A CUI E VOCEA CARE ITI VORBESTE? (12/20/10)

Aseara, cu o cutie de cookies, m-am dus in vizita la parinti. Tatal meu nu se simtea prea bine si era intins pe canapea. De obicei discutiile noastre mai recente se invirtesc in jurul evenimentelor din Romania: baptisti, penticostali, strajeri, carismatici… Iosif Ton etc… Aseara mi-a povestit ceva ce m-a deranjat cumplit - ceva auzit de la o sursa bine cunoscuta de amindoi - prietenul fratelui meu, apicultor si el… care a fost martor al evenimentelor pe care le descriu mai jos.
     Am sa renunt la nume, pentru ca nu asta este important. Discutia o purtam despre evenimente, si nu despre oamenii care le-au vazut. Prietenul fratelui meu era in Belize, gazduit la o familie de penticostali. Impreuna cu aceasta familie mergeau la biserica lor. Omul invatase bine spaniola si se intelegea cu ei. In biserica lor era o fata care era handicapata in carucior. Putin, foarte putin se putea deplasa fara carucior - doar citiva pasi. La televizor au aratat in vremea aceea ca intr-un oras din apropiere a venit un mare "Healer" - Vindecator carismatic. El facea tot felul de minuni… cel putin asa aratau la televizor. Parintii fetei au facut tot posibilul ca fata lor sa ajunga acolo. Si a ajuns si au participat la serviciul respectiv. La chemarea evanghelistului, fata s-a ridicat si a umblat putin pe scena… Nu stiu ce s-a intimplat cu ceilalti handicapati de acolo, dar stiu ca oamenilor li s-au adunat carucioarele, s-a pus benzina pe ele si li s-a dat foc.
     Fata s-a reintors acasa… dupa evenimentul respectiv, dar cunostinta noastra spunea ca era la fel de neputincioasa precum plecase - minus caruciorul. Pentru familia ei, cumpararea acelui carucior era o cheltuiala imensa…
     Am avut un moment de revolta la auzul acestor lucruri… Sint multe nedreptati care se fac pe lumea asta, dar si oamenii care nu s-ar feri sa faca rau cuiva cred ca au o stringere de inima cind este vorba de cineva neputincios… si sa mai faci asa ceva si in Numele Domnului Isus…
     De aceea… trebuie sa stim Biblia, Cuvintul Lui, ca sa nu ne prosteasca nimeni cu povesti aiurea. Biblia spune ca in vremurile din urma vor veni multi sa ne insele… Mi-a venit in minte povestea "Capra cu trei iezi"… Iedul ala cuminte a cunoscut glasul mamucii lui… Si cum anume sa cunoastem glasul Domnului daca nu citim Biblia, nu ne rugam, nu studiem Cuvintul Lui? Cunosti glasul cuiva daca stai de vorba des cu acea persoana. Te suna cineva la telefon…daca este o persoana cu care vorbesti des, ai sa-i recunosti vocea. Daca este o persoana cu care n-ai vorbit la telefon de ani de zile… o sa stai in cumpana. Problema este ca daca deschidem usa aiurea… o sa ne manince lupul. Si acuma puteti zimbi la analogia mea, dar treaba este cit se poate de serioasa…
     Avem o singura solutie… sa invatam sa distingem vocea Domnului nostru…

CALUL SAU... VACA?

Family Talk with Dr. James Dobson

Stress and the Human Body
By Dr. James Dobson

Traducere de Rodica Botan

     Ma intreb daca ati avut cumva o experienta similara cu cea pe care am avut-o eu cu citiva ani in urma. M-am dus la culcare mai devreme intr-o seara si, cum stam intins in pat, asteptam sa termine si sotia ce mai avea de facut prin bucatarie. In timp ce incarca ea masina de spalat vase, puteam auzi fosaitul ei zgomotos, desi era in cealalta parte a casei. Apoi, dintr-odata am realizat ca ceea ce auzeam eu nu era de fapt masina de vase. Era galagia ritmica pe care o facea propria mea inima - batindu-mi in ureche, in loc sa bata in piept unde trebuia. Bataile astea au continuat o saptamina si m-au innebunit, nu altceva.

     In sfirsit m-am dus la un specialist care mi-a spus ca muschii fetei mele string si preseaza venele din apropierea urechii. Si ce auzeam eu era de fapt zgomotul, fisiitul singelui incercind sa treaca de aceste obstacole. 

     "Nu este periculos", mi-a spus doctorul. "Ce anume cauzeaza asta", l-am intrebat? "Este stresul"... mi-a zis. "Alergi prea mult"!

     I-am zis: "Si acuma o sa-mi spui sa o iau mai incet?" "Nicidecum", mi-a zis el zimbind. "Eu nu-mi pot controla propria mea viata. Cum sa vin sa-ti spun tie ce sa faci cu a ta?" Doctorul a avut dreptate. Stresul este un lucru obisnuit in cultura noastra de inalta viteza.

     Poate sa iti imbolnaveasca inima, poate sa-ti distruga intestinele si poate sa iti ridice tensiunea la cifre astronomice. Poate sa-ti faca urechile sa tiuie si sa iti bata in cap noaptea. Stresul este pretul pe care il platim pentru ca am devenit cai de rasa (de alergare) in loc de... vacute.

     Dar de ce traim vieti asa de hectice? Ce anume ne motiveaza sa ne suprasolicitam motorul nostru uman pina cind simtim ca explodeaza si se topeste? Nu stiu... dar sint convins ca felul asta de a trai este un asalt asupra discernamintului si asupra unei judecati rationale. Nu numai ca ameninta trupurile noastre fizice, dar si distruge esenta vietii de familie.

