LA DRUM... IN ASTEPTARE...

Voi stiti povestea fiului risipitor? Cred ca o stiti - ca nu exista o parabola din Biblie mai cunoscuta decit asta. Un tata are doi fii, si fiul mai mic ii cere la un moment dat tatalui sa imparta averea si sa-i dea jumatatea care i se cuvine. Si ma opresc aici, pentru ca dintotdeauna m-a “pus pe ginduri” partea asta din poveste si m-a scos din sarite.

Am crezut o vreme ca era obiceiul prin partile alea sa se imparta averea inainte de a deceda parintele - dar am aflat ca nici vorba de asa ceva - dimpotriva. Atit ca asezare geografica, cit si ca moment in istorie, parintii aveau mai mult control asupra proprietatilor lor si mai mult respect de la mostenitori pe vremea patriarhilor, decit au parintii din zilele noastre.

Ce m-a siciit pe mine intotdeauna a fost faptul ca tatal asta i-a facut fiului lui cel mic cheful… si a impartit munca si agoniseala lui de o viata si i-a dat-o acestui copil obraznic. Puteti sa ziceti ca n-a fost obraznic? Eu m-as fi gindit in locul lui…
-Pai asta abia asteapta sa dau ortul popii… las', dragutule, ca-ti dau eu o avere de o sa te manince spinarea…

De ce i-o fi dat tata averea? Cred ca trebuie sa treci un pic prin viata si sa ai un pic de experienta, ca altfel nu poti sa intelegi in ruptul capului asa o anomalie… ca nu face sens oricum ai intoarce-o. Dar… daca traiesti lung destul sa ai ceva experienta, stii précis de ce i-a dat si de ce l-a si lasat sa plece fara sa comenteze si fara sa-l “abuzeze” cu sfaturile pina al mic isi intoarce ochii pe dos de plictiseala si fara sa se lamenteze ca nu-l asculta nepricopsitul si emancipatul lui june.

Tata n-a fost baiat prost… numai ca trebuie sa inveti mai intii din ceva experienta ca sa-l intelegi. Ca Tata stia precis ca nu ajungi la capat cu copiii astia crescuti pe puf daca nu-i lasi sa dea in viata si de necaz. Cearca si scoate-i din toate prostiile si problemele in care se baga si o sa vezi ca prostiile si problemele se inmultesc, si aroganta lor creste, si dependenta lor de finantele tale ramine, in timp ce independenta de tine si de tot ce crezi tu pretios si valoros in viata sporeste. Dar ia lasa-i sa dea de greu si sa sufere un pic - si n-o sa va vina sa credeti ochilor cum se desteapta si se pricopsesc cu intelepciune de toate felurile. O si gugalesc daca trebuie.

Numai ca nu-i usor sa stai cu ochii in zare si sa astepti cu miinile incrucisate. Ba pot zice ca dupa ce duci o viata in care te-a dus mintea si ti-au folosit bratele sa rezolvi tot ce trebuia rezolvat, iti vine peste mina sa stai si sa astepti sa-ti vina inapoi odrasla pocaita - mai ales ca daca stii povestea fiului risipitor, stii exact si in ce stare o sa apara la orizont…

Si daca n-am invatat rabdarea pina la virsta asta, experienta asta facuta la drumul mare, stind cu ochii crucis in asteptare... o sa ne invete. Si daca nu ne-am rugat pina acuma suficient ca n-am avut vreme… acuma o sa avem si vreme de rugaciune…

Si sfirsitul este unul fericit… ca n-ai vazut in viata ta un zdrentos care sa-ti fie mai drag ca ala care o sa-ti cada in brate…

SCRISOAREA UNUI TERORIST ARAB TRIMIS IN ROMANIA...

.....................................................................

Fiindca am publicat scriosoarea de mai jos (http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/scrisoarea-lui-csibi-barna-catre-mama.html,) m-am gindit sa mai postez o data si scrisoarea teroristului arab trimis in Romania... Tot un fel de ris cu plins... Cred ca asta este un talent specific noua, romanilor. Nu stiu de unde o am... Probabil ca a fost furata de la Posta Romana de cineva care avea nevoie de timbru... dar la noi, in Romania, posta functioneaza cred si fara timbre...s au mai ales...

....................................................................

Zalutam cu rezbekt, Jefu.

Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar.
Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel, noi ajuns la sbital, doctor roman durut la partile dorsale, noi partile dorsale fok.

Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania , cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum...!

Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geamm sparte ca la Beirut  tigle kazut cap cind vind bate.

Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam...

Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman. Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat, tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei...

Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter. Aicia la Romania, mult cretin!

Zbierat, zguibat la sin, facut be mine de frica !
Jefu, ma indorg acasa!

Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba.

O RELIGIE INTRE... RELIGII...

Aseara am fost la Biserica Big Valley din Modesto sa il ascult pe Ergun Mehmet Caner, unul dintre cei doi autori (celalalt este fratele lui, Emir Fethi Caner) ai cartii "Unveiling Islam". 
El este profesor de apologetica. Omul are sigur si simtul umorului... Mi-a placut in special o intrebare pe care zicea el ca ar trebui sa si-o puna femeile mulsumane care se ofera sa fie martire. Daca pe musulmani ii asteapta 72 virgine... plata pentru martirajul lor... care este oare plata care li se ofera femeilor? Mai zicea el ca daca pentru un barbat asta ar reprezenta raiul... pentru  femeie s-ar putea sa fie destinatia opusa...

Dar printre gindurile care le-am pastrat au fost citeva pe care am sa vi le spun.

Nu toate drumurile duc in cer. Nu toate religiile sint la fel. Dumnezeu nu este Allah.


Ceea ce desparte crestinismul de toate celelalte religii este faptul ca noi avem pe Dumnezeu - ca Tata. Nicio alta religie nu are asa ceva. Musulmanii au un dumnezeu vesnic minios. El are 99 de nume daca nu ma insel (in Koran), dar nici unul nu este dragoste sau... tata. Dumnezeul nostru este Tatal nostru si ne trateaza ca un Tata, chiar si atunci cind ne pedepseste. 

Crestinismul are un Salvator - un Mintuitor. Din nou este ceva diferit de celelalte religii care nu au asa ceva. Imaginati-va un om care se afla intr-un lac, si e gata sa se inece, si nu stie sa inoate. Sa ne imaginam ca acesta este omul care cauta salvarea in religii. Budha, Confucius si altii il vor umple de sfaturi, Mahomed il va pedepsi pentru neascultare... si cu totii vor astepta pe tarm sa vada daca sfaturile lor il vor aduce pe om la mal.

Singura religie care are un Dumnezeu activ, care a facut primul pas spre salvarea omului, este crestinismul. Domnul Isus nu da salvare, ci Se da pe Sine. El este salvarea. Nu ne da pace. El se da pe Sine - El este pacea. Astfel incit, daca Il scoti pe Isus din crestinism, nu mai ramine... nimic.


In celelalte religii, oamenii se straduiesc sa-i placa dumnezeului lor in speranta ca acesta va avea "mercy" - mila de ei. In crestinism avem "grace"- har.

Mila este cind primim ceea ce meritam (pedeapsa). Harul este cind primim ceea ce nu meritam (salvare - mintuire - viata vesnica).

