Ploua in Modesto...

     Ploua in Modesto. Dar ploua nu gluma de citeva zile… si meteorologii anunta inca alte zile de ploaie. Am condus azi-dimineata prin ploaie si la un moment dat abia mai zaream ceva prin parbriz. Si parca nu ar fi indeajuns, dar ma dor toate oasele… sau muschii? Nu stiu exact ce si cum, dar presiunea atmosferica are o influenta nefasta asupra felului in care ma simt. 

     Imi scria fata mea cea mica ca miine trebuie sa se duca pe teren. O compatimeam. Raspunsul ei m-a facut sa tresar. Mi-a amintit ca traim in California si ca avem nevoie de apa. De citiva ani buni avem seceta. Agricultura sufera. Apa de irigatie s-a imputinat. Fermierii au pus semne mari peste tot, pe care scrie…”Rugati-va pentru ploaie!”. Si eu ma lamentez ca ploua prea tare!!!… Dar Debora mi-a atras atentia ca ploaia este o binecuvintare.

      Mi-am amintit deodata si de alte inconveniente ale vietii noastre care deseori ne deranjeaza, ne siciie, ne tulbura pasnica existenta. Dar de multe ori… daca asteptam rabdatori sa treaca sezonul inconvenientelor, realizam in timp ca Dumnezeu pregatea prin acele inconveniente binecuvintarile de mai tirziu. Sintem limitati in viziunea noastra… Timpul de exemplu este unul dintre elementele care ne ascund deznodamintul final al multor situatii. Trebuie sa asteptam sa ajungem  la punctul binecuvintarii - si asta cere rabdare.

     Ne-ar fi de mare folos sa avem... credinta. Sa intelegem ca totul este supravegheat de Dumnezeu si nimic in universul asta nu se petrece fara stirea Lui. Atunci nu ne-am mai teme! Cind promisiunea Lui este ca va fi cu noi in orice vreme, de ce sa ne mai ingrijoram cind ploua? 

     

     Ploua... ploua in Modesto, ploua in California... Dar m-am hotarit... In loc sa ma lamentez, am sa-I multumesc Domnului pentru binecuvintari. Citeodata binecuvintarile vin... ude si reci... si cu dureri de oase... dar vin...