ADEVARUL… PROVERBIAL

Stiati ca… "O pasare in mina valoreaza cit doua in tufis" (asa spune proverbul englezesc, echivalentul proverbului romanesc: "Nu da pasarea din mina pe cea de pe gard"). Dar iata citeva proverbe din vorbele e duh ale popoarelor…

-Unui stomac satul ii place sa predice despre post. (Rusia)
-Socoteala este corecta, dar unde-s banii? (Japonia)
-Arcasul care tinteste prost are totdeauna o scuza (minciuna) pregatita. (Spania)
-Capusa este o frumusete in ochii mamei ei. (Egipt)
-Un cersetor care cerseste de la alt cersetor nu se va imbogati niciodata. (Jamaica)
-Un clopot bun se aude de departe - un clopot prost, chiar si mai departe decit cel dintii. (Finlanda)
-Dracul stie unde se odihneste cel rau. (Nigeria)
-Daca vrei o pasare si o colivie, cumpara intii colivia. (America)
-Daca vrei sa cinezi… nu batjocori bucatarul. (China)
-Picioarele trebuie sa te duca acolo unde vrea trupul tau sa se odihneasca. (Polonia)
-Strugurii cei mai dulci sint agatati pe vita cea mai inalta. (Germania)
-Rabdarea este untdelemn pe orice rana. (Tara Galilor)
-Ceea ce este o joaca pentru pisica este moarte pentru soarece. (Danemarca)
-Nu exista medicament pentru prostie. (Japonia)
-Daca fugi dupa doi iepuri, n-ai sa prinzi niciunul. (Armenia)
-Cine nu este vinovat de nicio gresala n-o sa moara niciodata. (Zair)
-Tintarii lor nu ma pisca. (Coasta de Azur)
-Noroiul ce-l arunci o sa-ti cada in cap. (Iran)
-Nu vinde pielea ursului inainte ca ursul sa fie mort. (Olanda)
-Mai bine sa traiesti in picioare decit sa mori ingenuncheat. (Israel si diaspora evreiasca)
-Nu exista fraza care sa nu aiba doua intelesuri. (Kenya)

LUCRIND LA... COROANA...

Robert Strand

Traducere de Rodica Botan

Eu si sotia mea am avut fericita ocazie sa calatorim pina la Milwaukee, Winsconsin, si s-o ascultam pe Corrie ten Boom in persoana. Pe vremea aceea eram pastor la Evangel Temple in Madison. Era o zi de primavara, devreme, cind am ajuns in parcarea care era deja plina. Asa ca abia ne-am gasit locuri sa ne asezam undeva in spatele salii.

Am ascultat-o cum spunea una dintre povestile ei luminoase si faimoase despre un soldat de garda pe care i-a fost atit de greu sa-l ierte. A trebuit sa ne straduim sa ne ascutim auzul ca sa prindem fiecare cuvint, pentru ca vorbea foarte incet. Nu se uita aproape deloc la cei care o ascultau… si apoi am observat ca in timp ce povestea, lucra la o broderie, facind doua lucruri in acelasi timp. Eram prea departe in spatele salii, ca sa vedem cu adevarat ce se intimpla pe scena.

Si cum vorbea si lucra cu acul, ne descria planul lui Dumnezeu pentru vietile noastre. Ne povestea cum viata ei fusese o tragedie, dar si un triumf in acelasi timp… ne-a spus din experientele ei de prizoniera si de viata din lagar, de pierderea dureroasa a surorii dragi. Era foarte emotionant sa o privesti pe aceasta doamna in virsta care a trecut prin atitea situatii in viata ei. Viata ei a fost plina de incercari si ascultam cu atentie, fascinate, ca sa nu pierdem ceva din ce spune.

Aproape de sfirsit, Corrie ten Boom a ridicat sus bucata de material la care lucra si ne-a aratat spatele lucrului de mina. Nu era nimic mai mult decit o incilceala de ate colorate… si ea ne-a spus ca viata noastra pare de multe ori exact asa incurcata ca dosul broderiei la care lucra. Si ca nu putem intelege de acolo mare lucru, si nu intelegem de ce Dumnezeu ingaduie sa se intimple in viata noastra anumite lucruri.

Apoi a intors bucata de pinza si ne-a aratat fata… care reprezenta o broderie minunata a unei cununi. Si atunci Corrie ne-a spus ca asta este ceea ce Dumnezeu vede, si la ce lucreaza El ca sa completeze viata noastra…

Romani 8:28 “De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sint chemati dupa planul Sau.”

ASCUNZATOAREA ("REFUGIUL")...

Am citit deunazi prefata la a treia editie a cartii “The Hiding Place” de Corrie Ten Boom. De obicei nu citesc prefata la nicio carte, sau o citesc la urma, dar mi-a atras atentia faptul ca e semnata de Joni Eareckson Tada.

M-am gindit sa va traduc un pic din prefata. Pe mine… m-a pus pe ginduri.
…………….

Timpurile erau foarte ciudate. Purtam bluze legate si vopsite (cu cercurile alea colorate), ascultam Jimi Hendrix si ne uitam la televizor la Razboiul din Vietnam in timp ce mincam cina de seara. Nu chiar toata lumea facea asta, insa mie nu imi placeau bluzele alea care ma ameteau. Nu-mi placea nici muzica si schimbam canalul de televizor ori de cite ori aratau ceva din razboi. Aveam lucruri mai importante de facut… ca de exemplu… sa supravietuiesc.

Era anul 1971 si numaram 4 ani de viata in caruciorul cu rotile. Desi accidentul pe care-l suferisem facea de-acuma parte din trecut… eu eram inca paralizata. Nu ma acomodasem inca total sa traiesc cu o paralizie permanenta, si in plus ma luptam sa inteleg cum o sa foloseasca Dumnezeu accidentul pentru binele meu. Si nu ma ajuta deloc nici faptul ca lumea in jurul meu parea ca se desface din toate incheieturile.

Undeva in haosul asta cineva mi-a dat o copie a cartii “The Hiding Place” ("Refugiul"). Coperta din spate spunea ca aceasta carte descrie viata lui Corrie Ten Boom, o supravietuitoare a lagarului de concentrare nazist. M-a intrigat. Asa cum v-am zis, ma luptam eu insami sa supravietuiesc. Poate femeia asta curajoasa, cu par alb si imbracata cu o blana ca cea de racoon pe care o avea mama mea in dulap, va avea ceva bun sa-mi spuna.

Primul capitol m-a captivat. Desi Corrie apartinea unei epoci diferite de a mea, ce spunea ea facea sens peste decenii.Cel de-Al Doilea Razboi Mondial era total diferit de ceea ce traiam eu, dar abilitatea ei de a privi direct in gura ingrozitoare a iadului camerei de gaz si puterea ei de a pasi apoi pe trotuarul insorit de pe partea cealalta era… exact povestea pe care aveam nevoie sa o aud.