Toate religiile le cer oamenilor sa faca ceva... la musulmani, Allah le cere oamenilor sa moara pentru cauza lui. In crestinism, Dumnezeu Insusi Isi trimite Fiul Sau sa moara pentru omenire.

A mai zis ceva interesant - si anume, ca musulmanii si mormonii au o groaza de lucruri in comun. Atit la Mohamed, cit si la Joseph Smith li s-a aratat un inger - pe cind erau singuri. Adeptii acestor doua religii ii urasc pe evrei.

Niciuna dintre cele doua nu ofera siguranta vietii vesnice. In ambele cazuri femeile sint tratate ca fiinte inferioare, a caror salvare depinde de barbatul lor. Amindoua religiile sint poligame... spunea Ergun Caner ca sint in jur de 45 de puncte comune intre aceste religii. Mai spunea ca musulmanii sint de fapt mormonii timpurilor medievale. A amintit de un eveniment legat de mormoni in 1957, care este echivalentul actului musulmanilor de la 11 septembrie.
..........

TU CE ASTEPTI?

   

      Tocmai cind credeam ca ultima treaba rusinoasa este aia ca oamenii nu mai stiu in care veceu sa intre... (cineva sugera ca  fiecare se se uite in pantaloni, ca sa vada unde apartine), tocmai acuma s-a gindit Obama sa mai faca ceva "schimbari"... si s-a dus in Japonia sa isi ceara scuze pentru Hirosima si Nagasaki. Dupa cum se comporta, ar trebui sa isi ceara el scuze de la poporul american ca nu a fost avortat inainte de a se naste. Ca nu mai poti sa birui cu timpeniile pe care le auzi zilnic, serios ...
     Mi-am adus aminte iara de Turnul Babel si de ce Dumnezeu a pus capat atunci unei alte crize de nebunie incurcindu-le oamenilor limba. Cred ca internetul este ca o limba universala care face ca nebunia sa se ridice ca uleiul la suprafata si sa domine spatiul... Si cu fiecare noua nebunie declarata, parca mai facem un etaj la Turnul asta al nelegiuirilor cu care vrem sa ajungem la Dumnezeu... parca sa-L detronam.
     Suntem in faza asteptarii. Lumea intreaga asteapta. Ce? Si cei care nu stiu ce asteapta asteapta totusi  ceva. Imi vine in minte Pilda celor 10 fecioare. Imi vin in minte candelele - sursa de lumina pentru noaptea asta lunga de asteptare. Cine este Lumina noastra daca nu Domnul Isus... Cuvintul... candela pentru picioarele noastre? Avem candele? Poate avem si sunt puse in vitrina cu alte bibelouri... sau intre carti pe un alt suport. Avem ulei? Nu de gatit, ca de ala ne-am procurat si avem destule rezerve... sa nu murim de foame daca da foametea de noi. Ulei de candela pentru picioarele noastre... pentru umblarea noastra... pentru noaptea lunga de asteptare... cind se vor auzi sunetele de trimbita care sa anunte venirea Mielului... Avem?

immigration and nationality act

Not a political statement on my part. I was not aware of this and thought I would pass it on. AM

Very interesting Bit of Legislative History:  McCarran-Walter Act of 1952

Donald Trump was recently severely criticized for suggesting that the U.S. should limit or temporarily suspend the immigration of certain ethnic groups, nationalities, and even people of certain religions (Muslims).  The criticisms condemned such a suggestion as, among other things, being “Un-American,” dumb, stupid, reckless, dangerous and racist.  Congressmen and Senators swore that they would never allow such legislation, and Obama called such a prohibition on immigration unconstitutional (as if, all of a sudden, he gives a xxxx about the Constitution).

As Gomer Pyle would say, “Surprise, Surprise!!!”  It seems that the selective immigration ban is already law and has been applied on several occasions.  The Immigration and Nationality Act of 1952, a.k.a., the McCarran-Walter Act allows for the "Suspension of entry or imposition of restrictions by the president (something which we haven't had for the past seven and a half years).  Whenever the president finds that the entry of aliens or of any class of aliens into the United States would be detrimental to the interests of the United States, the president may, by proclamation, and for such period as he shall deem necessary, suspend the entry of all aliens or any class of aliens as immigrants or nonimmigrants or impose on the entry of aliens any restrictions he may deem to be appropriate.”

Note that McCarran and Walter were Democrats and this act was utilized by Jimmy Carter, no less, in 1979 to keep Iranians out of the United States … but he actually did more.  He made all Iranian students already here check in, and then he deported a bunch.  Seven thousand were found in violation of their visas, 15,000 Iranians were forced to leave the United States in 1979. You won't hear a word about this from the liberal media, propaganda machine.

It is of note that the act requires that an applicant for immigration ”must be of good moral character” and "attached to the principles of the Constitution.”  Since the Quran forbids Muslims to swear allegiance to the U.S. Constitution, technically, all Muslims should be refused immigration.

Authenticated at: 
http://library.uwb.edu/static/USimmigration/1952_immigration_and_nationality_act.html

Immigration and Nationality Act of 1952

CE AS PUTEA SA FAC?

Aurelia mi-a dat “motivul” de inspiratie pentru revista de februarie. Subiectul este “dragostea”… mi-a spus ea. Asa ca am luat niste carti la rind, ca sa caut o bucata potrivita sa traduc… Daca a fost scris vreodata despre vreun subiect - apoi s-a scris… si, Doamne mare, cit… si ce s-a mai scris despre dragoste…ca ma si mir ca nu s-a epuizat subiectul!

       Si totusi… adevarul este ca se scrie mult si se traieste foarte putin. Pentru ca traim intr-o lume in care toate valorile au fost intoarse cu capu-n jos. Era o vreme cind lemnul era lemn, si fierul fier, si hainele erau din in, sau de matase, sau din lina… acuma sint toate artificiale… si asa este si dragostea - uneori este doar o farsa… are luciu, dar nu e aur, are tarie, dar nu e fier, are doar aspect, dar nu are esenta.

       Asa cum aurul se curateste in foc, asa si dragostea are testul ei.  In Corinteni ni se da ecuatia dragostei - ce este si ce nu este, cum este si cum nu este, si in functie de formula data acolo putem proba dragostea… a noastra sau a altora.  Rezultatul va clarifica orice incertitudine. 

       Am privit cu putin timp in urma un reportaj despre tragedia din Tucson, Arizona… Un individ, un tinar  lipsit de constiinta si  lipsit de caracter si frica de Dumnezeu - un deranjat mintal - a deschis focul si a impuscat la intimplare in multime. Multe victime… dar si multi eroi. Printre eroii de care s-a vorbit, doi  dintre ei mi-au adus aminte de subiectul despre care Aurelia mi-a cerut sa scriu.  Unul dintre eroi este o mama care a impins-o pe fiica ei la perete si s-a asezat in fata ei, incasind trei gloante… Celalalt erou  este un sot in virsta de 78 de ani,  care paseste in fata sotiei lui si e strapuns de gloantele care ar fi putut sa ii curme viata. El moare, batrinica ramine… M-au cucerit cuvintele ei… ea spunea ceva in felul urmator… ”Sotul meu si-a dat viata pentru mine - viata lui pretioasa - si acum stau sa ma gindesc ce as putea sa fac ca sa nu-si fi irosit  el viata de pomana salvindu-ma”… Adinci cuvinte… El a trecut proba dragostei, iar ea a ramas sa se gindeasca sa faca ceva deosebit cu viata ce i-a mai ramas – sa merite sacrificiul pe care sotul ei l-a facut.  In filmul "Save privat Ryan", pe la sfirsit, un Ryan in virsta merge impreuna cu sotia la mormintul capitanului care i-a salvat viata.. .si se intreaba... "Am trait bine, am trait frumos?" Cineva a murit ca el sa traiasca si voia sa stie daca a trait pe masura sacrificiului cu care a fost platita viata lui...

