosteau sincer ca au acest pacat... si ca ori de cite ori scriu o carte sau fac un lucru grozav, si oamenii ii lauda, si le fac poze, si afiseaza numele lor... este imposibil sa nu simta cum creste in ei mindria... acest pacat nascut inca in cer - si pentru care Lucifer a fost aruncat afara. Unul spunea ca modalitatea in care scapa de acest simtamint este doar sa stea in prezenta lui Dumnezeu. Ca atunci cind stai in prezenta Lui - numai tu si El... realizezi ca tu esti nimic si ca tot ce-i bun vine de la El.
    Si nu trebuie sa fii mare evanghelist ca sa ai problema asta. Oricit de mici am fi si oricit de neinsemnati, fariseii din noi incearca sa puna mina pe situatie... si sa ne faca sa gindim mult prea bine in dreptul nostru.
...................
     In cazul povestirii despre Rushchild (daca asta ii este numele)... povestea spune ca rabinul i-a dat banii inapoi si i-a urat sa devina bogat pentru fapta care a facut-o; si povestea spune ca intr-adevar asa cum ii urase rabinul, familia acestui tinar a ajuns una dintre cele mai bogate familii... Numele acestui om nu este important... important este gestul lui... si ma rusinez la gindul ca, in locul lui, ce l-as mai fi mustruluit pe saracul rabin. Nici vorba sa-i dau bani... dupa ce m-a facut hoata?! S-o creada el!...
     Si mai stiu ca ori de cite ori fac o fapta buna, imi pun gulerasul alb, dantelat la git... sa fiu mai vizibila... Asta imi dicteaza firea sa fac. Uit ca faptele bune sint roada Duhului Sfint, si nicidecum pornirile inimii mele... Nu simtiti si voi la fel?
      Asa ca... data viitoare cind ni se mai pune pata pe farisei... ar trebui sa ne uitam mai intii in oglinda... si daca aveti vreun ciucurel care atirna pe undeva sau vreun guleras... sa va amintiti ca fariseii au supravietuit si ca exista si in secolul XXI...

CIND ERAM UN PLOD FARA CHIP...OCHII TAI MA VEDEAU...

https://www.facebook.com/BisericaVia/videos/976041005805829/

ADN-ul si NASTEREA DIN NOU...

     Ceva interesant despre nasterea din nou - Ravi Zacharias vorbea azi-dimineata despre felul cum memoria noastra inmagazineaza tot ce am experimentat in viata. Toate amintirile… si cum ele devin parte din ADN-ul nostru. De fapt, zicea ca ADN-ul se transmite din generatie in generatie. O parte din parinti – din esenta lor – se mosteneste, se transmite copiilor. Mie mi-a venit in gind faptul ca Biblia spune ca ne nastem in pacat... ca parintii maninca agurida, si copiilor li se strepezesc dintii. Putea oare exista un limbaj mai simplu care sa explice ce este de fapt ADN-ul?

     In aceeasi nota citeam zilele trecute ca in fiecare noapte creierul nostru sorteaza informatii despre tot ce s-a petrecut in ziua  care a trecut si asaza informatiile ca intr-o biblioteca – in magaziile mintii noastre. Inca o dovada ca absorbim tot ce facem, si ce spunem, si ce auzim in memoria noastra personala.

     Ravi explica astfel ca problema pornografiei de exemplu este una foarte periculoasa, foarte grea - dat fiind ca imaginile pe care le pastreaza memoria noastra capata statut de rezident permanent in creier, si revin usor la suprafata, si vor incerca sa ne domine emotiile, si sa ne produca o foame dupa anumite satisfactii experimentate in trecut. Cum se poate rezolva aceasta problema? Pare fara solutie, nu? Si ca o avertizare… virsta copiilor expusi la pornografie a scazut de la 12 ani la 5 ani. Ingrozitor!

     Dar la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta si  fiecare problema are o rezolvare.  Si aici vine raspunsul care sa ne elibereze de tot ceea ce am adunat in ADN-ul nostru. Domnul ISUS a adus aceasta noua realitate - Naterea din nou… Aproape imposibil de explicat. Dar… avind putine cunostinte despre ADN, ne putem imagina aceasta reinnoire a mintii pe care o putem avea cind Il primim pe Domnul Isus sa locuiasca in inima noastra. Prezenta Lui ne schimba… ADN-ul…  si astfel devenim fapturi noi, cu atitudini noi, cu dorinte noi… si cele vechi s-au dus…

Sper ca aceste ginduri sa va puna si pe voi… pe ginduri. Si ma intreb acum… raportindu-ma la aceste adevaruri… sint eu nascuta din nou?

O GLUMA SANATOASA...

Doi soti discutau astazi cum au invins viata si problemele de familie. Sotia povestea ca parintii ei nu au fost de acord sa se casatoreasca imediat dupa ce a terminat liceul, pentru ca aveau mari visuri  pentru ea; dar odata ce s-a casatorit, au tratat cu respect aceasta institutie creata de Dumnezeu si s-au purtat atit de corect cu ginerele lor, incit acesta i-a spus sotiei la un moment dat, cind au dat peste probleme mai grele in familie:

- Asculta, draga... daca nu ne putem intelege nicicum, sa stii ca eu imi fac bagajul si ma mut... la parintii tai!!!
...........................
Material de gindit... Ce ziceti?

ALTE SOCOTELI DE VIATA...

