"Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul si nu uita nici una din binefacerile Lui"...
De doua zile ma odihnesc... de cite ori ma dau jos din pat, incep imediat sa-i duc dorul si ma reintorc. Este weekend si sunt libera de la serviciu, dar asta nu inseamna ca nu sunt o mie de treburi de facut pe linga o gospodarie. Dar toate se pot amina cind nu depinzi de nimeni, si nimeni nu depinde de tine.
In alta viata... cind mi-erau fetele acasa, trebuia sa fie program si rinduiala. Lucrurile trebuiau facute si inca la timp. Dar astazi? Nimeni nu asteapta dupa mine si nici eu nu astept dupa nimeni. Ai zice ca este situatia ideala. Ai zice... si poate am zis-o si eu odata mai de mult, cind nu stiam ce vorbesc si eram poate prea solicitata si surmenata.
Dar azi? Azi viata pare lejera... nimic urgent... nimic care nu poate fi aminat... cu exceptia vietii...
Si stind asa si contemplindu-mi starea de trindaveala, mi-am adus aminte de versetul de mai sus. Prima parte stiu ca am mai gindit-o si alta data. Imi binecuvintez mereu copiii, si nepotii, si pe cei dragi. Stiu ca nu este prea folosit in vocabularul contemporan... dar am incercat sa fac o traditie din a le spune celor dragi ca ii binecuvintez. Acuma... am asa o intrebare fara raspuns inca... "Oare de ce trebuie sa-L binecuvintam si pe Domnul?". Doar El este Cel ce Este, suprem in toate... oare de ce trebuie sa Il binecuvintam? Dar trebuie sa existe o explicatie si pare un lucru bun, asa ca... L-am binecuvintat pe Domnul si apoi m-am gindit la ultima parte a versetului... si mi-am dat seama ca sunt restanta... dar mare restanta cind e vorba de toate binefacerile Lui pentru mine. Pai si daca as sta toata ziua sa numar si sa multumesc, nu mi-ar ajunge timpul. Si asta ar fi oare motiv sa uitam sa multumim?
Sint lucruri pe care le-am avut in anii tineretii si nici nu am stiut ca le-am avut - pina nu am inceput sa le pierd. Si tare folositoare mai erau! Si nu I-am multumit nici pe sfert pentru ele Domnului.
Numai sanatatea trupului cite chichite are, si daca un singur lucrusor in noi nu merge bine, ca un efect de domino se pravaleste tot trupul si ne pune la pat. Pentru toti anii care-au fost si cei care au sa vina, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul, ca mi-a fost Adapost si Scut si m-a pastrat cu viata prin circumstante teribile, mi-a ingrijit familia, mi-a procurat piinea cea de toate zilele, dar nu orice piine - ci mese de ospat... si m-a imbracat si m-a tinut sub calauza Lui!... Si, suflete al meu, nu uita niciodata nici una din binefacerile Lui!...
No comments:
Post a Comment