Oriunde ai citi in Biblie, Cuvintul scris are ceva de spus... si i se adreseaza inimii in atitea forme... Astazi citeam: "El a mai zis: "Cu ce vom asemana Imparatia lui Dumnezeu sau prin ce pilda o vom infatisa? Se aseamana cu un graunte de mustar, care, cind este semanat in pamint este cea mai mica dintre toate semintele de pe pamint: dar dupa ce a fost semanat, creste si se face mai mare decit toate zarzavaturile, si face ramuri mari, asa ca pasarile cerului isi pot face cuiburi la umbra lui." ( Marcu 4:30-32).
Ce mi se pare mie frumos in Cuvintul Scripturii este simplitatea oricarei idei. Primesc de multe ori intrebari si argumente in comentariile blogului meu, si adesea sunt atit de complicate, incit oricum ai raspunde, sigur ai sa gresesti - ca e posibil sa folosesti un cuvint gresit sau nepotrivit si sa fii inteles altfel, si unii sunt atit de avansati in telologie, din care au facut o stiinta foarte complicata, ca nu poti iesi cu ei la capat niciodata.
Ma uit la ce zice Domnul Isus si ma bucur ca pe El Il pot intelege. Iaca numai aici. Saminta este mica... si o punem in pamint - astia suntem noi, ca am fost facuti din pamint. Si saminta asta se dezvolta si creste... nu pamintul este responsabil pentru crestere - ci saminta facuta de Dumnezeu. Noi suntem doar mediul necesar dezvoltarii semintei. Noi suntem cutia aia de pamint... Si daca saminta este lasata sa creasca asa cum a fost planuit de catre Creatorul ei si al nostru, ea va creste in mod surprinzator de mare.
Fara stiinta multa, fara mofturi, ghiveciul meu (trupul meu) de pamint poate creste ceva ce sa ofere un loc pentru pasarile cerului - o alta dimensiune - care sa poata sa isi faca temporar casa in spatiul acesta crescut din cea mai mica saminta posibila...
Iaca filosofie pentru sufletul meu! Iaca teologie pe care o pot intelege fara sa fi fost pe la scoli inalte. Asta nu inseamna ca nu cred in educatie, ca nu-i respect pe cei care studiaza teologia etc. Dar nu vad de ce m-ar bizii pe mine la cap cind eu ma simt in largul meu citind Biblia si bucurindu-ma de ce-mi spune mie Cuvintul Lui. Daca mai apuc sa si aplic... eu sunt in al noualea cer.
De pilda, de aici invat ca oricit ar fi de mic efortul meu de a imprastia Cuvintul in jur, aceasta saminta are puterea cit e ea de mica sa faca lucruri surprinzatoare. In loc sa desfac firul in patru si sa analizez ideea ca un teolog care nu sunt, eu atita am inteles citind Cuvintul Sfint - ca saminta trebuie sadita... in pamint. Biblia zice sa mergem si sa propovaduim Cuvintul la toti oamenii. Acuma sunt oameni mai educati, si altii mai putin, si altii intre aceste extreme - oameni de tot felul. Unde ma pot duce decit intre granitele existentei mele, intre oamenii din locul unde locuiesc, intre oamenii cu care lucrez, unde ma poarta nevoile sau interesele vietii mele; iar aici pe blog, intre cei care ma citesc.
Cred ca este de datoria noastra sa imprastiem Vestea cea Buna, nu sa o filozofam. Unii sunt chemati sa studieze teologie? Bun... sa o faca altundeva. Acolo unde oameni cu astfel de aptitudini pot sa mentina o conversatie pe tema respectiva... sau sa dezbata. Fariseii si saducheii aveau pareri diferite despre Cartile lui Moise. Domnul Isus are foarte putina tangenta cu mintile lor sclipitoare. Nu neaparat Se preocupa sa le spuna care are dreptate. El a venit cu scopul de a cauta si de a mantui ce era pierdut. Si asta ar trebui sa devina prioritate pentru noi, cei care credem ca am preluat de la El sarcina asta.
Deci, pentru cei simpli ca si mine... saminta este destula, si in cele trei versete este toata stiinta de care avem nevoie. Noi suntem pamintul... pamintul e pamint... nu face nimic decit primeste saminta si o lasa sa stea acolo nederanjata, pina cind saminta care are viata in ea incepe sa se dezvolte si sa creasca. Poate doar trebuie sa udam pamintul cu apa vietii. Sa fim un pamint bun... asta-i o concluzie buna. Apoi daca vrem sa facem voia Lui, sa aruncam si noi saminta asta miraculoasa pe unde suntem. Biblia zice ca o parte din saminta va cadea in pamint bun, alta intre spini sau mai stiu eu ce drum batatorit. Va spun un secret... aruncati saminta fara grija, ca este destula. Nu va economisiti ca nu stiti niciodata daca nu se moaie pamintul cel mai tare... poate cineva l-a udat cu lacrimi si a facut pamintul numai potrivit sa primeasca saminta.
Asa ca... luati un sfat de la un om simplu: Apucati-va de treaba!
No comments:
Post a Comment