……………………..

       Si asta m-a dus cu gindul la noi, la fiecare… cei care am fost salvati de la moarte vesnica, cu un pret atit de scump… un Fiu de Dumnezeu  care  a trebuit sa isi dea viata pentru noi. Si  daca babuta din reportajul de la News, si daca soldatul Ryan simteau o responsabilitate in felul cum isi vor trai viata din acel punct incolo, de la acel moment de sacrificiu - cind datorita dragostei cuiva ei au ramas in viata... ma gindesc ce as putea sa fac eu cu viata ce mi-a mai ramas  - ca sa-i dau valoare, ca sacrificiul ce s-a facut pentru viata mea sa nu fi fost in zadar?  Exemplele de mai sus vorbesc despre salvarea de la moartea fizica... dar Domnul Isus nu ne-a rascumparat pentru inca o zi, inca o luna, inca un an - ci pentru vesnicie... pentru eternitate. 

     In dragoste, n-are rost prefacatoria... nu vrem o astfel de dragoste si nu are rost sa oferim asa ceva... Este timpul sa ne cercetam, sa vedem daca ceea ce spunem cu buzele poate trece proba focului; si poate este vremea sa ne exprimam sentimentele prin fapte, si nu prin cuvinte... 

CEASUL SPAIMEI...

 

     Cred ca niciodata n-am citit cu atita atentie ce scrie in Biblie despre venirea Domnului si situatia de pe pamint la venirea Lui - semnele vremurilor. Azi citeam in 1 Tesaloniceni, capitolul 5 urmatoarele:

“Cit despre vremi si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cind vor zice:”Pace si liniste!!”, atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare. Dar voi, fratilor, nu sinteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot. Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului. De aceea, sa nu dormim ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji. Caci cei ce dorm, dorm noaptea; si cei ce se imbata, se imbata noaptea. Dar noi, cari suntem fii ai zilei, sa fim treji, sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei, si sa avem drept coif nadejdea mintuirii. Fiindca Dumnezeu nu ne-a rinduit la minie, ci ca sa capatam mintuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim impreuna cu EL.

     De aceea , mingiiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar. “

    Si sa va spun ce mi-a sarit mie in ochi… desi nu-mi place deloc cum vine...  Faptul ca prapadenia va veni peste noi toti… si nu ni se spune ca vom fi scapati de ea. Zice… ”o prapadenie neasteptata va veni peste ei”… Dar si noi trebuie sa fim echipati, ca altfel nu s-ar vorbi de coif si platosa etc. Doar ca prapadenia asta ne va afecta diferit pe unii, si asta depinde de ai cui fii suntem. Noua, fiilor Lui, ni se spune sa avem nadejdea mintuirii si sa o purtam ca pe un coif. Asta ma face sa inteleg de ce atitia martiri crestini astazi… de ce in Siria mor copii si femei nevinovati cu numele Lui Christos pe buze. Ei au coiful mintuirii si sunt urmasi ai Lui Christos. Trupul este supus prapadeniei, dar sufletele lor sunt ascunse in Christos. Christos insusi a murit pentru ca noi sa traim impreuna cu El. De ce trebuie sa ne mingaiem si sa ne intarim unii pe altii? De bine ce o sa ne fie din punct de vedere fizic? Nu… ci din cauza prapadului ce va da peste trupurile noastre.

     Trebuie sa fim nebuni sa nu intelegem ca, intr-o forma sau alta, azi, mine sau poimiine, prapadul va ajunge si la noi, la copiii nostril, la familiile noastre. Traim acele zile si oricit am incerca sa ducem o viata normala… sau asa cum stiam sau credeam noi ca este  viata normala, zilnic tot felul de nebunii erodeaza temelia acestui "normal" si schimba, si strimba, si schilodesc realitatea ce-o traim. Scrie negru pe alb ca nu va fi “chip de scapare”.

     Unii se pregatesc cu hrana, altii cu arme pentru acele vremuri. Am un tip aici la lucru care are acasa un arsenal intreg. Si nu este singurul. Dar nu cred ca ne vom putea apara de prapad…c a prapadul este o forma foarte larga de a descrie orice lucru rau, orice tragedie, orice dezastru. Ca poti sa ai arme, dar sa te prapadesti de foamete… si poti sa fii bine ascuns undeva intre ziduri groase, dar sa vina un cutremur…

     Ce este specific zilelor noastre este ca ne aparam trupul, dar nu ne gindim la suflet mai deloc. Oare nu asta vrea sa spuna textul despre cei ce dorm? Suntem avertizati sa fim treji si sa avem credinta. Nu sa ne aparam trupul, ci sa ne asiguram mintuirea, nu sa fim miniosi pe cei ce ne lovesc, ci sa ne aparam de ei cu platosa dragostei. Va spun drept ca numa' de iubit emigrantii astia care dau navala si ne strica rinduiala, ne iau linistea si pacea… numai sa ii iubesc nu m-am gindit…

     Dar era lumea mai buna cind a venit Domnul Isus Christos pe pamint? S-au purtat cu El mai bine? Nu tot asa I-au dorit moartea cum ne doresc moartea jihadistii astia musulmani, care cred ca toti infidelii, tot ce este in afara islamului trebuie maturat de pe fata pamintului? Tot asa erau… tot asa urau… tot asa scrisneau din dinti. La Florii, si-au pus hainele pe jos inaintea Lui, si de Paste au strigat “la moarte cu El”…

     Eu zic sa cititi textul si sa va ginditi bine. Exista profetii de acum 2500 de ani despre Damasc, de exemplu… Capitolul 17 din Isaia descrie exact ce se intimpla acuma in Damasc. Pe mine ma trec frigurile cind citesc… Pe voi nu va cuprinde ceasul spaimei inca?

GHICI!?

Am cautat astazi dupa o anume poveste pe care voiam sa o pun pe blog. Si am dat de niste ghicitori, nu prea grele, pe care le-am scris in urma cu ceva vreme si... nu-mi amintesc cu ce ocazie...
Sper sa va placa.

1.
E desteapta si bogata,
Si-are-un sot cu mintea seaca;
Betivan urit si rau,
Sa ghicesti nu e prea greu...
Si sa-mi spui ce imparat,
Ia pe urma de barbat,
Dupa ce betivul moare...
Si ce nume, fata are?
..............................
2.
Este judecatoreasa...
Este mare profeteasa...
Scrie versuri si e mama,
Si in lupta n-are teama.
.............................

