CEVA DESPRE ALTCEVA...

     Nu prea mai scriu zilele astea. E vara si putinul timp pe care il am mi-l ocupa gradina. Am rosii si castraveti si ceapa si usturoi si dovlecei si menta si musetel si kale si mai stiu eu ce prin gradina...Plantele sunt atit de fragile. Sunt ca sufletele oamenilor...au nevoie de apa asa cum sufletele noastre au nevoie de dragoste si intelegere si ocrotire si speranta. Cind vad o planta ca sta pleostita stiu exact ce-i trebuie. Si cind vad un om necajit nu pot sa trec nepasatoare...sau pot?
     Dar ca si planta pe care daca o neglijezi o perioada destul de scurta  ajunge la situatia unde poti sa torni un lac de apa pe ea ca nu isi mai revine. Si oamenii...si ei au un punct pina la care pot sa coboare si de acolo existenta lor este in primejdie.
     Am vazut zilele astea un filmulet cu un coreean care a salvat peste 1500 de oameni de la sinucidere. Exista in Coreea un pod unde o multime de oameni si-au pierdut viata. Oameni disperati merg acolo si se arunca de pe pod. Omul asta se duce zilnic si urmareste persoanele care vin si deja are o intuitie pentru oamenii care vin cu scopul sa se sinucida. Si el intervine si vorbeste cu ei si a inchiriat un apartament unde ii duce pentru citeva zile si unde pot sa isi spuna povara si sa capete sfaturi sau ajutor in vreun fel sau altul.
     Dar nu e nevoie acuma sa ne postam la capul nici unui pod. E suficient sa ne uitam in jur si sa gasim omul care are nevoie de o mina de ajutor, de prietenia noastra, de un sfat , de o vorba buna sau inteleapta sau ...de amindoua. Nu trebuie decit sa fim atenti. Dar atenti la altii nu la noi insine. E groaznic sa stai de vorba cu cineva care nu se poate gindi decit la el si la problemele lui. Si cind incerci sa spui si tu o vorba trece peste ea ca si cum tu si problemele tale nu existati...
     Credeam ca nu am ce scrie astazi... dar mi-am udat gradina si mi-a mai ramas ceva timp de blog. Sper sa va fi salvat si eu de la...plictiseala. Un weekend placut celor ce citesc.