Si ani de-a rindul dupa aceea, cind mai cadeam din cind in cind in groapa mea de temeri si depresie, Duhul Domnului cu blindete imi aducea aminte de frazele atit de cunoscute ale lui Corrie:”Dragostea lui Dumnezeu este mai adinca decit orice groapa, oricit de adinca ar fi ea” si “Numai cerul ne va dezvalui fata tapiteriei la care lucreaza Dumnezeu”. Si probabil cea mai puternica si la tinta dintre toate frazele ei: ”Isus este Victorios”.

Asa ca poti sa intelegi de ce atunci cind am intilnit-o pe Corrie Ten Boom pentru prima data am fost fascinata. M-a prins trainic de umar cu si a rostit cu accentul ei puternic: “O, Joni, o sa fie o zi grandioasa ziua cind noi doua vom dansa impreuna in cer”. Imaginea pe care mi-a pictat-o in minte…noi doua topaind pe strazile de aur, mi-a taiat respiratia. Am putut apoi cu usurinta sa-mi imaginez scenele de glorie si de bucurie. M-a facut sa realizez ca am supravietuit tragediei.

De atunci incolo, anii au inceput sa zboare. Corrie a continuat sa scrie carti, sa calatoreasca prin multe tari si chiar sa participle la filmarea peliculei… ”The Hiding Place”. Dar anii au ajuns-o din urma si dupa citeva crize de inima, trupul ei obosit a cedat in sfirsit. La inmormintarea ei, unde au fost multe marturii, si chiar si mai multe lalele, nu m-am putut opri sa nu ma gindesc la ce a reprezentat pentru mine prima noastra intilnire. Am zimbit la gindul ca cerul aplauda si ca probabil Isus ii explica ciudatele alegeri care s-au facut pentru ea, fire de culoare intunecata amestecate cu fire de aur in tapiteria vietii ei – lucru despre care ea vorbea atit de des.

Asta a fost in 1983. Si anii au continuat sa marsaluiasca fara oprire, desi cu tristete trebuie sa spun ca nebunia lumii in care traim nu s-a micsorat. Putinele fire care mai tin planeta noastra sa nu se imprastie sint din ce in ce mai slabe si gata sa se rupa… si multi oameni se intreaba cum sa supravietuiasca intr-o lume pe care nici Corrie n-ar mai recunoaste-o.

Imi retrag cuvintele. Ea ar recunoaste-o. Si ea ar sti exact ce trebuie sa faca in fata zvonurilor noi, intunecate, care ameninta viata intregii rase umane. Ea ar indruma cu blindete oamenii catre Salvatorul nostru, amintindu-le ca El este inca Victorios. Ne-ar aduce aminte tuturora de stravechea poveste ca Isus a cucerit si invins chiar si pacatele noastre, oricit de hidoase au fost. Si apoi ne-ar mai spune ca… in curind, chiar foarte curind, Isus va trage in sfirsit Cortina si o sa ramina in urma pacatul si suferinta, ura si tirania, si ca Isus o sa-i primeasca la El pe toti supravietuitorii Lui.

Inca un lucru. In toamna anului 2004, pe cind eram intr-un zbor de 24 ore spre India, anii m-au ajuns din urma si pe mine… si aveam dureri mari stind pe oasele mele subtiri, si fragile, si obosite... de om paralizat. Ca sa treaca timpul si sa uit de disconfortul meu, am inceput sa citesc o alta carte scrisa de Corrie Ten Boom, “Life Lessons from the Hididng Place” ("Lectii de viata din Ascunzatoare"). Am avut un nod in git citind despre pasiunea ei incredibila de a calatori in toata lumea si a imprastia Cuvintul Evangheliei lui Christos. La virsta de 85 de ani, Corrie Ten Boom indura calatorii lungi, ca aceea pe care o faceam eu… si daca ea a putut sa faca acest lucru, cu ajutorul Domnului, am sa pot si eu. A fost suficienta incurajare si inspiratie ca sa-mi ajunga de-a lungul intregii acelei calatorii grele. Astfel Corrie Ten Boom mi-a mai vorbit inca o data.

Povestea lui Corrie este de actualitate si benefica intotdeauna. De aceea comentez aceasta carte cu placere pentru voi, o noua generatie de cititori. Am scris pentru orice suflet a carui tesatura este rara si subtire, si pentru orice individ care trebuie sa paseasca in falca amenintatoare a propriei suferinte. Si daca ai citit ce am scris pina aici… este si pentru tine. Citeste ce scrie Corrie si ai sa descoperi ceea ce am descoperit si eu cu putin timp in urma…

Daca mila Domnului a putut sa o sustina pe Corrie in lagarul de concentrare din Germania, atunci mila Lui si harul Lui iti sunt suficiente si tie. Cu ajutorul Lui ai sa supravietuiesti.

TIE TI-A FACUT DOMNUL ISUS VREODATA VREUN BINE?

Ascultam astazi emisiunea lui Hank Hanegraaff – the Bible Answer Man Broadcast. Raspundea la intrebarea unui om care s-a intors la Domnul acum 6 ani. Acesta ii explica lui Hank ca in ultima vreme simte ca viata lui de credinta merge in jos, si este foarte dezamagit de el insusi, si nu stie ce sa faca. Spunea ca la inceput, cind s-a convertit, era mult mai puternic in credinta.

Mi-a placut raspunsul lui Hank, mai ales ca la anumite intervale cred ca fiecare dintre noi simte ca s-a blazat, ca a intrat in monotonie, ca este doar caldut, nu plin de dragoste si inflacarat pentru Christos.

Hank a spus ca in primul rind trebuie sa renuntam sa ne cramponam de simtaminte. Si asta este un punct atit de valabil! Mi se intimpla uneori ca seara si dimineata urmatoare, vizavi de aceeasi problema sa am o atitudine diferita. Nimic nu s-a schimbat in situatia cu care ma confrunt, doar eu ma schimb in functie de ceea ce simt. De-aia trebuie sa ne ancoram in Cuvintul lui Dumnezeu care nu se schimba dupa simtamintele nimanui… pentru ca Dumnezeu este acelasi: ieri, azi si in veac.

Apoi mai zicea ca trebuie sa fim parte din Biserica si sa participam – nu numai sa fim ascultatori de predica duminica. Ca trebuie sa meditam la Cuvint, sa memoram Cuvintul. Domnul Isus Se retragea adesea in gradina sa mediteze si sa Se roage, poate din aceleasi motive – sa-Si incarce bateriile spirituale.