3.
E-o femeie fara griji...
N-are stres ca sa gateasca,
Nici casa sa primeneasca;
N-are haine de spalat,
N-are rufe de calcat...
De birfit n-are la cine,
De certat nu prea... cu cine?
E frumoasa si iubita
Si... de sarpe pacalita.
.........................

4.
Negricioasa... dar craiasa...
Si e foc de curioasa;
Vrea sa vada si sa stie,
Tot ce-a fost si ce-o sa fie.
Si-a ajuns sa il cunoasca,
Si-a ajuns sa il cinsteasca,
Si-a ajuns sa il iubeasca,
Numai ca sa-l paraseasca.
Doar un lucru a luat
Cind de el s-a departat...
Cine e acea craiasa,
Si ce ia cu ea acasa?
...................

5.
Fata asta-i alintata,
E stapina, e bogata...
Si de mult e maritata,
Cu un om fara cusur,
De pe linga satul Ur.
Si mai ca s-a saturat
De atita asteptat...
Unul doar i-a spus: mamica!
Pentru restul omenirii,
Este insa... strabunica!
........................

6.
Ce culori, ce tesatura...
Dar si ce invatatura;
Si vopsind la in subtire,
Si lucrind cu voiosie,
Le-aducea vestea cea buna...
Numele cine-o sa-i spuna?
................................

7.
Miinile ei harnicute
Au cusut din greu hainute,
De orfani s-a ingrijit...
Numele v-ati amintit?
................

8.
N-are inima aleasa,
Dar e-n straie de matasa...
Crima striga... ura-mpinge...
Ciinii singele-i vor linge...
...............

9.
De durere ochiu-i plinge.
Doamne... inima-i se fringe...
Daca ruga-i implinesti,
Si un fiu ii daruiesti,
Ti-L va da pe veci sa-Ti fie
Slujitor de-mparatie...
....................

10.
Au spalat-o, au pudrat-o,
Si-n strai nou au imbracat-o...
Imparatului sa-i fie
Soata pentru-mparatie.

..................................

Raspunsuri: 1. Abigail; 2.Debora; 3.Eva; 4.Regina din Seba si duce cu ea in Etiopia inima lui Solomon; 5. Sara, sotia lui Avraam; 6.Lidia; 7.Dorca; 8.Izabela; 9. Ana, mamalui Samuel; 10.Estera.

BINECUVINTEAZA, SUFLETE, PE DOMNUL...

"Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul si nu uita nici una din binefacerile Lui"...

De doua zile ma odihnesc... de cite ori ma dau jos din pat, incep imediat sa-i duc dorul si ma reintorc. Este weekend si sunt libera de la serviciu, dar asta nu inseamna ca nu sunt o mie de treburi de facut pe linga o gospodarie. Dar toate se pot amina cind nu depinzi de nimeni, si nimeni nu depinde de tine.
     In alta viata... cind mi-erau fetele acasa, trebuia sa fie program si rinduiala. Lucrurile trebuiau facute si inca la timp. Dar astazi? Nimeni nu asteapta dupa mine si nici eu nu astept dupa nimeni. Ai zice ca este situatia ideala. Ai zice... si poate am zis-o si eu odata mai de mult, cind nu stiam ce vorbesc si eram poate prea solicitata si surmenata.
     Dar azi? Azi viata pare lejera... nimic urgent... nimic care nu poate fi aminat... cu exceptia vietii...
     Si stind asa si contemplindu-mi starea de trindaveala, mi-am adus aminte de versetul de mai sus. Prima parte stiu ca am mai gindit-o si alta data. Imi binecuvintez mereu copiii, si nepotii, si pe cei dragi. Stiu ca nu este prea folosit in vocabularul contemporan... dar am incercat sa fac o traditie din a le spune celor dragi ca ii binecuvintez. Acuma... am asa o intrebare fara raspuns inca... "Oare de ce trebuie sa-L binecuvintam si pe Domnul?". Doar El este Cel ce Este, suprem in toate... oare de ce trebuie sa Il binecuvintam? Dar trebuie sa existe o explicatie si pare un lucru bun, asa ca... L-am binecuvintat pe Domnul si apoi m-am gindit la ultima parte a versetului... si mi-am dat seama ca sunt restanta... dar mare restanta cind e vorba de toate binefacerile Lui pentru mine. Pai si daca as sta toata ziua sa numar si sa multumesc, nu mi-ar ajunge timpul. Si asta ar fi oare motiv sa uitam sa multumim?
     Sint lucruri pe care le-am avut in anii tineretii si nici nu am stiut ca le-am avut - pina nu am inceput sa le pierd. Si tare folositoare mai erau! Si nu I-am multumit nici pe sfert pentru ele Domnului.
      Numai sanatatea trupului cite chichite are, si daca un singur lucrusor in noi nu merge bine, ca un efect de domino se pravaleste tot trupul si ne pune la pat. Pentru toti anii care-au fost si cei care au sa vina, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul, ca mi-a fost Adapost si Scut si m-a pastrat cu viata prin circumstante teribile, mi-a ingrijit familia, mi-a procurat piinea cea de toate zilele, dar nu orice piine - ci mese de ospat... si m-a imbracat si m-a tinut sub calauza Lui!... Si, suflete al meu, nu uita niciodata nici una din binefacerile Lui!...

DIN PULBEREA PAMINTULUI...

Johnny venea de la biserica intr-o duminica dimineata cu mama lui. Mamica lui observa ca baiatul era mult mai gindit si mai serios ca de obicei…
-Ce esti asa de gindit, Johnny? Intreba ea…
-Mama…e adevarat ce a zis pastorul ca noi toti am fost facuti din pulbere de praf si ca tot asa o sa ajungem dupa ce plecam din lumea asta?
-Absolut Johnny…asa este; dar de ce intrebi?
-Pai…cind ajungem acasa , raspunse el serios, ar fi bine sa te uiti la mine sub pat…ca eu cred ca… cineva ori vine, ori a plecat…

Cum sa cresti un liberal cuminte!

Pe vremea cind am scris poezia asta nu stiam nimic despre drepturile copilului in Norvegia...

(poveste tare adevarata... auzita si interpretata)
de Rodica Botan

Azi am citit despre o mama dirza
Si tare, tare curajoasa…
O mama tare cumsecade… dar din nefericire,
Fu cit pe ce... din minti sa fie scoasa…
Fiul ei drag… numa' ce aparu de pe la scoli zimbind...
Victorios si cu emfaza explicind...
Minunea zilei… adusa de la scoala si de la oameni intelepti!
Si mai ca astepta ca maica-sa de-acuma,
Sa il salute respectuos si-apoi sa ia pozitia de drepti!!!