     M-a sunat zilele trecute tatal meu, ca sa imi relateze o discutie cu prietenul lui bun de o viata, Nicoara Iacob... o discutie care a sunat cam asa...
-Elisei... Elisei... Elisei... cuvinte repetate cu greu si la intervale lungi, si dureroase... si chinuite taceri... de prietenul lui, Iacob...
-Poti sa ma duci sa il vad... mi-a zis tatal meu...???
     Si am fost astazi. Povestile din familie circula ca pe cind eram de 3 ani, omul asta ma cara pe umeri  si ma ducea cu sania uneori pe pamintul uscat si fara zapada suficienta, doar ca sa-mi satisfaca dorintele mele copilaresti... Mi-amintesc de calatorii cu motocicleta pe la Manastirea Cozia si prin Banat... si mi-amintesc de mina lui de artist care imi desena la cerere tot felul de lucruri si de vorba lui moale si risul copilaresc... I-am spus "Fa" Nicoara pe vremea cind nu puteam sa spun "fratele", si asa i-a ramas numele pina astazi intre membrii familiei...
     Intr-un carucior l-au adus pe pe Fa Nicoara in living room. Cele doua operatii de cancer la creier i-au luat puterea, vigoarea, vazul, puterea de a vorbi, de a merge... Ce nu au luat inca au fost lacrimile... Fa Nicoara plingea...
    Linga el, sotia lui incerca sa se arate curajoasa si puternica... Tati, slab si el, si micsorat de virsta a trecut in partea stinga a prietenului lui, ca acesta sa-l poata vedea cu ochiul cu care mai zarea inca ceva. Doi oameni care au impartit o viata de bucurii si de tristeti ca prieteni... Doi oameni care s-au cunoscut la tinerete si a caror prietenie a durat de mai bine de 50 de ani... dindu-si acum mina si luindu-si ramas bun fara cuvinte rostite - doi oameni care nu mai au nevoie de cuvinte ca sa comunice...
.........................
    Pe cit de trist, pe atit de real. Viata are un inceput si un sfirsit. Cel putin viata pe acest pamint. Cum or putea cei care nu cred in Dumnezeu sa treaca prin astfel de clipe, nu-mi imaginez. Singura raza de lumina si de speranta ne-a venit din promisiunea Domnului Isus ca in momentul cind vom pleca de aici vom fi cu El... Asa i-a promis El tilharului de pe cruce. Si oricarui alt tilhar care se intoarce pocait la El. Am cintat citeva cintari de ale noastre, pline de miez si de speranta... "El pasarea hraneste si de min' e grija Sa"... si ne-am rugat Aceluia care a promis ca si atunci cind vom merge prin Valea Umbrelor Mortii va fi cu noi... si am inteles ca mai devreme sau mai tirziu vom urma pe acelasi drum... Am plecat spre casa plini de ginduri si amintiri rascolite... dar purtind toate astea pe umerii credintei ce-o avem. Despartirea este temporara... si ne-om vedea din nou dincol' de zare...

SOCOTELI DE VIATA...

     Am avut interviu cu un investitor. Mi-a trecut prin cap ca as vrea sa stiu daca ma pot pensiona. Si daca da... cind? Omul mi-a fost recomandat de un coleg care este foarte organizat din punct de vedere financiar si foarte minutios cind face orice cumparatura, oricit de mica. Inainte sa scoata un dolar din buzunar sa cumpere ceva, poti fi sigur ca stie unde se gaseste cel mai ieftin si cel mai de calitate obiect pe care intentioneaza sa il cumpere.
     Omul a venit la ora stabilita... si am fost curioasa ce si cum. Nu stiu inca mare lucru, dar mi-a dat deocamdata o lista lunga de informatii pe care trebuie sa i le procur, in asa fel incit sa pot da socoteala de nevoile, datoriile si puterea financiara pe care o am. Si banuiesc ca vrea sa stabileasca daca veniturile mele la pensie pot sa mentina acelasi nivel de trai pe are il am acum.
     Nu-mi vine sa cred in primul rind ca am ajuns virsta la care sa fac socoteli daca ce am adunat pina acuma o sa imi ajunga pentru urmatorii... 5, 10, 15, 20 de ani sau daca... inca citiva. Nu de mult socoteam ce voi face in viata si aveam atitea vise glorioase. Acum stau sa socotesc cit mai am de trait si daca imi ajung pensia si finantele ce le am. Unde s-au dus anii? Si mai ales... citi au mai ramas?
     Oare asta este tot ce are viata sa ofere? Unii ati petrecut ani grei pe bancile scolii studiind ceva ce in multe cazuri nici nu ati ajuns sa folositi. Ne-am pregatit si inca parca ne pregatim pentru viata. Dar care viata, cind este atit de limitata si, uite... vrei, nu vrei trebuie sa incepi numaratoarea inversa?! Am un job bun si imi place lucrul ce il fac, dar nu imi place sa ma scol cu noaptea in cap si... cam asta am facut de-o viata. Stau si ma gindesc ca as vrea sa fiu inca sanatoasa si energica pentru citiva ani in care sa nu mai trebuiasca sa ma scol cu alarma si sa plec cu noaptea-n cap de acasa... Oare... o sa ajung zilele alea?
     Si daca asta-i tot ce ofera viata, de ce atita zoala? De ce atita oboseala, de ce atita stres sa aduni, si sa faci, si sa dregi? De ce? Tot ce exista pe lumea asta are un rost. Dar absolut tot. Orice intrebare are un raspuns si orice problema are o solutie. Ce rost are deci viata asta pe care o chinuim, o muncim si o stoarcem din noi? Pina cind suntem prea batrini ca sa ne mai bucuram de viata sau de ce am agonisit in timpul vietii fie educatie, prestigiu, respect sau o bunastare materiala.
     Nu stiu cum ginditi voi, dar singura mea mingiiere este gindul ca viata asta este doar un preludiu... este doar o scoala in care ne pregatim pentru adevarata viata. Cred din toata inima ca tot ce am dat, am agonisit de fapt, ca tot ce am invatat am investit in noi insine, ca tot ce am trait a fost un fel de examen de clasificare - pentru eternitatea ce-o sa vina. Nu pot crede ca intr-o lume in care fiecare obiect si fiecare fenomen vorbeste despre un Creator suprainteligent, viata noastra este o scurgere de timp fara rost. Nu pot sa cred ca tot ce am trait - toate gindurile si emotiile unei vieti traite intens si cu scop - sa se termine ingropate in pamint ca un cartof primavara...
     Sau poate... asa se intimpla daca traim doar pentru lumea asta, daca investim doar in ceea ce este palpabil, daca visam doar la acum si aici... Cind... dincol' de zare e-o dimineata mai luminoasa... cind dincolo nu mai este oboseala, nici noapte, nici durere... nici nevoie de investitori sa faca socotelile daca ne ajung finantele pentru... eternitate!

