24 May 2016

CEASUL SPAIMEI...


 

     Cred ca niciodata n-am citit cu atita atentie ce scrie in Biblie despre venirea Domnului si situatia de pe pamint la venirea Lui - semnele vremurilor. Azi citeam in 1 Tesaloniceni, capitolul 5 urmatoarele:

“Cit despre vremi si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cind vor zice:”Pace si liniste!!”, atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare. Dar voi, fratilor, nu sinteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot. Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului. De aceea, sa nu dormim ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji. Caci cei ce dorm, dorm noaptea; si cei ce se imbata, se imbata noaptea. Dar noi, cari suntem fii ai zilei, sa fim treji, sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei, si sa avem drept coif nadejdea mintuirii. Fiindca Dumnezeu nu ne-a rinduit la minie, ci ca sa capatam mintuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim impreuna cu EL.

     De aceea , mingiiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar. “

    Si sa va spun ce mi-a sarit mie in ochi… desi nu-mi place deloc cum vine...  Faptul ca prapadenia va veni peste noi toti… si nu ni se spune ca vom fi scapati de ea. Zice… ”o prapadenie neasteptata va veni peste ei”… Dar si noi trebuie sa fim echipati, ca altfel nu s-ar vorbi de coif si platosa etc. Doar ca prapadenia asta ne va afecta diferit pe unii, si asta depinde de ai cui fii suntem. Noua, fiilor Lui, ni se spune sa avem nadejdea mintuirii si sa o purtam ca pe un coif. Asta ma face sa inteleg de ce atitia martiri crestini astazi… de ce in Siria mor copii si femei nevinovati cu numele Lui Christos pe buze. Ei au coiful mintuirii si sunt urmasi ai Lui Christos. Trupul este supus prapadeniei, dar sufletele lor sunt ascunse in Christos. Christos insusi a murit pentru ca noi sa traim impreuna cu El. De ce trebuie sa ne mingaiem si sa ne intarim unii pe altii? De bine ce o sa ne fie din punct de vedere fizic? Nu… ci din cauza prapadului ce va da peste trupurile noastre.

     Trebuie sa fim nebuni sa nu intelegem ca, intr-o forma sau alta, azi, mine sau poimiine, prapadul va ajunge si la noi, la copiii nostril, la familiile noastre. Traim acele zile si oricit am incerca sa ducem o viata normala… sau asa cum stiam sau credeam noi ca este  viata normala, zilnic tot felul de nebunii erodeaza temelia acestui "normal" si schimba, si strimba, si schilodesc realitatea ce-o traim. Scrie negru pe alb ca nu va fi “chip de scapare”.

     Unii se pregatesc cu hrana, altii cu arme pentru acele vremuri. Am un tip aici la lucru care are acasa un arsenal intreg. Si nu este singurul. Dar nu cred ca ne vom putea apara de prapad…c a prapadul este o forma foarte larga de a descrie orice lucru rau, orice tragedie, orice dezastru. Ca poti sa ai arme, dar sa te prapadesti de foamete… si poti sa fii bine ascuns undeva intre ziduri groase, dar sa vina un cutremur…

     Ce este specific zilelor noastre este ca ne aparam trupul, dar nu ne gindim la suflet mai deloc. Oare nu asta vrea sa spuna textul despre cei ce dorm? Suntem avertizati sa fim treji si sa avem credinta. Nu sa ne aparam trupul, ci sa ne asiguram mintuirea, nu sa fim miniosi pe cei ce ne lovesc, ci sa ne aparam de ei cu platosa dragostei. Va spun drept ca numa' de iubit emigrantii astia care dau navala si ne strica rinduiala, ne iau linistea si pacea… numai sa ii iubesc nu m-am gindit…

     Dar era lumea mai buna cind a venit Domnul Isus Christos pe pamint? S-au purtat cu El mai bine? Nu tot asa I-au dorit moartea cum ne doresc moartea jihadistii astia musulmani, care cred ca toti infidelii, tot ce este in afara islamului trebuie maturat de pe fata pamintului? Tot asa erau… tot asa urau… tot asa scrisneau din dinti. La Florii, si-au pus hainele pe jos inaintea Lui, si de Paste au strigat “la moarte cu El”…

     Eu zic sa cititi textul si sa va ginditi bine. Exista profetii de acum 2500 de ani despre Damasc, de exemplu… Capitolul 17 din Isaia descrie exact ce se intimpla acuma in Damasc. Pe mine ma trec frigurile cind citesc… Pe voi nu va cuprinde ceasul spaimei inca?

1 comment:

Monna Albu (Novacescu) said...

Ca sa vezi...!!!
Chiar azi dimineata citisem din Isaia de la 12-22 si la cap.17 m-am gandit, cat de exact si precis a vorbit Duhul Domnului prin Isaia cu privire la ceea ce traieste azi Siria... si alte cetati despre care vorbeste Isaia.
Intr-adevar trebuie sa veghem ca sa nu atipim...pentru ca vremea pe care o traim suna a ”the end”