Si dinsul, plin de cultura si alte sociale stiinte,
Pe care… ce surpriza mare…
Se pare ca de data asta mi le tinu si minte,
Si repetind anuntul unui profesor mediocru… Domnul "Zilch"
Falos se anunta ca are multe drepturi… mari si mici!
"In articolul asta de lege"… se trezi explicind baiatul,
"Se zice ca am dreptul sa refuz sa imi astern si patul;
Si nici nu trebuie sa ma mai spal sau sa mai fac curat…
Asa ca nimeni sa nu ma mai intrebe cu ce sint ocupat…
Si fiindca tot sintem la subiectul asta si analizam ce-i bun,
Va atentionez sa nu ma instruiti atita: cum sau ce sa spun…
Gindesc, traiesc, ma port sau ma imbrac cum vreau…
Si cu religia, si cele sfinte… cam tot pe-acolo stau ! ! !.
Nu cred in nimeni si nimic; si-s liber, si la nimeni nu ma rog…
Asa ca vin cind vreau si plec cind vreau, nu dupa orolog…
Si m-am gindit sa-mi pun si un tatoo pe nas si unu-n frunte,
Si-n nas si in urechi sa-mi pun si citeva suruburi mai marunte…
Si daca da cumva pe viitor sa invat sa buchisesc,
Sa stiti ca Biblia precis m-oi stradui sa nu citesc...
Am ceva carti fantastice… nu stiu inca precis ce zice…
Dar din desene… stiu ca o sa-mi placa…
Si mama, te rog, de azi incolo nu ma mai contrazice!!!
Si poti sa plingi cit vrei… ca nu mai sint asa sensibil…
Si de te-apuci acuma sa ma-mbratisezi… pe viitor… sint invizibil !!!
Cit despre educatie… si maniere… cred ca si astea-s ilegale…
Sint mofturi vechi de-ale lui tata, tata mosu si de ale tale…"

"Sa stii ca-s serios si voi suna la C.S.D.,
Ca pata mi s-a pus si-s pus pe treaba…
Si doar sa apelez un numar…
Ca aia imediat ma baga-n seama…"
………………………………………………….

"Saraca lume… ce-am fost si ce-am ajuns!…"
Zise femeia… "Si ce mascarada…
Si primul meu impuls mi-a fost
Sa-l iau de guler si sa-l dau pe usa-afara…
Dar m-am gindit sa-l las umflat in pene si plin de el, extatic...
Si sa-i predau o lectie apoi… in modul cel mai practic!
Si am zimbit… ca batrinetea da rabdare si intelepciune,
Si astea-s pretioase… cum nu se poate spune!
Si-n gindul asta nou… te tine, mai cumetre...
Miine, pe tava aranjate, ti-oi prezenta… lucruri concrete...
Si vezi… ca am citit si eu… ca eu am invatat si ceva carte...
Si nu ma sperii nici de C.S.D… si nici de moarte!
Si-apoi l-am luat pe domnul liberal sa mergem la cumparaturi,
Si-n loc de Abercromby… m-am oprit la Tryfty… pe la vechituri!
L-am anuntat pe "dinsul" ca nu scrie nicaieri
Ca trebuie sa-i cumpar cele mai scumpe incaltari…
Si ca sosonii aia de la Trifty sint aproape nepurtati…
Iar pantalonii si camasa… numa' un pic decolorati…
Si cind la fata a-nceput sa se intunecece
Si-apoi sa se stropseasca,
L-am anuntat ca…
De acuma nu trebuie sa se mai oboseasca,
Sa treaca testul pentru carnetul de conducere…
Ca la statia de-autobuz il duc eu… de introducere…
Ca programul la autobus e simplu si concret…
Nu-ti trebuie decit sa cumperi… un bilet!
I-am spus sa-l mai intrebe inc-odata pe profesorul lui Zilch…
Daca nu vrea sa vina-n vizita la dinner… c-avem zeama de urzici…
Si nu… de-acuma nu mai cumparam nici lunch de pe la scoala…
Si daca nu-si pune pachet… o sa invete cum o fi cu burta goala…
Si speriat, iesind din camera lui… si-n suflet tare apasat,
Copilul meu cu glas fierbinde si duios, a intrebat…
Dar mama… unde e televizorul meu? Si unde-s jocurile mele?
Ca-s tare, tare plictisit… si-aveam de gind sa ma mai joc cu ele…
Dar… cum gasi de bine ca televizorul e si el un inculpat…
L-am scos la poarta si la primul trecator l-am dat…
Si am facut si alte darnicii… tot lucruri necesare…
Schimbari de necrezut… Oh… ce eliberare!!!
Si-ntr-un tirziu… cind mi-a parut ca-i timpul potrivit... m-am explicat…
Ca nu cumva sa i se para copilului prea complicat...
………………..
Copilul meu iubit, noi… sintem mai inapoiati…
Niste sarmani conservatori…
Si nu ne luam nici dupa CSD, ori domnul Zilch,
Ori alti guvernatori…
Noi insa hotarim… Aicea-i legea mezilor si-a persilor…
Si aia-i neschimbata…
Si pina locuiesti la noi in casa…
Camera ta va fi aerisita, primenita si curata…
Programul, cum il stii… e tot programul vechi;
Si-avem porunca noua - sa te speli dupa urechi!
Si lista cu ce este de facut… e tot pe frigider;
Si aia numa ca sa nu te plictisesti si sa devii stingher…
Si de gindit… poti sa gindesti cit si ce vrei,
Dar sa nu uiti…
Cuvintul de-aur pe duminica-i de la Evrei…"
…………………………………………………….

…Si povestea asta spusa nu chiar asa demult,
Ne spune ca parintii aia au crescut,
In modul cel mai simplu… dar absolut fenomenal…
Cel mai ascultator si mai cuminte… liberal!

IERTAREA...

     In sfirsit stiinta ajunge sa recunoasca adevarul biblic. Le-a luat oamenilor de stiinta ceva timp, dar iata ce spun cercetatorii... ca "doctorii recunosc ca pacientii care refuza sa ierte continua sa fie bolnavi. Pastrind emotiile negative de ura si minie se creeaza o stare de neliniste acuta", spune Dr. Michael Barry".
     Domnul Isus ne iarta si ne indeamna sa ne iertam. Nu numai atit, dar ca sa ne indemne si mai mult la iertare, ne spune ca  vom fi iertati in aceeasi masura in care ii iertam pe altii.
     Nimic nu e mai pretios ca pacea pe lumea asta. Ca poti sa ai orice si oricit, dar daca nu ai pace, nu te bucuri de nimic. Si poti fi sarac, parasit, si chiar bolnav, dar daca ai pace, viata e mult mai usoara.
Multe din legile si regulile pe care ni le da Biblia ne ofenseaza si ni se pare ca ne fura din libertate. In realitate, toate lucreaza spre binele celor ce se incred in El si in Cuvintul Lui.
   

Doctors are recognizing that patients who refuse to forgive often stay sick.
"Harboring these negative emotions, this anger and hatred, creates a state of chronic anxiety," Dr. Michael Barry said."Chronic anxiety very predictably produces excess adrenaline and cortisol, which deplete the production of natural killer cells, which is your body's foot soldier in the fight against cancer."
Forgiveness therapy is now being looked at as a way to help treat cancer.
Read more here: http://go.cbn.com/1089

IARA LUNI SI... IARA CEATA...

Luni dimineata... si inca o zi de ceata. Atitea imi vin in minte cind stau cu miinile intepenite pe volan, aplecata peste el si cu ochii pironiti la lumina stopurilor masinii din fata si piciorul pregatit sa sara pe frina la orice eventualitate.