CE FAC CU TIMPUL...

     Am ales sa ma ridic din pat in dimineata asta. Si dupa ce scriu vreo citeva fraze, am ales sa-mi iau cafeaua si sa-mi fac un sandwich cu peanut butter and jelly. Si apoi planuiesc sa ma arunc in baie si sa ma pregatesc de biserica. Alegeri... Viata este o sumedenie de alegeri invizibile, legate intre ele prin executarea vizibila...
      Cu executarea stau cam prost... Daca mental mai am elanul si dorinta sa fac anumite lucruri, fizic imi lipseste energia. Va spun asta ca sa va anunt - faceti ce trebuie facut cind sinteti tineri - incepeti devreme, ca sa nu cumva sa ajungeti sa se termine combustibilul din butelie si lista de lucruri importante sa nu fie terminata... sau poate nici inceputa.
      Dintr-o lene fizica sau spirituala aminam multe lucruri pentru... mai tirziu. Eclesiastul spune ca exista o vreme pentru fiecare lucru in viata. Cind sintem tineri, nu ne oprim sa ne uitam la viata din fata noastra ca un lucru, spatiu  sau timp limitat. Foarte familiara e expresia: "Ai doar toata viata in fata ta"... ca si cind ar fi nelimitata. Poate fi... daca treci in viata vesnica - dar aci pe pamint, toate lucrurile sint cu inventar... si limitate. De toate vom da socoteala intr-o zi... pina si de timp. De aia Biblia ne spune sa rascumparam timpul... sa-l folosim cu intelepciune.
     Si ma opresc aici, pentru ca am facut anumite alegeri pentru dimineata asta si trebuie sa le execut... mai ales dupa ce mi-am amintit ca eu imi cheltui din timpul alocat si trebuie sa fiu atenta ce fac cu el.
     Daca credeti ca va spun voua, va inselati... mi-am vorbit mie insami toata dimineata... sint tare de cap... si uit de la mina pin' la gura.

IN CAUTAREA FERICIRII...

“Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire.” Iov 22:21

Oh… iata un subiect despre care se vorbeste mult si se cunoaste putin. Nu pentru ca nu exista destul interes pentru acest subiect. Nu! Dimpotriva… nu cred ca exista om pe fata pamintului  pe care sa-l intrebi si sa iti spuna ca el nu vrea sa fie fericit. Dar daca ii intrebi pe oameni ce este fericirea… o sa capeti atitea definitii citi oameni ai intrebat. Si totusi… ce este fericirea? Unde o gasim? Cum o pastram?

    

Cind ne gindim la fericire… care este primul lucru care ne vine in minte? Sau este o persoana? Sau este un loc? Sau este o actiune?

Cind eram in Romania, la un moment dat tatal meu a lucrat cu niste francezi si aducea acasa unele reviste primite de la ei. Ma uitam fascinata la fiecare poza si admiram tot ceea ce vedeam in poze. Erau in unele reviste case frumoase… si ma uitam la poze si imi imaginam ce fericiti trebuie sa fie cei ce locuiesc in aceste case. Si apoi erau masini luxoase… si ii admiram pe cei care conduceau aceste masini. Si erau poze de vacanta… si cautam sa vad orice detaliu, imaginindu-mi ce fermecator trebuie sa fie sa vizitezi acele locuri…

Cind am venit in America, prima mea masina a fost un Ford vagon - urias. Ma uitam cu jind la masinutele mici si frumoase care treceau pe linga mine… imi imaginam ce fericiti trebuie sa fie oamenii care aveau aceste masini… Ne uitam adesea la filme si vedem artisti frumosi si ne gindim ca acestia cu siguranta sint cei mai fericiti oameni de pe pamint. Pare ca au tot ce si-ar putea dori. Apoi auzi la stiri ca s-au sinucis… Unde este de fapt fericiea si cine o are? Cum arata fericirea ? Si putem alerga dupa fata morgana toata viata, crezind ca ba-i aici, ba-i acolo… si sa n-o gasim. Biblia ne da atitea raspunsuri corecte, reale… intelepte.

Versetul de mai sus ne spune ca atunci cind ai pace… te poti bucura de fericire. Ne mai spune ca pacea vine in urma prieteniei cu Dumnezeu… si deci iata cit de simplu a fost… am descifrat din doua miscari codul fericirii. Acuma ramine sa cautam dupa prima conditie, ca sa o obtinem pe a doua… ca sa ne bucuram de fericirea care pare ca a existat de la inceput - doar ca, din lipsa pacii, n-am putut sa ne bucuram de ea.