Si a mai spus un lucru care pentru mine a fost ca si cum ai aprinde lumina intr-o camera intunecoasa. Zicea el ca atunci cind iti marturisesti cuiva credinta, ii spui despre impactul pe care l-a avut Domnul Isus in viata ta, si cind acea persoana este afectata de marturia ta si accepta o schimbare in viata - deci atunci cind ne facem datoria fata de versetul ”Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia...”, zicea el ca acest eveniment are suficienta energie sa ne reinnoiasca simtamintele si sa ne primeneasca sufletul din nou. Cu cit mai multe suflete vor fi influentate de simpla noastra marturie - asa cum o stim, asa cum o cunoastem din proprie experienta, cu atit viata noastra spirituala va fi mai plina, mai satisfacatoare.

Ma intorc cu gindul in urma cu nici doua saptamini, cind mi-am vizitat prietena la New York si ne-am intilnit cu Doina Istrate. Rely imi povestea astazi cum Doina a gasit alte suflete carora le spune despre credinta ei regasita - cu atita bucurie si entuziasm, ca bucuria ei a devenit contagioasa.

Ce frumoasa este dragostea dintii!… Si iata o metoda de a o retrai din nou… si din nou… printr-un simplu act de ascultare. Sa spunem lumii – oricui se opreste sa ne asculte - ce mult bine ne-a facut Christos. Tie ti-a facut Domnul Isus vreodata vreun bine?... L-ai spus cuiva?... Nu crezi ca e timpul sa incepi? (4 mai 2011)

ATENTIE, PARINTI!!! UN MESAJ URGENT DE LA COPIII VOSTRI!!!

SCRISOARE PENTRU PARINTI
de Romulus Chelbegean

Daca ar avea parintii ochi sa vada
Si sufletul le-ar fi mereu atent,
In ochii pruncilor cu viata fada
Ar descifra mesajul cel urgent:
"Va rog, iubiti-ma inteligent!"
Nu glume, nici minciuni - bomboane-amare;
Nu vreau bunici, si nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici imbuibare...
Putin imi pasa de traiesc sau mor,
Dar vreau sa fiu al vostru, nu al lor.
Eu stiu c-aveti profesii elevate
Ca sunteti la curent cu date noi,
C-aveti service, ca eu sa am de toate,
Dar fiindca va iubesc pe amindoi
    Va spun:
"Eu am nevoie doar de voi!"

LA CE TI-AI OBISNUIT URECHEA...

   Un domn oarecare... (ca i-am uitat numele) avea un prieten indian - indigen american. L-a invitat pe prietenul asta sa il viziteze in New York unde locuia dumnealui. Ca sa-i faca sederea cit mai interesanta, i-a inchiriat o camera la unul dintre marile hoteluri din centrul Manhattanului... intre colosii aceia de ciment si fier...
     New Yorkul este unul dintre orasele care nu dorm niciodata. La orice ora din zi sau din noapte, pe strazile orasului o sa auzi cum zumzaie un roi de oameni galagiosi. Deasupra zboara avioanele, pe strazi circula taxiurile cum n-ai vazut. Cu doi ani in urma, i-am vizitat pe prietenii mei din New York, si Rely a tinut neaparat sa ma "educe" cu privire la viata lor de acolo. N-am gasit parcare nicicum... asa ca m-a facut sa ma dau jos din masina si sa intru in citeva magazine de unde sa cumpar ceva amintiri pentru cei de acasa, in timp ce ea a condus masina roata, roata pe strazi pina mi-am terminat cumparaturile.
     Galagia este enorma... oamenii vorbesc toti deodata in toate limbile pamintului. Un fel de Turn Babel modern. Ei... o astfel de atmosfera a vrut acest domn sa i-o prezinte prietenului lui obisnuit cu linistea preriilor.
     Dupa ce l-a lasat sa se aranjeze putin in camera hotelului, domnul acesta l-a sunat pe prietenul lui si l-a invitat sa coboare din camera si sa-l insoteasca pentru o cina la restaurant. Indianul a coborit si... a facut citiva pasi pe trotuarul din fata hotelului, dupa care s-a oprit si i-a zis prietenului lui...
-Auzi?
-Ce sa aud? Aud galagie... masini, avioane pe sus... ba si citeva injuraturi de la unii cu mai putin bun simt...
-Nu aia... auzi? Este un greier...
-Mai, omule... cum sa fie greier aici in mijlocul Manhattanului?...
     Dar indianul nu l-a bagat in seama. A facut inca citiva pasi pina la radacina unui pom inconjurat de citeva pilcuri de iarba de pe margine si s-a aplecat spulberind citeva frunze uscate. Si... bineinteles lasind sa se vada sub ele gingania aia mica, mica cu gura asa de mare...
-Uite... il vezi?
-Nu-mi vine sa cred zise domnul nostru. In harmalaia asta de zgomote de tot felul, tu ai auzit greierul... cum asa?
-Oamenii aud ce s-au obisnuit sa auda cu urechea, a spus simplu indigenul nostru. Uite... sa-ti arat ceva. Nimeni n-a auzit greierul, dar am sa-ti fac o demonstratie... Si baga mina in buzunar de unde scoase un pumn de monede si le arunca pe trotuar.
Zgomotul monedelor a fost dintr-odata auzit de toti cei care erau in jurul lor, si imediat oamenii s-au oprit si s-au aplecat si au fost interesati sa gaseasca sursa acelui zgomot...
.................
Povestea este de o intelepciune nemaipomenita. Fiecare dintre noi stim la ce ne-am obisnuit urechea sa asculte. Mai mult chiar... la ce ne-am obisnuit ochii sa vada, si inima sa iubeasca, si miinile... si... si...Sint multe zgomote in jurul nostru. Cum ne educam auzul?
     Domnul Isus ne cheama si astazi... veniti... veniti... mintuirea este gratuita... fara bani si fara plata... vom primi viata vesnica. E putin lucru sa ti se asigure viitorul? Nu! Dar cine aude chemarea?
     Dar ne cheama lumea... si pe ea o auzim...
     Ma rog pentru discernamint; pentru mine si pentru ai mei. In tinerete am studiat putin muzica... atita cit sa stiu ca pina si o ureche muzicala trebuie educata... Si cum se educa urechea ca sa priceapa muzica, sa distinga mai bine sunetele, sa fie mai rafinata? Prin ascultare. La scoala de muzica aveam ore intregi cind trebuia sa ascultam muzica, sa ne dezvoltam gustul pentru un anume soi de muzica etc.
     Sa ne "ascutim" urechile!... Pastorul cel bun Isi cheama oile... le striga pe nume... vezi daca nu cumva a strigat si numele tau si nu L-ai auzit...