Azi ma gindeam ca asa trebuie sa arate viata pentru cineva care nu Il cunoaste pe Dumnezeu. Si nu degeaba unii sustin ca Dumnezeu nu exista. Oare cum am putea verifica pe ceata daca exista ceva in afara limitei noastre de vizibilitate?

La un moment dat, nu mai stiam daca n-am trecut cumva de locul unde trebuia sa ies de pe autobanda. Doar un fel de alarma interioara imi spunea ca ar fi timpul si ca sint pe aproape, asa ca am incetinit si am cercetat imprejurimile si m-am orientat cu foarte multa atentie… dar ceata face ca fiecare element care ar fi putut sa imi dea orice indiciu ca sint pe aproape sa arate diferit decit in lumina si claritatea zilei.

Fie-va mila de oamenii care nu cred in Dumnezeu! Unii dintre ei n-au iesit niciodata din ceata, n-au vazut niciodata lumea cu ochi clari… nu stiu ce inseamna o raza de lumina, caldura ei… frumusetea pe care o da oricarui lucru. Nu degeaba credinciosii se bucura citeodata si in necazuri.

O lumina sfinta ii acopera, si cu ea dimpreuna vin multa bucurie, si frumusete, si speranta.
Biblia spune "Cuvintul Tau este o candela pentru picioarele mele." Mai mult ca oricind as vrea sa fiu in lumina… si numai Cuvintul Lui mi-o poate da.

M-am uitat pe geam afara… soarele a inlaturat toata ceata… Tot ce este in jur ne vorbeste despre Dumnezeu; numai sa vrem sa vedem si sa ascultam.

LA BOTANI...

MARANATHA!!!

     Veneam spre casa astazi dupa o zi obositoare. La un moment dat m-am apucat sa cint "Sfirsitul veacului traim - Cu lupte ura si razboi...dar fericiti spre cer privim- Nu e mult si vine Domnul iar la noi..."
      Va dati seama ca mai toti ne vaietam de zilele rele pe care le traim, de nedreptate, de nebunia oamenilor, de razboaie, de catastrofele care au fost si care o sa vina...si uitam ca astea sunt semnele revenirii Lui?
       Unde e bucuria noastra? Unde este asteptarea nerabdatoare...pregatirea pentru intimpinarea Mirelui? Stam ca niste victime in asteptarea prapadului ...Stam ca niste oameni fara tel si fara speranta.
        Ca asa cintam si eu astazi ...cu vocea unui om beteag - invins...si m-am trezit ca spun niste cuvinte ce se contraziceau cu starea mea..."fericiti la cer privind"...si numai a fericire nu-mi suna cintarea. Vremurile sunt aproape...nu va lasati invinsi de vestile proaste. Aceste lucruri trebuie sa se intimple inainte ca Domnul Isus sa vina. Stati pe pozitie si asteptati revenirea Lui. V-o spun voua, mi-o spun mie...Maranatha...Domnul vine!!!
       
     

BAIII...

Gata... sunt terminata. Va anunt de urgenta ca Alin Cristea nu mai are rabdare cu mine...
Uite ce a scris pe blogul lui si simt ca ma prapadesc... ma si caut de vinatai... daca vedeti vreuna anuntati-ma!!! Si ma simt si obligata sa va intreb... dragi cititori, ati reusit sa va mai pastrati vreo idee clara? Sau trebuie sa ma gindesc la ceva compensatii? 

Acum 6 ani (11.05.2010) – Alin Cristea către Marius 

Cruceru: Ține minte data de 11 mai 2010. Nu voi mai 

avea nici un fel de răbdare cu tine, nici cu Rodica 

Boțan. Veți simți amîndoi duritatea vînătăilor. V-ați 

așezat în mahala la spurcat oamenii. Ei bine, mai sînt 

unii care rezistă la scuipăturile voastre și reușesc, în 

mijlocul mahalagiilor, să-și păstreze cîteva IDEI clare.

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2016/05/11/acum-6-ani-11-05-2010-alin-cristea-catre-marius-cruceru-tine-minte-data-de-11-mai-2010-nu-voi-mai-avea-nici-un-fel-de-rabdare-cu-tine-nici-cu-rodica-botan-veti-simti-amindoi-duritatea-vinatail/

SI PAMINTUL ARE NEVOIE DE ODIHNA...

     Sunt subiecte de discutie pe care ti-e greu sa le pornesti. Sunt prea… intime. Dar unele observatii, invataturi de-a lungul vietii si anumite spicuiri, desi sensibile… sunt de o valoare inestimabila. Ieri am auzit o parte dintr-o discutie despre parinti si copii. Ideea era sa nu-i toci la cap pe copii pina la nebunie cu facutul lectiilor. Autorul unei carti pe aceasta tema spunea ca el sugereaza sa stabilesti mai degraba cu copiii o medie la invatatura cu care sa fiti amindoi multumiti; si sa il lasi pe copil  sa se organizeze si sa isi foloseasca timpul si resursele cum doreste atita timp cit contractul este onorat. Spunea omul pe buna dreptate ca astfel il ajuti pe copil sa invete mult mai multe lucruri si, printre altele, sa lucreze independent si responsabil in acelasi timp. La urma urmei, multi parinti sunt interesati mai mult de notele copiilor ca trofeu personal si motiv de mindrie, si nu neaparat ca reflectie a unei educatii sanatoase. Pentru ca educatia nu este neaparat reprezentata de notele din carnet. Inteligenta si intelepciunea sunt doua lucruri distincte.  

     Mi-amintesc de anii copilariei si adolescentei… ani dificili pentru mine. Am fost singurul copil in primii 16 ani de viata si mama mea era casnica. Nu cred ca a existat nicio bucatica de timp, spatiu sau interes care sa nu-mi fi fost controlate in amanuntime de ea. Nu pot sa spun ca asta m-a ajutat - ci dimpotriva. Si sunt sigura ca mama mea nu a facut-o intentionat, ba dimpotriva, a vrut sa ma modeleze asa cum credea ea ca e bine. Doar ca ADN-ul meu era absolut diferit si opus in ambitii, si talente, si defecte decit idealul mamei mele sau ceea ce se straduia dinsa  sa scoata din mine. Si… desi mi-am inceput viata fiind un copil docil, am crescut cu un resentiment puternic pentru orice control impus asupra mea.

      Intr-o discutie cu citeva luni in urma, mama mea se chiar lauda ca nu m-a lasat sa citesc decit Biblia… A fost foarte uimita sa auda ca pe sub plapuma, prin sertare si pe sub masa, pe furis citeam multe alte carti. Si ca regulile ei severe m-au facut mai degraba sa ocolesc Biblia.