INTRE BINE SI RAU... NU MAI ESTE CUNOASTERE...

     Cite lucruri o sa aflam intr-o zi in cer, cite taine care desi erau in fata ochilor nostri nu le-am vazut aici pe pamint. Uite de pilda ieri ascultam ceva stiri si, ca de obicei, mi se ridica tensiunea la stirile auzite. Sa va spun si voua... ca unii oameni nu mai stiu daca sunt femei sau barbati mai inteleg... dar ca lumea asa-zis normala e de acord cu ei si ii lasa pe barbatii travestiti sa intre in toaleta la femei de exemplu... asta chiar nu pricep. Ca guvernul se ocupa de treburile astea si face legi care sa le favorizeze pe aceste fiinte umane decazute, in loc sa se ocupe de lucruri serioase iara nu inteleg. Si tot mirindu-ma de una singura, mi-a trecut asa prin minte ca asa si-a inceput omenirea tragica ei istorie... si asa si o termina.
     Satana o amageste pe Eva in Gradina Edenului sa manince din pomul cunoasterii binelui si raului. Ce intentii bune are Satana... ca doar nu ai zice ca a vrut ceva rau. Ce e rau in a cunoaste ce e bine si ce e rau, nu? Dar ia ginditi-va un pic... Suntem spre sfirsitul istoriei omenirii, si ce se intimpla cu omenirea? A uitat ce este bine si ce este rau... Uitati-va in jur daca nu este asa! Toate parca-s pe dos. Si nu din lipsa din informatie. Ca informatie este destula. Nu! Din lipsa de valori absolute, din lipsa lui Dumnezeu si a rinduielii date de El. Asa si-au pierdut oamenii identitatea, menirea, atributele lor de oameni.
     Ca ne-a inselat in Gradina Edenului prima data, inteleg... dar ca il lasam pe Satana sa ne amageasca din nou ca pe niste fraieri... asta chiar ca e culmea. Macar daca am mai musca o data din fructul oprit, sa stim din nou ce e bine si ce e rau... macar o muscatura...

SUNTEM IN RAZBOI...

     Am auzit ceva interesant. In razboi - cel putin in razboaiele trecute – ca astazi, cu tehnologia actuala, razboaiele se desfasoara cu totul diferit - dar in cel de-Al Doilea Razboi Mondial de exemplu, D-Day Normandy… comanda cea mai importanta pentru soldatii obisnuiti era: Misca!(Move!). Atita vreme cit soldatul se misca era o tinta mai greu de atins. De aceea cei care conduceau lupta strigau catre soldati sa se miste. Parca si exista o expresie… ”Misca in front”. Nu stiu daca noi am inteles expresia cum trebuie… pentru ca am folosit-o (cel putin eu) in cu totul alt context si cu totul alt inteles. Intelesul era - sa nu devii tinta fixa a dusmanului niciodata. 
     In lupta noastra spiritual, stagnarea este si ea periculoasa. Suntem incurajati sa inaintam, sa nu ne uitam in urma si sa tinem ochii pe tinta fagaduinteor noastre - pe Isus Christos, care este primul invingator si cu care putem invinge si noi. 

     Tot o poveste de pe frontul din Normandy - se zice ca generalul a ajuns si el cind inca era toiul luptei si si-a intrebat subalternul de ce el si oamenii lui au cucerit doar terenul liber… si nu si-au concentrat fortele pentru a distruge o casa mica, de unde inamicul tragea cu succes in ei. Nu mai stiu ce i-a indrugat ofiterul, dar generalul a luat citiva soldati si s-au concentrat pe distrugerea acestui punct mic, dar fortificat si periculos. Ideea era sa nu se insele crezind ca terenul liber si nelocuit este valoros daca este cucerit - ci ca acea cladire mica, dar fortificata trebuia distrusa, ea fiind sursa pericolului pentru ei. 
     Pe tarim spiritual, sunt multe lucruri marunte pe care le neglijam in viata noastra, dar sunt puncte strategice pentru Satana, care ne torpileaza una-ntruna din cite un coltisor nestingherit al inimii noastre inca subjugate pacatului.

     Nu-i asa ca astazi mai mult ca oricind suntem in razboi? Nu… nu un razboi standard, obisnuit in care se folosesc armele obisnuite. Ci suntem intr-un razboi subtil, pe care Satana l-a pornit impotriva copiilor Lui Dumnezeu de pretutindeni. Pe unii ii ataca fatis, si le taie gitul, si ii spinzura, si ii chinuie cum nici nu ne putem imagina. La altii le fura copiii... La inceput, s-a parut ca e o nimica toata si cineva a zis doar ca nu exista valori absolute. Si apoi altii au zis ca suntem oameni civilizati si nu mai avem nevoie de Dumnezeu si de valorile Lui. Ca suntem o societate culta, care stie ce e bine si ce e rau fara sa apelam la cele zece porunci... Unii au zis ca doar suntem liberi sa alegem noi cum sa traim si au schimbat pina si definitia de familie. In Franta, de Ziua Invierii o catedrala a functionat ca discoteca. La ce ne mai trebuie biserici, nu? Si ne mai miram ca Dumnezeu ne-a lasat in voia mintii noastre ? 

     Prietene, crezi ca tu esti in afara pericolului? Eu te sfatuiesc sa te misti in front, sa nu stai gura-casca pina cind te prinde dusmanul in vizor... Fii gata de atac si distruge adapostul inamicului... chiar daca  pare neinsemnat! Dusmanul sufletelor noastre trebuie rapus cu orice pret...