Cind trimbita va suna...

M-am apucat de citeva ori sa scriu, si tot ce imi trece prin cap sunt doar lucruri negative, depresii, teama, nelamuriri si o stare ca aceea pomenita in Biblie despre unii care in vremurile din urma or alerga in toate partile nestiind ce sa faca.

Este noaptea nuntii, cind fecioarele au adormit in asteptarea Mirelui, si unora li se termina uleiul. Este ceasul cel din urma cind Stapinul inca mai asteapta lucratori in vie ca sa ii plateasca cu pretul intreg al unei zile de munca. Este timpul cind cei care au ingropat talantul nu mai au vreme sa il dezgroape si sa-l puna in negot. Este un timp dificil pentru intreaga omenire.

In fiecare zi auzi cite o traznaie mai mare decit in ziua precedenta. Canada, de exemplu, a legiferat ca unele acte sexuale cu animalele sunt acceptate de lege. Tocmai cind credeam ca targetul a atins limita de jos cu acceptarea folosirii veceului de ambele sexe - dupa cum li se casuneaza unor oameni in ziua respectiva.

Ce atitudine trebuie sa luam? Este clar ca mizeria acopera pamintul in mod uniform, si chiar daca ai vrea sa fugi de situatiile astea, nu ai unde sa te refugiezi. Si tot in ajutorul nostru vine Biblia, care ne spune ca unde suntem, cam pe acolo sa stam. Ajutorul vine de la Domnul, si nu este niciun alt loc pe pamint unde sa te ascunzi decit in mina Lui. Candela sa ne fie plina si sa stam gata in asteptare. Hainele de nunta sunt absolut necesare. Citeam undeva ca in timpurile vechi, cind regii chemau la nunta pe cineva, ei ii trimiteau acelei persoane un rind de haine speciale pentru nunta, si nimeni nu putea intra daca nu era imbracat cu hainele trimise de rege. Asta era semnul ca esti invitat. Biblia spune ca cei care nu vor fi imbracati cu haina de nunta vor fi dati afara.

Suntem noi pregatiti? Avem haina alba daruita in dar de Domnul Isus Christos care a murit pe Golgota pentru pacatele noastre? El i-a oferit o haina alba fiecarui om... tot ce trebuie sa facem este sa o imbracam. Esti pregatit de nunta? Trimbita va suna curind. Esti gata?

O DISCUTIE LA... POARTA...

11 June, 2016 21:37

 

 Ghita de la portita said...

Nu e vorba sa fii geniala, nu ti-a cerut nimeni asta. E vorba sa stii sa scrii macar la nivelul unui liceean mediocru la limba romana. Tie nu iti iese, nu atingi nici macar acest nivel. Nu stii sa scrii. Poate ca schemele alea iti ies mai bine. Punkt!

12 June, 2016 04:29

 

 Rodica Botan said...

Mai... ala de la poarta noua. Am plecat din Romania in 1980. Unii au uitat limba de tot. Mie nu imi ies versurile... mare paguba. Nu stiu cu cine crezi tu ca esti in conversatie - dar eu sunt strabunica deja. Asa ca, maica... ogoaie-te daca poti!

Am primit "cadou" blogul asta de la fiica mea cea mai mica cind s-a mutat de acasa si am ramas singura. Blogul mi-a tinut de urit. Pe unele babute la fel de singuratece si needucate ca si mine le distreaza sa citeasca ce scriu; iar eu nu ma simt singura. Ce insulta poate sa iti fie blogul asta si ce rau ti-a facut tie ceea ce scriu eu? Spune tu... ce fel de om trebuie sa fii ca sa insulti oamenii fara sa iti fi facut vreun rau. E ca si cum ai trece pe strada si ai insulta trecatorii pentru imbracaminte sau cum arata. Intoarce capul daca nu iti place ce vezi - schimba traseul... nu mai veni pe blogul asta! Simplu...

GHITA...

Am scris cele de mai jos cu mult timp in urma. Dar pentru ca am citiva cititori care simt nevoia sa critice si sa ma umileasca pentru slabele mele incercari poetice, m-am gindit sa le dau satisfactie mai departe - ca si asa mi-e totuna. Nu m-am dat mare poeta si nu-mi cistig existenta din scris. Eu fac harti electrice si alte chestii. Dar ce am scris, am scris in momente unice - si fiecare fraza imi aminteste ceva din viata mea. Acuma nu toti sunt geniali, si eu ma multumesc cu coltul meu de viata lipsit de faima, talent, importanta. Exista loc pentru toata lumea pe planeta asta...
..............................................................................................................................................................

 

     Ati gasit vreodata vreo scrisoare, vreo nota, un biletel sau ceva scris de asa de multa vreme, ca aproape nu va vine sa credeti ca sinteti autorul? Eu am ceea ce copiii mei spun ca e o "boala" sa nu prea arunc multe din lucrurile care nu-mi mai folosesc. E drept... se aduna si creeaza o harababura de nedescris. Dar mai ales cind vine vorba de ceea ce scriu, mi se pare ca rup o bucatica din mine de fiecare data cind trebuie sa arunc vreo hirtiuta. 

    Poezia de mai jos poate fi si dulce, si amara... si hazlie, si trista. Exista o nevoie in noi care isi cere drepturile si atunci cind nu le mai are. Si deseori nevoia asta o hranim cu ce se afla la indemina sau cu imaginatia. Numai ca nu realizam ca Tatal Ceresc poate si vrea sa rezolve TOATE nevoile noastre. Fenomenul de REZOLVARE insa se intimpla numai pe genunchi. Numai acolo dispar toate nevoile, oricare ar fi ele, si numai acolo primesti o implinire si o liniste deplina. 

     La concluzia de mai sus am ajuns foarte greu... si doresc din inima s-o pastrez. Poate de-aia scriu aici, ca sa-mi intaresc singura convingerile, sa-mi amintesc ca in El gasesc tot ce am nevoie. Mai mult decit orice pretuiesc PACEA... fara de care nu poti avea nimic de care sa te bucuri. Si El este pacea mea...