     Traim intr-o lume obsedata de trofee si performante de tot felul.  Oare ce nebunie ne face sa ii spunem copilului care ne-a adus acasa o nota de B (9), ca putea sa fie un A (10)? Am facut-o si eu si regret. De ce nemultumire in loc de multumire? De ce alergam  dupa aparente mai mult decit dupa caracter si o educatie sanatoasa? De ce noi, oamenii, care ne vaietam de stres suntem autorii si promotorii stresului in copiii nostri?  De ce? Este aproape ridicol ca eu, care o impingeam pe fata mea de exemplu sa ia note din ce in ce mai mari, sa participle la tot felul de concursuri (la un moment dat, in liceu, cinta la vioara  in 5 orchestre) – astazi incerc sa ii amintesc ca si Dumnezeu a facut lumea in 6 zile, si a saptea S-a odihnit, ca nu trebuie sa excelam in toate, ca trebuie sa ne bucuram de lucruri mici si sa nu alergam dupa tot ce pare important – ca e ok sa luam pauze de la orice si ca si pamintul trebuie sa se odihneasca tot al saptelea an.

     Poate unii dintre noi mai putem salva ceva… daca nu in viata noastra sau a copiilor nostri – atunci poate in viata nepotilor nostri. Poate merita sa ne reevaluam prioritatile si sa stabilim un ritm de viata sanatos din toate punctele de vedere. Biblia ne spune sa cercetam toate lucrurile si sa alegem doar ce este bun.

La fel ca pe vremea lui Noe...

“Ce s-a intimplat in zilele lui Noe se va intimpla la fel si in zilele Fiului omului: mincau, beau, se insurau si se maritau pina in ziua cind a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti .”

Luca 17: 26-27

     Nu v-a surprins niciodata textul asta? Domnul Isus spune cele de mai sus vorbind despre zilele din urma – si cred ca mai mult ca oricind putem sa spunem ca aceste zile sunt exact ca zilele ce le traim. Si cum sa nu te deranjeze textul asta cind se rosteste ca o invinuire ceva ce reprezinta normalul normalului…  adica ce poate fi mai normal decit sa maninci, si sa bei, si sa te casatoresti? Si pentru asta sa astepti sa vina peste tine un cataclism… de magnitudinea potopului? Pare mai degraba ridicol…

      Si totusi, trebuie sa existe o explicatie… de ce oare aceste indeletniciri obisnuite, normale…decente, create de Insusi Creatorul omului sa devina motive de pedeapsa? Raspunsul este simplu… Ce s-a intimplat cu omenirea inainte de potop? Exact ce s-a intimplat cu omenirea dupa potop, la numai doua generatii de la Noe, cind nepotul lui, Nimrod, incepe sa construiasca Turnul Babel, vrind sa ajunga in cer fara ajutorul lui Dumnezeu. Oamenii vor sa fie si sa aiba de toate - cu exceptia ca vor totul fara Dumnezeu. Ciudat cum astazi, cu atitea informatii si atitea descoperiri arheologice care demonstreaza ca Biblia este adevarata… oamenii nu sunt interesati deloc de autenticitatea Bibliei, dar vor totusi un dumnezeu, vor o religie, vor ceva spiritual - si pentru asta cauta si imbratiseaza dumnezei straini - nu sunt interesati deloc de adevar. Orice merge, orice… in afara de Dumnezeu. Se reintorc multi la religii pagine, uitate de mult… scociorasc in mizeria trecutului dupa minciuni si cai ratacite pe care sa le imbratiseze drept credinta - si orice ii satisface daca nu are tangenta cu Dumnezeu... orice. 

     Nu aratam noi ca generatia lui Noe? Nu ne merge noua bine si nu ne ocupam noi de propria noastra fiinta, ca sa-i dam tot ce se poate, si inca si pe deasupra ceva? Uite... in Coranul atit de citit sau invatat pe de rost de musulmani exista un pasaj unde Mohamed insusi spune ca nu stie unde se duce si nici unde se vor duce urmasii lui... si totusi, oamenii aleg aceasta religie. Domnul Isus spune "Eu sunt Calea , Adevarul si Viata". El ne promite ca acolo unde va fi El, vom fi si noi... dar cit de greu ajunge un suflet sa creada si sa isi dea viata Dumnezeului celui viu? 

     Da... suntem exact ca oamenii de pe vremea lui Noe... mincam, si bem, si ne simtim bine... si ignoram vocea Adevarului care ne cheama in barca salvarii... Si prapadul este la usa...

PE CURIND, FA NICOARA...

     Am fost la priveghi... ruda, prieten, frate. Fa Nicoara i-am zis eu pe cind aveam 3 ani, si asta i-a ramas numele pentru familia mea de atunci incoace; si au trecut ceva anisori de atunci. I-am zis "fa Nicoara" incercind sa spun "fratele Nicoara"...

Numele lui este sau mai bine zis a fost... Nicoara Iacob. Dupa cite stiu, numele lui a fost - la trecut - pentru ca Biblia ne spune ca in cer vom capata un nume nou. Probabil ca fa Nicoara are deja un nume nou-nout si probabil ca nu este deloc interesat de starea trupului pe care l-a lasat in urma...
     M-am oprit linga cosciug si a fost greu sa recunosc omul pe care il vazusem doar cu citeva saptamini in urma. Chiar asa bolnav si chiar in starea aceea in care se comunica foarte greu cu el, dar sufletul ii dadea trupului o cu totul alta aparenta. Fara suflet, acuma era greu sa-l mai recunosti. In sicriu parca era altcineva... necunoscut... strain... straniu...
     Poate pentru ca am mai imbatrinit... nu stiu - dar parca moartea nu ma mai impresioneaza asa cum ma impresiona altadata. Si desi mi-au dat lacrimile, nu mai vad in moarte aceeasi tragedie pe care o vedeam cindva. Poate ca sunt mai echilibrata in credinta mea. Si asta nu inseamna ca sunt atit de multumita de mine ca am dezvoltat aceasta credinta fantastica... ci dimpotriva. Am realizat ca nimic din ce am facut eu rau nu ma va duce in iad (daca sunt iertata) si nimic din ce am facut eu bun nu ma va duce in rai. Am inteles ca mintuirea este darul lui Dumnezeu pentru oricine crede in Fiul Sau, Isus Christos. Ca iadul este perspectiva celor care nu cred in El, si cerul este viitorul celor ce Il accepta ca Mintuitor. Mi-am simplificat viata enorm de mult. Am privit moartea in fata - era in sicriu in seara asta - dar fa Nicoara al nostru nu mai era acolo. Nici urma de el... nici zimbetul, nici vorba inceata si blinda... nici clipitul lui convingator... Au ramas doar miinile... miinile lui harnice, care nu vor mai obosi niciodata. Doar miinile i le-am recunoscut parca...
     Interesant moment cind te intilnesti cu moartea... Am auzit ca unii oameni pleaca zimbind; altii scrisnind din dinti. As vrea cind plec sa plec linistita... sa ma las cuprinsa de o pace... pacea care o da El... Cel care ne-a pregatit un loc cu El in vesnicii...
     In seara asta am privit moartea si nu m-am speriat de ea. In seara asta am celebrat viata pe pamint si trecerea in eternitate a celui care a fost Nicoara Iacob. Moartea n-a reusit sa-i fure nimic decit durerea... Ne vom vedea in curind in eternitate... viata pe pamint trece din ce in ce mai repede - n-o sa avem mult de asteptat. Asa ca... pe curind!

El iti va pazi sufletul...