    

Ar trebui sa fiu muta sa nu spun...

     Am realizat cu ceva timp in urma ca orice as scrie, nimic nu are valoarea experientelor personale. De fapt noi, credinciosii, avem misiunea sa mergem si sa le spunem oamenilor ce ne-a facut Domnul noua fiecaruia. Fiecare avem sau ar trebui sa avem o relatie personala cu El si sa putem sa spunem altora cum a lucrat in vietile noastre. Aceste marturisiri ar trebui sa fie o lauda adusa Lui, si nu noua... pentru ca oricit am fi de buni si de credinciosi, aportul nostru este nesimnificativ in comparatie cu lucrarea pe care o face El in vietile noastre. Pur si simplu ne felicitam ca am trecut Marea Rosie dupa ce El a despicat-o ca sa trecem sau am baut apa din stinca, cind El este Acela care a facut sa tisneasca apa, ca sa nu murim de sete. Asa ca unde este motivul nostru de lauda?
     Am o relatie foarte apropiata cu fetele mele si particip intens la viata lor sau... mai degraba cit mi se permite fara sa devin o intrusa in viata lor de familie; si astfel ma bucur de succesele lor sau sufar cind trec prin necazuri impreuna cu ele. Cum imbatrinesc si capat mai multa experienta, incep sa inteleg mai mult cum lucreaza Dumnezeu de asa de multe ori in situatii grele si extreme - care par a fi calamitati la vremea cind copiii sau nepotii mei trec prin ele, dar in timp aduc schimbari nebanuite si transformari miraculoase in viata celor care trec prin aceste situatii.
     Incerc sa ma uit de multe ori cind aud vreo veste rea... dincolo de problemele, si durerea, si necazul momentan... si astept sa vad ce minunatii mai face Dumnezeu in viata copiilor mei. Eu ma rog, si El raspunde; dar nu raspunde dupa gindirea mea. El lucreaza oamenii dinauntru in afara. Cind I-a fost adus Domnului Isus acel om bolnav coborit prin acoperisul casei... Domnul Isus ii spune bolnavului mai intii ca ii sunt iertate pacatele, si dupa aceea Se ocupa de nevoia pentru care prietenii lui l-au adus la El.
     Ne rugam de multe ori pentru nevoile fizice, umane ale copiilor nostril, dar ei au nevoi mult mai acute dincolo de ceea ce vedem noi. Si Dumnezeu nu intirzie, ci lucreaza schimbare incepind cu problemele cele mai urgente. Poate ar fi mai usor daca am intelege acest proces de transformare - si am astepta rabdatori ca Dumnezeu sa Isi desavirsesca lucrarea in cei pentru care ne rugam.
     Unele transformari sunt adinci si unele boli de suflet complicate. Va spun din proprie experienta... ma surprind de fiecare data metodele pe care Dumnezeu le alege ca sa Isi desavirseasca lucrarile Lui... si am trait, si am experimentat marea Lui dragoste fata de mine si ai mei. Trebuie sa fii orb sa nu vezi... si mut sa nu spui cit de minunate sunt lucrarile Lui... si lipsit de recunostinta sa nu multumesti...

DIN MEDICINA POPULARA

(primit in e-mail)

Ardeiul Iute Rosu

Cea mai buna planta in prim ajutor:
Opreste sangerarea, oricat de puternica ar fi, in doar 10 secunde !
Opreste atacul de cord !

Ardeiul rosu a fost utilizat continuu, de peste 9.000 de ani, de amerindieni, ca aliment si medicament deopotriva. Iuteala din gustul sau este datorat prezentei capsaicinei, ingredientul cel mai activ din ardeiul iute. In mod surprinzator, “iuteala” nu reprezinta un gust, ci mai degraba o senzatie. Nu exista papilele gustative asociate cu aceasta capsaicina.

Ardeiul rosu este planta care ar trebui sa nu lipseasca din cabinetul niciunui medic de familie si nici din trusa medicului de urgente. Si asta pentru ca ardeiul rosu opreste extrem de rapid sangerarile severe in doar cateva secunde.

Planta are multe alte beneficii de sanatate exceptionale, precum oprirea unui atac de cord in doar cateva minute.

Iata ce declara de exemplu un medic american: “In 35 de ani de practica, nu am pierdut niciodata un pacient cu atac de cord, in vizitele de la domiciliu, iar motivul este acesta: atat timp cat inca mai respira, le recomand pacientilor sa toarne o lingura de ardei rosu pisat intr-o cana de apa fierbinte”.

Cum se utilizeaza ardeiul rosu pentru ranile externe ?
In mod normal, pana cand veti numara la zece, sangerarile abundente ar trebui sa se opreasca complet dupa administrarea de ardei rosu.

Praful de ardei iute se aplica din belsug si direct pentru a reducere sangerarea sau rana. Aplicand astfel, sangerarea trebuie sa se opreasca in termen de 10-15 de secunde. Ardeiul iute poate fi folosit pentru taieturi mici si zgarieturi.

Daca avem de-a face cu o rana mare care sangereaza abundent, sunati la Salvare, dar in acelasi timp,
puneti o multime de praf de ardei iute.

De ce opreste sangerearea? Pentru ca ardeiul iute contine un puternic stiptic (o substanta capabila sa
opreasca sangerarea atunci cand se aplica pe o rana.) EL face acest lucru prin egalizarea rapida a tensiunii arteriale si declansarea coagularii sangelui. Nu numai ca sangerarea se opreste rapid, dar ea si dezinfecteaza in acelasi timp, asa ca nu trebuie sa va faceti griji cu privire la infectie. Surprinzator, multi oameni spun ca praful de ardei iute rosu nu ustura atunci cand este aplicat direct pe o rana deschisa!