    

 GHITA

De-as fi cumva in chef sa cint,

...As prefera sa cint duet cu tine!

Numa' c-am sa cint si fals, si tare,

Sa m-auda toti din departare,

Si apoi, ia ghici... oi da vina pe... cine?!

Si de-mi vine numa' asa sa pling…

As prefera sa fii tu linga mine!

Si numa' de-aia, ca sa nu te simti tu bine,

Am sa-mi sterg si muci, si lacrimi,

Una-ntruna, in camesa de pe tine!!!

…Si-apoi de mi-e foame… tare, tare…

Atunci precis, bucatarul meu te fac!

Si ca la zmei mincarea tra' sa fie

Si cu mirosul si privirea sa imbie…

Ca altfel… va fi vai de-al ma-tii cozonac!!!

...Si de mi se face cumva sete, mai baiete,

N-ai sa stai cu ochii tinta pe perete…

Ca doar nu te tin de prostanac!!!

...Ghita, ala esti… Sa nu imi vii cu cana!

Vreau sa imi aduci o balta sau un lac!!!

Si…

De cumva n-o sa ma simt vreodata bine,

Tu-mi fa loc ca sa ma cuibar linga tine…

Si incet, usor, ma mingaie pe cap;

Ori surisuri, ori traind suspine,

Tot pe-aproape, tot pe linga tine... vreau sa zac!

O MELODIE... MINUNATA...

Joe Stowell
(Traducere de Rodica Botan)

http://www.youtube.com/watch?v=RxPZh4AnWyk

In primavara anului 2009, Susan Boyle a participat la concursul "Britain's Got Talent". In comparatie cu alti concurenti, ea parea o persoana obisnuita, asupra careia nu ti-ai fi oprit privirile. Nimeni nu s-a asteptat la ceva deosebit cind a dus microfonul la gura. Dar dupa citeva momente de tacere… a inceput sa cinte. Au ramas incremeniti cei din juriu si cuceriti de frumusetea si puterea acelei voci care a umplut sala de spectacole cu un cintec minunat, in timp ce audienta s-a ridicat in picioare si aplauda in extaz. Toata lumea a fost surprinsa ca acele sunete nemaipomenit de frumoase ieseau din asa o sursa… obisnuita.

Numai ca noi toti putem deveni surse neobisnuite cind este vorba de frumusetea lui Christos vazuta prin noi. Dumnezeu a planuit sa fie asa. Oameni obisnuiti, ca tine si ca mine, se pot transforma pe scena vietii in fata ochilor sceptici ai lumii in asa fel incit prietenii, si familia, si toti cei care umplu arena vietii noastre sa poata vedea si sa poata auzi dragostea si maretia lui Isus Christos, prezente in vietile noastre.

Imi place cum ne aminteste Petru in 1 Petru 2:9…" Voi insa sinteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfint, un popor pe care Dumnezeu Si l-a cistigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata." Poate crezi ca esti o sursa nepotrivita pentru asa lucruri marete - dar cind Ii dai voie Duhului lui Dumnezeu sa locuiasca in tine, lumea din jur se va opri mirata si va sti ca in viata ta s-a intimplat ceva minunat… si deosebit.

http://www.youtube.com/watch?v=_d_5LDPP_7E&feature=related

UN TICKET PENTRU... TITANIC

Joe Stowell
(traducere de Rodica Botan)

     Cu ceva timp in urma, un prieten de-al meu a vizitat expozitia ramasitelor faimosei nave de calatorie Titanic. Fiecarui vizitator al expozitiei i s-a dat o un tichet - copie a biletelor originale -  cu numele pasagerilor sau ale membrilor echipajului, cei care, cu decenii inainte, s-au imbarcat pentru calatoria vietii lor… Dupa ce au facut turul expozitiei si au vazut argintaria, vasele, si alte obiecte expuse, vizita s-a incheiat cu ceva deosebit… a luat o intorsatura de neuitat.
     Pe un panou urias s-au afisat numele tuturor pasagerilor originali, incluzind statutul social si daca au calatorit la clasa intii sau a doua, sau daca au facut parte din echipajul vasului. In timp ce prietenul meu cauta pe panou numele persoanei al carui ticket il detinea el, a vazut o linie de-a lungul panoului care impartea aceste nume in doua. Deasupra acestei linii erau numele celor care au supravietuit acestui naufragiu, si dedesupt erau numele celor care s-au pierdut in naufragiu - s-au inecat.
     O paralela facuta cu viata noastra pe pamint este profunda. Nu face niciun fel de diferenta cum ne vede lumea si cum ne clasifica in functie de rang si statut. La sfirsit, ceea ce conteaza este daca esti salvat sau pierdut pentru eternitate. Asa cum a spus Isus: "Si ce ar folosi unui om sa cistige toata lumea daca si-ar pierde sufletul?" (Matei 16:26). Poate ca tu ti-ai incredintat viata Domnului Isus ca sa fii salvat. Dar ce se intimpla cu prietenul tau de linga tine? In loc sa discuti cu el lucruri de mica importanta… vorbeste-i mai bine despre destinatia finala...

BLINDETEA VOASTRA SA FIE CUNOSCUTA...

de Dennis Fisher

(traducere de Rodica Botan)
 

Recent am ascultat o carte audio – autorul era un militant avocat al ateismului. Cum insusi autorul isi citea opera lui cu un sarcasm si o ura de netagaduit, nu m-am putut opri sa nu ma mir si sa ma intreb de ce este asa de minios.

Biblia ne spune ca cei care Il refuza pe Dumnezeu sporesc inauntrul lor aceasta atitudine de ura… (Romani 1:28-30) ”Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sint soptitori, birfitori, uritori de Dumnezeu…” Cind cineva Ii intoarce spatele lui Dumnezeu nu inseamna ca imbratiseaza neutralitatea seculara. Dar este usor de observat cum militantii atei din vremea noastra si-au facut scop din a inlatura orice referire la Dumnezeu din cultura si societatea de azi.

Cind auzim ca ateii vor sa scoata crucile sau Cele Zece Porunci din orice loc sau activitate sociala, nu e greu sa ghicesti ura lor fata de Dumnezeu si este foarte probabil sa le raspundem cu acelasi simtamint si aceeasi atitudine. Dar noi sintem chemati sa aparam Adevarul nu cu ura si rautate, ci cu o atitudine de dragoste (2 Timotei 2:25) ”...sa indrepte cu blindete pe potrivnici, in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului!”

