UN PAHAR DE APA...

     Discutam cu tatal meu deunazi. Om cu experienta vietii ma dascalea si ma dojenea in acelasi timp ca prea umblu sa rezolv problemele copiilor, nepotilor mei, ca nici macar nu este biblic, zicea el... ca Biblia zice ca ajunge zilei necazul ei... ca nu e rau sa gustam consecintele, ca altfel nu invatam si ca, la urma urmei... fiecare trebuie sa ne luam crucea si sa o purtam.
      Bineinteles ca erau toate vorbe intelepte si nu m-am putut impotrivi - dar cind a amintit ca pina si Domnul Isus a dus crucea, mi-am amintit de faptul ca totusi, pentru un scurt timp, s-a gasit cineva sa-L ajute sa duca crucea chiar si pe Domnul Isus. Mi-am amintit ca pina si Fiul lui Dumnezeu, imbracat in omenescul nostru, a avut un moment cind S-a prabusit fizic sub greutatea crucii si a trebuit sa fie ajutat.
      Ne uitam adesea la cei care trec pe linga noi, pe linga viata noastra si ne este vizibila oboseala lor, tragedia vietii lor, disperarea vietii lor; uneori am fi capabili sa le ridicam pentru scurt timp povara de pe umeri, sa o purtam noi... Da... este posibil ca isi merita crucea... dar si atunci... chiar si atunci am putea sa le oferim un ragaz.
      Uneori o simpla vorba buna poate face o mare diferenta in viata cuiva. Alteori o ureche rabdatoare ,care sa asculte. Un sfat venit din pagini de Scriptura, plin de dragoste si de putere de Sus. O mina care sa atinga un obraz inlacrimat... un pahar de apa rece ...
     Mi-amintesc de o intimplare spusa de cineva cu ceva vreme in urma. Omul calatorea cu motocicleta. Era o fierbinteala nemaipomenita si trecea printr-un sat unde stia ca exista o familie de pocaiti. S-a gindit sa se opreasca la casa lor, ca tot erau in drumul lui si sa ceara un pahar de apa. A batut omul la poarta, a gasit pe sotia fratelui respectiv trebaluind prin curte,  a dat binete si urarile cuvenite si a cerut un pahar de apa. In curte era o fintina si i-au sclipit ochii omului gindindu-se la un pahar de apa limpede si rece.
      Insa sora noastra era prea ocupata sa bata covoarele si a luat un pahar de apa dintr-o galeata din apropiere si i-a intins omului paharul. Pe fundul paharului se balaceau urmele unui lichid mai vechi si de o culoare suspecta... Omului i-a fost rusine sa refuze... si a luat citeva inghitituri mici de apa si a lasat paharul jos aproape plin... si-a luat ramas-bun si a iesit pe poarta.
   
      S-a intimplat cu multa vreme in urma... dar cine poate uita un astfel de pahar de apa? Tu speli paharul inainte sa-l intinzi cuiva? Sau... e limpede si rece apa din paharul tau?