Iata ce spune Dr. Richard Schulze cu privire la acest subiect: “Nu exista nicio planta care opreste sangerarea mai repede decat ardeiul iute rosu, chiar si pentru hemoragia interna. El nu numai ca opreste sangerarea, dar si curata, dezinfecteaza, si chiar etanseaza rana. In plus, el nu arde. Pe rani proaspete deschise, nu se simte nimic.

Cantitatea mare de vitamina A si vitamina C din ardeiul iute rosu curata si dezinfecteaza”.

EU SI CASA MEA VOM SLUJI DOMNULUI...

AI VORBIT CU "EL" ASTAZI?

Jurnal "Noua speranta" (2007)
Spicuirile unei prietene, care, din modestie, m-a rugat sa nu-i mai amintesc numele pe blog, a carei fata n-am cunoscut-o niciodata, dar a carei dragoste pentru Cuvintul Lui si pentru voi, cititorii acestui blog, m-a cucerit. Iata ce scrie…
……………..
"Când eram copil, eram mirat cum poate Dumnezeu asculta aşa multe rugăciuni în acelaşi timp. Cum era posibil să audă fiecare murmur al atâtor voci separate? Şi cum putea răspunde la acele rugăciuni, prin care o persoană cerea ploaie, iar alta soare - amândouă în aceeaşi zi?
Aceste probleme nu m-au tulburat prea mult timp, deşi încă nu-mi pot explica cum poate Dumnezeu răspunde la toate rugăciunile noastre. Oricum eu ştiu că El este atotcunoscător şi prezent pretutindeni, şi că înţelepciunea şi puterea Sa sunt deasupra înţelegerii noastre. Nu trebuie să-L căutăm prea mult sau să aşteptăm o ocazie potrivită pentru a apela la El. În orice timp şi în orice loc putem să ne înălţăm vocile spre Domnul cu deplină încredere că El ne va auzi. Şi El face chiar mai mult decât îi cerem în rugile noastre - El înţelege şi observă exact ce Îi cer copiii Săi prin credinţă.

Te-a auzit Dumnezeu astăzi deja? El vrea să-ţi prezinţi cererile tale pentru că Îl cunoşti. Ce tragedie că aşa mulţi din copiii Săi încheie ziua fără a rosti o singură rugăciune către Acela a Cărui plăcere este să le audă vocile! Proverbele 15:8 spune: „Rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.“ Aşa că, roagă-te! Dumnezeu ascultă!

De-i zi sau noapte, Dumnezeu aude când ne rugăm. Indiferent de oră şi de loc, El ne va asculta cu dragoste."

NU TE POTI MIRA INDEAJUNS...

     Exista in multe orase locuri si strazi, zone intregi chiar unde mizeria este la ea acasa. Nu… nu vorbesc doar de gunoiul de pe strada, ci de intreaga gama de vicii, si crime, si murdarii pe care o fiinta umana le poate experimenta. La noi in Modesto este strada a 9-a. Acolo tinere si tineri stau si asteapta “ocazii”… Acolo oamenii isi vind nu doar trupul, dar si sufletul. Acolo se drogheaza incercind sa isi gaseasca un moment de fericire – recunoscind si prin aceasta ca cel mai de pret lucru este… pacea. Si vind tot ce au, si se vind ei insisi pentru un moment de tihneala, de pace interioara…sau poate este doar o minciuna si isi amortesc simturile, sa nu mai fie constienti de realitatea cruda si nemiloasa in care traiesc? Nu-i asta lucru ciudat? Cind poti obtine o pace care intrece orice pricepere si de lunga durata cu Christos…? Fara bani si fara plata. Si oamenii isi vind trupul si sufletul pentru citeva ore de “pace”, dupa care se reintorc la mizeria vietii lor reale.

     Pe o astfel de strada a crescut o tinara . Acolo si-a petrecut viata de cind se stie matura. Un grup de femei credincioase a deschis in New York un loc de refugiu pentru femeile strazii si cumva a ajuns si ea intr-un astfel de loc. Ceva ciudat la fiinta asta a fost ca din ziua in care a pasit in casa de refugiu si in zilele urmatoare a continuat sa fie vazuta carind dupa ea in permanenta o cutie de tabla – din cele in care se vind vopselele. Daca mergea la masa era cu cutia, daca se ducea la plimbare era cu cutia…si seara linga pat isi aseza aceeasi cutie. Bineinteles ca asta le-a provocat curiozitatea celor care lucrau cu oamenii strazii. Astfel ca una dintre credincioasele care o urmarea mai indeaproape s-a apropiat de ea de citeva ori si intr-o discutie, dupa multa insistenta, aceasta tinara i-a povestit misterul cutiei pe care o purta dupa ea.

