Va introduc o prietena tinara, noua... Si totodata am o provocare - si am sa va provoc pe toti cei care aveti ceva bun de impartit cu noi. Cum sunt din ce in ce mai ocupata cu...viata (gradina, serviciu, copii, nepoti, stranepoti) nu chiar sunt prezenta pe blog zilnic. Si cum ziceam... daca aveti ceva bun de spus, ceva ce sa ne imbogateasca, sa ne incurajeze, sa ne lumineze in vreun fel... trimiteti pe adresa botanrodica@gmail.com.
Va astept...
By Raluca Stamatin
Astazi, stand de vorba cu sufletul meu, mi-am amintit de oamenii care intr-un fel sau altul mi-au lasat amintiri frumoase, oameni in care am descoperit valori, care mi-au fost model, pe care i-am admirat. In general caut sa vad partea buna din fiecare om, dar unii au marcat in mod pozitiv, chiar fara sa stie, viata mea. Au lasat anumite repere, anumite faruri, care mi-au aratat drumul cand noaptea era prea lunga. Ca si pietricelele albe din "Hansel si Gretel"...
Ma intorc in timp si aleg aleatoriu o persoana.. Sorina... ("Licurici, gaze mici" si "Prins-am azi o musculita in zbor", apoi rezolvarea unui conflict intre Maricica si Lenuta.) Am mult mai multe amintiri cu ea, dar momentele astea au avut o insemnatate mai mare si care nu s-a sters nici dupa mai bine de 30 de ani. Si m-am intrebat...
Ce lasam in urma noastra? Reusim sa fim o pietricica alba macar petru unii dintre oamenii langa care traim? Sau cum spunea bunica: "facem umbra degeaba pamantului"?
No comments:
Post a Comment