Data viitoare cind cind esti confruntat cu ceva sau cu insasi persoana care Il uraste pe Dumnezeu, cerceteaza-ti atitudinea! Si apoi cere-I Domnului un spirit de umilinta si roaga-te ca acea persoana sa ajunga la cunostinta adevarului…

RUGACIUNEA MEA DE LUNI DIMINEATA...

(6/13/2011)

Doamne, Tu esti… ”melodia preferata” a sufletului meu… si Te cint in aceasta dimineata. Tu esti lumina ochiului meu – asa ca intunericul nu ma mai inspaiminta si pot sa vad ca sint mai multi pentru noi decit impotriva noastra. Tu esti odihna sufletului meu - de aia am adormit in mijlocul furtunii. Tu mi-ai luat trecutul de care nu puteam sa scap si mi-ai dat un viitor… pe care nu puteam sa-l cistig. Ia acuma si prezentul si fa din acest nimic… ”ceva”, asa cum ai facut din nimic lumea in care traim, si apoi ai spus despre fiecare lucru pe care l-ai facut ca este bun…


Caci a Ta este Imparatia, si Slava, si Gloria… si Rodica, in veci! Amin.

IN ASTEPTARE...

Matei 25Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Pilda celor zece fecioare

25 Atunci Împărăţia Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care şi-au luat lămpile şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înţelepte. 3 Cele nesăbuite nu şi-au luat cu ele şi untdelemn atunci când şi-au luat lămpile, 4 dar cele înţelepte, împreună cu lămpile, şi-au luat şi untdelemn în vase. 5 Mirele întârzia, astfel că ele au aţipit toate şi au adormit.

6 La miezul nopţii a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!“

7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit lămpile. 8 Cele nesăbuite le-au zis celor înţelepte:

– Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, pentru că ni se sting lămpile!

9 Dar cele înţelepte au răspuns:

– Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceţi-vă mai bine la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă!

10 În timp ce ele se duceau să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat la nuntă împreună cu el, iar uşa a fost închisă. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis:

– Doamne, Doamne, deschide-ne!

12 Dar el le-a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu vă cunosc!

13 Aşadar, vegheaţi! Căci nu ştiţi nici ziua, nici ora (când vine Fiul Omului)[a].

............................................................................................

Atunci... e Acum... Si Mirele intirzie. Ca sunteti ortodocsi, ori penticostali, ori baptisti, orice ati fi - daca sunteti crestini, sunt sigura ca ati auzit pilda aceasta spusa de Domnul Isus - ilustrind perioada dinaintea venirii Lui a doua oara. Ca Mire si Judecator.

Stiti ca untdelemnul este Cuvintul Lui. Cititi cu atentie parabola. Intelegeti ca este absolut important sa cautati dupa Cuvint pina nu este prea tirziu si nu va puneti eternitatea in primejdie. Cind semnele cerului vor anunta venirea Lui, degeaba o sa alergati sa va restabiliti identitatea fata de El...d egeaba oamenii vor dori sa accepte existenta lui Dumnezeu si sa accepte suveranitatea Lui, ca va fi prea tirziu. 

Cuvintul Lui ne spune cum va fi lumea la venirea Lui si este deja exact asa cum spune Cuvintul. Mereu am crezut ca este o figura de stil cind Biblia zice ca oamenii nu vor sti sa faca diferenta dintre bine si rau. Spuneti voi daca ati mai vazut asa ceva sa se intimple pe fata acestui pamint... atita confuzie in lucrurile cele mai elementare. Oameni seriosi, pusi in functii inalte, se ocupa de niste chestii de care cu citiva ani in urma am fi ris sa ne prapadim, nu altceva - si uite ca astazi traim aceste glume proaste. Venirea Lui este aproape. Sa ne trezim la realitate si sa adoptam o pozitie serioasa fata de lumea asta care a innebunit... si fata de Cuvintul Lui care dainuieste vesnic! 

Scena este pregatita. Chemati-L pina mai este vreme! Sa ne cunoasca si sa isi aminteasca de noi cind va veni pe norii cerului. Nu aminati - timpul este scurt si trece cu o iuteala de neimaginat. In Tel Aviv zilele astea s-au adunat cita frunza si iarba sodomitii lumii la parada. Iadul isi manifesta cu nerusinare toate scirboseniile posibile. Si fecioarele sunt atipite... oamenii cumsecade n-au ulei in candele... stau nepasatori, ascunsi intr-o odaie de asteptare. Noi suntem acei nuntasi adormiti. Este vremea, este timpul, este momentul sa ne trezim si sa ne cercetam candelele!... 

IERTAREA...

Un articol interesant, primit de la "Focus on the Family". Macar o data pe luna (daca nu mai des) cind se recita versetele la cina Domnului… "fiecare sa se cerceteze dar pe sine insusi si asa sa…" ne aflam in postura de a ne cerceta… de a ne simti iertati sau in nevoia de a cere iertare …Mi s-a parut interesant  articolul de mai jos pentru ca incearca sa desfaca una cite una fibrele acestui act de iertare… atit de necesar.

Fara iertare nu exista pace in lume… Poate de aia avem atita razboi si atitea incidente urite pe lumea asta… Fara iertare nu exista pace in noi…si chiar daca la suprafata raminem calmi, in interiorul nostru sufletul se chinuie… si eventual va distruge chiar si cortul trupului nostru. Iata articolul primit.
……………………...
Forgiveness and Restoration
by Rose Sweet
Traducere de Rodica Botan

"De ce ne este asa de greu sa iertam?

Un motiv pentru care ne impotrivim iertarii este pentru ca nu intelegem cu adevarat ce este iertarea si cum are loc acest proces. Noi credem ca stim, dar de fapt... n-avem habar.

Cei mai multi dintre noi credem ca iertindu-i pe cei care ne aduc o ofensa, ii eliberam doar din cirligul in care ii tinem - si ii lasam sa mearga in drumul lor, in timp ce noi suferim pe nedrept datorita actiunilor lor. Mai credem ca trebuie sa fim prietenosi cu ei din nou sau sa reluam vechile relatii de prietenie cu ei. In timp ce Dumnezeu ne porunceste sa ii iertam pe cei care ne gresesc, El nu ne spune sa si continuam sa avem incredere in cei care au violat increderea noastra si nu ne porunceste nici chiar sa raminem in preajma acelora care ne-au produs durere.