    Si tinara povesti ca a crescut intr-un orfelinat, ca mama ei a aruncat-o la gunoi la doua ore dupa ce a venit pe lume. Mama ei a fost gasita si pedepsita, dar asta nu i-a schimbat ei viata, si ca atare a crescut la orfelinat, si apoi a devenit mai tirziu omul strazii.  Povestea ca in urma cu citiva ani s-a hotarit sa o caute totusi pe mama ei. Si nu a gasit-o la adresa unde locuia - dar i s-a spus ca este in spital. Reuseste sa o vada pe mama ei tocmai cu o zi inainte ca ea sa aiba parte de o moarte teribila - in urma complicatiilor produse de sida. Inainte de a muri, mama ei reuseste totusi sa ii spuna ca... o iubeste.  “Iti dai seama?” Zise tinara emotionata… “M-a iubit! Mama mea m-a iubit!”…

     Dupa moartea mamei, tinara se duce la pompele funebre si insista sa ceara cenusa mamei sale. Induiosati de situatia ei… cei care lucrau acolo pun cenusa in cutia aceea de vopsea pe care tinara noastra o cara peste tot dupa ea… Cel ce povestea aceasta dureroasa situatie nu explica nimic mai mult. Probabil ca scopul povestirii era doar sa arate cit de jos poate omul sa cada… conditia deplorabila in care se afla omenirea. Dar pe mine m-a intrigat aceast devotament  al tinerei sarmane fata de o mama care nu a facut nimic, dar absolut nimic pentru copila ei... decit… sa ii spuna o data - o singura data in viata ca... a iubit-o. 

     Cit de adinca este nevoia noastra de dragoste… cit de mult face un cuvint de iubire… cita lume plinge si sufera din lipsa dragostei???… Si toate astea cind un Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi daruindu-ne ce avea mai bun, mai sfint, mai drag… Si desi ne-a aratat atita dragoste, nu avem nici un pic de recunostinta... Oare cit ar trebui - mai mult decit aceasta tinara - sa purtam semnul dragostei desavirsite a Bunului Nostru Parinte si sa le spunem tuturor cit suntem de iubiti?...

     Si totusi... unii dintre noi umblam cu cutia cu cenusa dupa noi... Nu te poti mira indeajuns ce minte si ce gusturi avem!...

NU TE LASA...

“Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” Romani 12:21

…………….

    Citesti ziarul, deschizi radioul sau televizorul… deschizi computerul… ce fel de stiri se transmit? Numai stiri rele…parca-i o competitie in media – cine are stirea cea mai proasta!? Si zilnic se inventeaza parca  noi ticalosii –  alea vechi nu mai au efect… ca ne-am obisnuit cu crime si tilharii de tot felul. Dupa o vreme te obisnuiesti cu orice situatie si devine parte din peisajul cotidian.

    De comentat si de lamentat ni se mai intimpla… dar ne simtim prea neputinciosi sa actionam. E sfirsitul lumii… si poate chiar este …

    Versetul de mai sus insa este de o alta parere. Si e scris intr-o forma atit de intima… parca soptit la urechea mea… Tu auzi cum sopteste?

    - Nu te lasa biruit de situatie!… Fa ceva… fa ceva impotriva raului... biruieste-l facind binele!!!

     Nu se asteapta nimeni sa faci revolutii si nici nu este nevoie… Putina sare da gust la orice… o lingurita de miere indulceste… o raza de lumina alunga multa confuzie… un cuvint bun alina si mingiie un suflet necajit… un zimbet schimba o stare apasatoare… un verset din Biblie incurajeaza si da putere.

    Uitati-va cit am scris si n-am spus mai nimic. Dar versetul cu care am inceput este scurt si plin de putere. Cuvintul Lui incurajeza, indruma, alina, vindeca si da speranta. Oare de ce nu-L folosim mai des?

GINDUL DE AZI

“Praznicul azimilor, numit Pastele, se apropia. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau un mijloc cum sa omoare pe Isus; caci se temeau de norod. Dar Satana a intrat in Iuda, zis si Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece”. Luca 22: 1-2

De cite ori citesc, de-atitea ori ma minunez ce citesc. Doua versete si doua motive de mirare…

    Uite textul asta din Luca 22, versetul 1. Ai zice ca preotii – cei care erau pazitorii legii la Templu ar fi stiut sa pazeasca sau s-ar fi temut sa incalce cele zece porunci. Una dintre ele era “sa nu ucizi”. Si cu toate astea, tocmai ei premeditau moartea unui om. Apoi – ce-i cu teama asta de norod???... Cind ei ar fi trebuit sa se teama numai de Dumnezeu?... Si noi azi ne miram ca cei care sunt alesi in guvernele tarilor noastre nu sunt cinstiti si nu au respect de legile tarii. Legi pe care le cer respectate de restul “norodului”… adicatelea noi, cei multi si prostuti. Si unii dintre cei ce detin posturi in guvern se mai numesc si crestini… Ne mai miram?

     Versetul 2… Alt gind care ma depaseste este… ca Satan a intrat in Iuda. Deci Satan poate sa intre in om… Si cu asta daca ma gindesc bine aflu ceva detalii despre inamicul omului numarul 1. In primul si in primul rind, Satan se vede ca nu poate sa faca nimic in lumea noastra materiala decit daca intra in om si actioneaza prin el. Asta este mare lucru. Inseamna ca noi avem putere asupra lui: puterea de a-l ignora. Se vede treaba ca fara aprobarea noastra nu poate sa faca nimic. Cind il lasam sa lucreze prin noi, ne facem partasi lui. Cheia este la noi - el nu poate sa deschida sa intre singur. La Iuda a intrat prin… foamea lui de bani. La altii intra sa sature alte dorinti.