...Aseara ma duceam la culcare ca de obicei cu o rugaciune. Si nu-i asa ca atunci cind ne rugam o facem cu convingerea ca Dumnezeu ne asculta - ca altfel n-ar avea rost sa insiram cuvinte goale numai ca sa fim ocupati? Si mi-a trecut prin cap cita lume face acelasi lucru, cite rugaciuni se ridica catre Dumnezeu si cum fiecare din noi avem credinta ca suntem ascultati de El...
     O gloata imensa de oameni - de la Adam incoace - si fiecare din ei in inventarul lui Dumnezeu. Cel care ingrijeste de pasari sa aiba ce sa manince, Cel care trimite vinturile si controleaza valurile... El ne stie pe fiecare cu secretele lui cu durerile, cu nemultumirile, cu aspiratiile noastre. Intr-adevar o "stiinta atit de minunata este prea inalta " ca sa o intelegem.
      Si nu pun la indoiala puterea si maretia lui Dumnezeu, cit ma gindesc la nimicnicia mea, la absurdul, si inconsecventa, si greselile in care mi-am trait viata - si totusi... El ma stie in vaile si in abisurile vietii, si ma ridica sa merg din nou pe poteca pe care a planuit-o special pentru mine.
      Data fiind viata mea din tinerete, cu toate straduintele mele am fost adesea o priveliste curioasa pentru unii; altii de-adreptul m-au jignit, nu o data, si nu intotdeauna pe drept. Oamenii pacatuiesc in fel si chip, dar intotdeauna pacatele altora sunt mai grave, mai murdare, mai greu de iertat. Am stat la usi inchise si am asudat la altele intredeschise - iar uneori am jinduit in secret la viata altora - o viata ce parea perfecta. Si chiar cind toti m-au parasit dintr-un motiv sau altul... stiti cine a stat mereu linga mine? El... Dumnezeul meu in care ma incred, caruia Ii dau copiii si nepotii mei in fiecare seara, sa le poarte El de grija, ca eu nu am cum.
     E tulbure orizontul lumii... si fierbe pamintul in interiorul lui. Se apropie vremuri grele. Adulmecam cu totii parca ceva ce se apropie si de care nu putem scapa, ca nu mai avem unde sa fugim. America nu mai este tara care a fost odata, si pamintul nu mai are un spatiu macar neutru... totul este intinat de nebunia unora, de lasitatea si nepasarea altora. Mai conteaza cine o sa fie papa sau presedinte sau orice alt deputat? Oamenii nu mai au identitate - nu mai stiu nimic - nici nacar in care veceu trebuie sa intre - cica sunt confuzi.  Se poate oare o societate sa decada mai rau? Sodoma, Gomora sau Pompei au fost locuri izolate de nelegiuire - dar astazi intregul pamint este o groapa cu gunoi...
     Si atunci? Atunci... atunci... "imi ridic ochii spre munti. De unde imi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul... Da , El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul..."
si "El iti va pazi sufletul"... Increde-te in El!

MINA DE... PRIETEN...

“Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace…” Iov 22:21

Cine nu vrea pace? Si pare simplu, nu? Numai ca – pentru ca sa te imprietenesti, trebuie sa te apropii de persoana cu care vrei sa te imprietenesti – si nu te poti apropia de Dumnezeu oricum. Si m-as imprieteni cu Dumnezeu din multe si… absolut toate motivele - unul ar fi si faptul ca o asemenea companie mi-ar mai ridica si mie statutul. Doar nu degeaba se zice… "spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti…" Avraam, daca nu greses,c era prieten cu Dumnezeu… si Dumnezeu ii spunea din secretele Lui… si ce avea de gind sa faca cu cetatile din apropiere. Asa prieten zic si eu, sa ma anunte cind, si de ce, si de cine sa ma feresc!!!

Mai stim noi si prietenii din alea facute cu diferite scopuri… scopuri de o esenta… chestionabila. Merge la unii oameni… dar nici acolo la toti, ca daca stii sa iti joci bine rolul si esti un bun actor, e drept - te poti schimba ca un cameleon si poti fi credibil… dar la Dumnezeu, nu merge. El cunoaste adincurile inimii si patrunde toate gindurile noastre. Sintem sub microscop.

Eu cred ca El nu vrea nici sa ne imprietenim cu El de frica, desi frica este si ea un element convingator. El vrea sa ne imprietenim cu El de drag… de dragul Lui. Ma gindesc ca daca cineva ti-e drag, neaparat iti place ce face, ce zice… Pai, Dumnezeu cind zice, El si face… ca doar asa a facut totul  - prin Cuvint… Si tot ce-mi place mie in Universul asta este spus intru fiinta de El.

Problema mea cu prietenia nu este de partea Lui… ci de partea mea. Ca sa ma apropii de El, sint conditionata de propriile mele neputinte si nelegiuiri. Ca vreau sa fac binele si iese rau; ca vreau sa ascult, dar ma trezesc ca se tine de mine neputinta, ca tusea si junghiurile… Exista in mine o dorinta dupa Dumnezeu, dar de multe ori parca sint pe punctul de a ma ineca in oceanul invrajbit al vietii.

Si cu toate valurile, si cu toata oboseala si vrajba vietii de zi cu zi… o Mina nevazuta m-a tinut pina acuma deasupra valurilor… A cui mina sa fie daca nu Mina unui Prieten?

PSALMUL 103

Psalmul 103

Un psalm al lui David.

1. Binecuvîntează, suflete, pe Domnul,

şi tot ce este în mine să binecuvînteze Numele Lui cel sfînt!

2. Binecuvîntează, suflete, pe Domnul,

şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!

3. El îţi iartă toate fărădelegile tale

El îţi vindecă toate bolile tale;

4. El îţi izbăveşte viaţa din groapă,

El te încununează cu bunătate şi îndurare;

5. El îţi satură de bunătăţi bătrîneţea,

şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.

6. Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.

7. El Şi-a arătat căile Sale lui Moise,

şi lucrările Sale copiilor lui Israel.

8. Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.

9. El nu Se ceartă fără încetare,

şi nu ţine mînia pe vecie.

10. Nu ne face după păcatele noastre,

nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.

11. Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt,

atît este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;

12. cît este de departe răsăritul de apus,

atît de mult depărtează El fărădelegile noastre dela noi.

13. Cum se îndură un tată de copiii lui,

aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.

14. Căci El ştie din ce sîntem făcuţi;

Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă.

15. Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe cîmp.

16. Cînd trece un vînt peste ea, nu mai este,

şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.

17. Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El,

şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,

18. pentru cei ce păzesc legămîntul Lui,

şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.

19. Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri,

şi domnia Lui stăpîneşte peste tot.

20. Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii Lui,

care sînteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui,

şi care ascultaţi de glasul cuvîntului Lui.

21. Binecuvîntaţi pe Domnul, toate oştirile Lui,

robii Lui, cari faceţi voia Lui!

22. Binecuvîntaţi pe Domnul, toate lucrările Lui,

în toate locurile stăpînirii Lui!

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul!

Imaginati-va ce dimineata grozava poti sa ai cind deschizi Biblia si citesti Psalmul asta?! Ce alte dorinte mai puternice ai putea avea? Ce incurajari mai mari? Ce mingaieri mai dulci? Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul!!!!