SUNTEM IN RAZBOI...

     Am auzit ceva interesant. In razboi - cel putin in razboaiele trecute – ca astazi, cu tehnologia actuala, razboaiele se desfasoara cu totul diferit - dar in cel de-Al Doilea Razboi Mondial de exemplu, D-Day Normandy… comanda cea mai importanta pentru soldatii obisnuiti era: Misca!(Move!). Atita vreme cit soldatul se misca era o tinta mai greu de atins. De aceea cei care conduceau lupta strigau catre soldati sa se miste. Parca si exista o expresie… ”Misca in front”. Nu stiu daca noi am inteles expresia cum trebuie… pentru ca am folosit-o (cel putin eu) in cu totul alt context si cu totul alt inteles. Intelesul era - sa nu devii tinta fixa a dusmanului niciodata. 
     In lupta noastra spiritual, stagnarea este si ea periculoasa. Suntem incurajati sa inaintam, sa nu ne uitam in urma si sa tinem ochii pe tinta fagaduinteor noastre - pe Isus Christos, care este primul invingator si cu care putem invinge si noi. 

     Tot o poveste de pe frontul din Normandy - se zice ca generalul a ajuns si el cind inca era toiul luptei si si-a intrebat subalternul de ce el si oamenii lui au cucerit doar terenul liber… si nu si-au concentrat fortele pentru a distruge o casa mica, de unde inamicul tragea cu succes in ei. Nu mai stiu ce i-a indrugat ofiterul, dar generalul a luat citiva soldati si s-au concentrat pe distrugerea acestui punct mic, dar fortificat si periculos. Ideea era sa nu se insele crezind ca terenul liber si nelocuit este valoros daca este cucerit - ci ca acea cladire mica, dar fortificata trebuia distrusa, ea fiind sursa pericolului pentru ei. 
     Pe tarim spiritual, sunt multe lucruri marunte pe care le neglijam in viata noastra, dar sunt puncte strategice pentru Satana, care ne torpileaza una-ntruna din cite un coltisor nestingherit al inimii noastre inca subjugate pacatului.

     Nu-i asa ca astazi mai mult ca oricind suntem in razboi? Nu… nu un razboi standard, obisnuit in care se folosesc armele obisnuite. Ci suntem intr-un razboi subtil, pe care Satana l-a pornit impotriva copiilor Lui Dumnezeu de pretutindeni. Pe unii ii ataca fatis, si le taie gitul, si ii spinzura, si ii chinuie cum nici nu ne putem imagina. La altii le fura copiii... La inceput, s-a parut ca e o nimica toata si cineva a zis doar ca nu exista valori absolute. Si apoi altii au zis ca suntem oameni civilizati si nu mai avem nevoie de Dumnezeu si de valorile Lui. Ca suntem o societate culta, care stie ce e bine si ce e rau fara sa apelam la cele zece porunci... Unii au zis ca doar suntem liberi sa alegem noi cum sa traim si au schimbat pina si definitia de familie. In Franta, de Ziua Invierii o catedrala a functionat ca discoteca. La ce ne mai trebuie biserici, nu? Si ne mai miram ca Dumnezeu ne-a lasat in voia mintii noastre ? 

     Prietene, crezi ca tu esti in afara pericolului? Eu te sfatuiesc sa te misti in front, sa nu stai gura-casca pina cind te prinde dusmanul in vizor... Fii gata de atac si distruge adapostul inamicului... chiar daca  pare neinsemnat! Dusmanul sufletelor noastre trebuie rapus cu orice pret...