     Intr-o discutie Rick, fratele vitreg al lui Elvis Presley, el marturisea ca Elvis de fapt nu a murit de altceva decit de o foame nestapinita dupa faima. Lua medicamente ca sa poata face fata multelor spectacole si vietii de noapte pe care o ducea – si era turmentat de dorinta de a fi adulat de oameni si teama ca ei il vor parasi. V-ati lasat vreodata dusi de vreun gind sau o dorinta dincolo de granitele pe care vi le-ati stabilit? Am avut un moment de slabiciune pe care sa il fi regretat mai tirziu - un moment cind ne-am dus mai departe de parametrii nostri stabiliti de valorile morale si caracterul nostru… sau am lasat ochii sa se uite sau urechea sa asculte lucruri care nu sunt in linie cu valorile noastre morale, cu ceea ce dorim sa fim sau ne prezentam a fi? Acesta este punctul vulnerabil in care Satan asteapta sa gaseasca loc in mintea sau inima noastra si sa isi duca ideile lui, deceptiile lui, ticalosiile lui la indeplinire. Si ce frumos s-a comportat cu Iuda dupa ce si-a implinit misiunea lui ticaloasa. Iuda se lipseste de bani si se spinzura. Cum? Nu-i mai trebuie argintii? N-a gasit nimic de cumparat cu ei? Banii nu l-au satisfacut in mod placut, nu i-au adus nici o bucurie?

     Uite ca putem invata si de la Iuda… ca nu suntem nici noi mai buni ca el. Poate diferenta este ca am inteles ca Mintuitorul lumii a venit sa-i caute si sa-i mintuiasca pe cei pierduti si am ocolit craca si funia. Atit…

TE-AM PRINS CU MINCIUNA!

     Stind in sala de asteptare, am gasit un articol scurt si interesant in "Readers Digest" despre... mincinosi. Cum arata un mincinos?!...
Un articol scris de Andy Simmons.
     "Cel mai bun lucru este sa spui adevarul, daca nu esti cumva... un foarte bun mincinos...", spune comicul Jerome K. Jerome acum aproximativ 100 de ani. Mincinosii exceptionali stiu cum sa-si ascunda privirea cind spun o minciuna. Ei stiu ca oamenii care sint sinceri cunosc acest amanunt despre mincinosi si incearca sa-i dea de gol. Cine n-a auzit vechea si cunoscuta expresie ca "un mincinos nu se poate uita niciodata in ochii tai." Iata alte citeva amanunte despre cum poate fi detectat un mincinos, chiar daca se uita tinta in ochii tai.

-Pulsul marit. Cind spui o minciuna, obrajii ti se imbujoreaza. Anxietatea il face pe om sa roseasca.
-Clipitul des din ochi. Ai ceva in ochi... sau ceva in... minte? Clipitul rapid indica faptul ca mintea ta lucreaza peste norma obisnuita.
-Muscatul buzei. Adesea cind cineva minte... continua sa-si muste buzele imediat dupa...
-Ascunde miinile la spate. Adesea mincinosii isi ascund miinile la spate de teama sa nu ii dea de gol faptul ca degetele le tremura sau le misca fara pauza, nervosi.
-Nasul... freamata cu respiratii adinci... semn ca acel cineva manifesta limpede anxietatea... in special daca acea persoana spune lucruri care se invirt... se invirt... si devin din minut in minut mai mari si mai grozave decit realitatea.
- Comportament contradictoriu. De exemplu... cind sotul ii spune sotiei ca adora cravata care a primit-o cadou de la ea, dar zimbetul buzelor nu atinge decit coltul gurii... si ochii ramin fara zimbet... este de asteptat sa poarte mai degraba bluze pe git decit camasa si cravata.
.............
     Si cit pare minciuna uneori de nevinovata, pe lista pacatelor apare si minciuna. Si lucru interesant, mincinosii, ucigasii si curvarii... merg in acelasi loc. Noi oamenii am facut un fel de discriminare intre pacate, considerind unele pacate mari si altele mici... dar Biblia trateaza toate pacatele la fel. Si plata pacatului este... moartea. Asa ca cei care inca va credeti oameni buni si contati pe faptele voastre bune sa mergeti in cer... mai ginditi-va o data. Si ginditi-va bine! Ca "noi toti am fost morti in pacatele noastre", dar avem un Mintuitor care a venit, a trait ca om, a murit pentru pacatele noastre, si a inviat, si S-a inaltat la cer, si sta "la dreapta Tatalui", si mijloceste pentru noi, pacatosii - de orice soi am fi. Prin El si numai prin El vom fi iertati si acceptati in Imparatia Tatalui.

Si daca pina acuma ai zis ca esti om bun... vezi ca-ti freamata narile si... te-am prins cu minciuna!"

Perspectiva noua...

Am primit de la Carmen Bogdan un comentariu pe care vreau sa vi-l impartasesc... ca miroase bine.

Iarna aceasta am tot racit de mai multe ori, iar la ultima raceala mi-am pierdut mirosul. Oh, e ingrozitor sa nu ai miros! Cred ca de multe ori ne pierdem si "mirosul" in ceea ce priveste relatiile, si atunci ne dezorientam complet.... m-am intrebat: Ce zice Biblia despre mireasma? Si iata ce am gasit: 


Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspandeste prin noi, in orice loc, mireasma cunostintei Lui.
In adevar, noi suntem, inaintea lui Dumnezeu, o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii:
pentru acestia, o mireasma de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasma de la viata spre viata. Si cine este de ajuns pentru aceste lucruri? (2 Cor. 2:14-16)
Am de toate si sunt in belsug. Sunt bogat de cand am primit prin Epafrodit ce mi-ati trimis… un miros de buna mireasma, o jertfa bine primita si placuta lui Dumnezeu. (Filip. 4:18)


Expresia "de un placut miros Domnului" am gasit-o cu ajutorul "ebiblie.ro" de aproximativ 36 de ori.
In concluzie, mirosul e un simt foarte important in relatia pe vertical, dar si in relatiile pe orizontala...