09 May 2016

La fel ca pe vremea lui Noe...

“Ce s-a intimplat in zilele lui Noe se va intimpla la fel si in zilele Fiului omului: mincau, beau, se insurau si se maritau pina in ziua cind a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti .”
Luca 17: 26-27
     Nu v-a surprins niciodata textul asta? Domnul Isus spune cele de mai sus vorbind despre zilele din urma – si cred ca mai mult ca oricind putem sa spunem ca aceste zile sunt exact ca zilele ce le traim. Si cum sa nu te deranjeze textul asta cind se rosteste ca o invinuire ceva ce reprezinta normalul normalului…  adica ce poate fi mai normal decit sa maninci, si sa bei, si sa te casatoresti? Si pentru asta sa astepti sa vina peste tine un cataclism… de magnitudinea potopului? Pare mai degraba ridicol…
      Si totusi, trebuie sa existe o explicatie… de ce oare aceste indeletniciri obisnuite, normale…decente, create de Insusi Creatorul omului sa devina motive de pedeapsa? Raspunsul este simplu… Ce s-a intimplat cu omenirea inainte de potop? Exact ce s-a intimplat cu omenirea dupa potop, la numai doua generatii de la Noe, cind nepotul lui, Nimrod, incepe sa construiasca Turnul Babel, vrind sa ajunga in cer fara ajutorul lui Dumnezeu. Oamenii vor sa fie si sa aiba de toate - cu exceptia ca vor totul fara Dumnezeu. Ciudat cum astazi, cu atitea informatii si atitea descoperiri arheologice care demonstreaza ca Biblia este adevarata… oamenii nu sunt interesati deloc de autenticitatea Bibliei, dar vor totusi un dumnezeu, vor o religie, vor ceva spiritual - si pentru asta cauta si imbratiseaza dumnezei straini - nu sunt interesati deloc de adevar. Orice merge, orice… in afara de Dumnezeu. Se reintorc multi la religii pagine, uitate de mult… scociorasc in mizeria trecutului dupa minciuni si cai ratacite pe care sa le imbratiseze drept credinta - si orice ii satisface daca nu are tangenta cu Dumnezeu... orice. 
     Nu aratam noi ca generatia lui Noe? Nu ne merge noua bine si nu ne ocupam noi de propria noastra fiinta, ca sa-i dam tot ce se poate, si inca si pe deasupra ceva? Uite... in Coranul atit de citit sau invatat pe de rost de musulmani exista un pasaj unde Mohamed insusi spune ca nu stie unde se duce si nici unde se vor duce urmasii lui... si totusi, oamenii aleg aceasta religie. Domnul Isus spune "Eu sunt Calea , Adevarul si Viata". El ne promite ca acolo unde va fi El, vom fi si noi... dar cit de greu ajunge un suflet sa creada si sa isi dea viata Dumnezeului celui viu? 
     Da... suntem exact ca oamenii de pe vremea lui Noe... mincam, si bem, si ne simtim bine... si ignoram vocea Adevarului care ne cheama in barca salvarii... Si prapadul este la usa...

2 comments:

elena marin-alexe said...

Da. Este evidentă indiferenţa oamenilor. Din nefericire, foarte mulţi trăiesc doar clipa efemeră.

Monna Albu (Novacescu) said...

Da Rodica, poporul traieste exact ca in vremea lui Noe, de-aceea si urmarile vor fi la fel. Intrebarea este ce fac crestinii in aceste vremuri? Nu cumva traim si noi, si-aici imi vorbesc intai mie...la fel ca cei din vremea lui Noe?
Nu cumva caut si eu exact ceea ce cautau oamenii de-atunci? Marturisesc ca de cateva saptamani imi caut o oferta buna de concediu...Iata ca fac si eu ce faceau "altii", ca bietul meu trup sa fie satisfacut, eu si numai eu...
Cine se mai gandeste la cei care sunt lipsiti, sunt prigoniti, etc...
Aici cred ca avem marea problema... noi, nu lumea.