Primul pas in a intelege iertarea este acela de a invata ce este si ce nu este iertarea. Al doilea pas este acela de a-ti da tie insuti permisiunea sa ierti si sa uiti, sa alungi amaraciunea in timp ce iti amintesti foarte clar drepturile tale la niste granite sanatoase in jurul tau.

Granting Forgiveness (Daruind iertarea)

Iertarea nu inseamna sa-l lasi pe cel care te-a ofensat liber. Noi putem si trebuie sa le cerem altora sa dea socoteala de actiunile lor sau de lipsa actiunii.

Iertarea este reintoarcerea dreptului de judecata lui Dumnezeu - Caruia Ii apartine judecata. Refuzind sa transferam dreptul la o pedeapsa exacta sau razbunare, noi Ii spunem lui Dumnezeu ca nu avem incredere in El sa Se ocupe de problemele noastre.

Iertarea nu inseamna acceptarea repetarii acelei ofense. Nu trebuie sa toleram, si n-ar trebui sa ne expunem niciunei lipse de respect sau oricarei alte forme de abuz.

Iertarea nu inseamna ca trebuie sa ne reintoarcem la a fi victime din nou. Iertarea noastra nu trebuie sa spuna" Ceea ce ai facut este ok, asa ca poti continua sa ma calci in picioare." Nu este nici rolul de martir, nici un soi de bucurie de a practica iertarea oamenilor pentru a perpetua rolul nostru de victime.

Iertarea nu este acelasi lucru cu reconcilierea (impacarea). Putem sa iertam pe cineva chiar daca n-o sa ne mai intelegem cu persoana respectiva niciodata.

Iertarea este un proces - nu este un eveniment. Va lua probabil ceva timp sa se resolve problemele noastre emotionale inainte de a putea spune ca am iertat cu adevarat. Dar sa nu aminam... cit putem de repede ar trebui sa decidem sa iertam, (numai ca este posibil sa nu se intimple asa - de exemplu imediat dupa un divort tragic. Si este ok.)

Trebuie sa iertam de fiecare data. Dar daca ni se intimpla sa ne aflam mereu in situatia de a ierta, ar trebui sa ne uitam putin la dansul asta pe care il facem cu cealalta persoana, care ne cotonogeste tot des, asa ca sintem in continuare indureati, atacati si abuzati.

Iertarea nu inseamna sa negi realitatea sau sa ignori ofensele repetate. Unii oameni sint insuportabili, cruzi, apatici sau sint persoane pe care nu te poti baza niciodata. Si e foarte posibil ca nu se vor schimba vreodata. Trebuie sa ne schimbam noi felul cum le raspundem si sa ne oprim sa avem cine stie ce asteptari ca vor fi altfel data viitoare.

Iertarea nu se bazeaza pe actiunea celorlalti, ci pe atitudinea noastra. Oamenii vor continua sa ne produca dureri in viata asta. Asa ca putem alege sa ne uitam piezis la ei si sa stam tepeni in minia noastra sau o sa ne gindim la relatia noastra minunata cu Dumnezeu si o sa Ii incredintam Lui totul, avind incredere ca El stie ce este bun pentru noi.

Daca oamenii nu regreta… noi tot trebuie sa-i iertam. Chiar daca nu isi cer iertare nicodata, noi tot trebuie sa iertam. Sa memoram aceste cuvinte si sa ni le repetam intruna… "Iertarea este in atitudinea noastra, nu in actiunile celorlalti."

Nu totdeauna trebuie sa le spunem ca i-am iertat. Ca niste oameni drepti si sfinti, sa ne anuntam gratioasa noastra iertare cuiva care nu a cerut sa fie iertat, ca asta poate arata ca un fel de manipulare, ca sa-l facem sa se simta vinovat. Mai este si o forma de mindrie.

Refuzind sa-i dai cuiva iertarea este un act in care nu vrei sa dai drumul unei puteri care nu-ti apartine de fapt. Ne simtim puternici cind cel care ne-a ofensat are nevoie de iertare si numai noi i-o putem da. Nu ne convine sa mergem inapoi la momentul in care pierdem aceasta putere.

Poate va trebui sa iertam mai mult decit divortul. Mai sint probleme de dupa divort in legatura cu banii, copiii, programul si nevoia de a-l ierta pe celalalt sau nevoia sa fim iertati va aparea din nou …

S-ar putea sa iertam prea devreme, ca sa evitam durerea sau sa manipulam situatia. Iertarea da drumul durerii si ne elibereaza de nevoia de a sta cu ochii tinta la cealalta persoana. Prea adesea cind sintem in mijlocul focului dupa un divort de pilda, cautam cu disperare o rezolvare usoara, ca sa imprastiem tot ce este rau si sa facem sa dispara situatia urita care ne chinuie. Unele femei vor sa se grabeasca sa ierte ca sa inceteze durerea si ca sa aiba o relatie decenta cu cealalta persoana. Dar trebuie sa fim cu grija ca nu cumva sa acoperim la repezeala ranile si sa incetinim procesul de vindecare.

E posibil sa fim impinsi de altii la o iertare falsa inainte ca ea sa se nasca in inimile noastre. Cind ne simtim obligati sa iertam doar ca altii sa ne placa, sa ne accepte sau sa nu gindeasca urit despre noi, asta nu da nastere la o iertare adevarata - este doar un act de teatru, o rol pe care il jucam ca sa ocolim sentimentul ca sintem lepadati (respingerea). Da-ti timp si ingaduie-ti sa ierti asa cum trebuie! Poate ca tot ce poti oferi astazi sa fie "Vreau sa te iert, dar chiar in momentul asta sint incercat emotional. Promit sa ma straduiesc sa ies din situatie!"

Iertarea nu inseamna uitare. Este normal ca sa ai momente de amintiri in viitor. Cind ginduri din trecut te coplesesc, ceea ce faci cu ele devine important. Cind ne aflam cu ochii atintiti la ofense trecute, putem invata sa spunem… "Multumesc, Doamne, pentru ca-mi amintesti cit de importanta este iertarea."

Iertarea incepe cu o decizie mentala. Partea emotionala a iertarii este in sfirsit capabila sa renunte la resentiment. Vindecarea emotiilor poate aparea mai devreme sau mai tirziu dupa iertare."