01 January 2017

PRIMA ZI DIN AN... 2017

     Prima zi din an... un fel de liniste de dupa harmalaie s-a asternut peste oras. Nu prea multe masini pe strada... n-am auzit nici sirena politiei sau a ambulantei. Oamenii-s obositi dupa petrecere... Dar nu toti sunt obositi de petreceri... unii-s obositi de ce s-a petrecut in viata lor fara ca ei sa provoace ceva.
     De joi, fata mea cea mare este in spital cu sotul ei. Rinichii lui Emanuel nu mai functioneaza si a trebuit sa ii faca astazi operatie sa ii poata incepe dializa. Multa suferinta... prea multa. Ma simt neputincioasa. As vrea sa pot sa o ajut. Sunt departe... un drum de 12 ore de condus intre noi... si apoi ce as putea sa fac decit sa stau ca prietenii lui Iov linga ei si sa privesc si sa aud durerea... Da... si sa ma rog!
     Cita durere este pe pamint! Am citit ca anul care a trecut a avut cele mai multe martiraje ale crestinilor din istoria omenirii. Pe internet sunt multe articole zilnic. M-am obisnuit cu ele si peste unele trec repede, ca deja imi deranjeaza existenta. Iara a decapitat ISIS ceva crestini, iara s-au vindut sclave ceva fete crestine, iara au omorit copii... Am devenit reci si indiferenti... Nepasarea cred ca este starea aceea cind nici nu suntem calzi pentru Christos, nici reci... si scrie ca acesti indivizi vor fi "scuipati"... afara. "Afara" iara nu este un termen bun, pentru ca "afara" este plinsul si scrisnirea dintilor...
     Ma intreb de una singura acuma daca sa ma simt binecuvintata ca inca nu sufar pentru Christos sau sa ma simt bolnava spiritual, sa ma simt scuipata afara din cauza nepasarii. Desi sunt la distanta de copiii mei, durerea lor este si durerea mea si as vrea sa ii pot ajuta. Gindurile nu-mi pot sta departe de acel spital in care se afla ei acuma. Cum dar este atita suferinta in lume, si noi ne putem inca felicita si bucura de sarbatori, cind fratii nostri trec prin situatii neinchipuit de grele?
     Intrebari fara raspunsuri. Sau poate intrebari la care trebuie sa le raspundem personal. Un lucru stiu ca este la indemina oricui, oricind, oriunde. Si nu este un lucru mic. Este unul important si de efect. Rugaciunea. Va rog dar sa va rugati pentru cei ce sufera... si daca se poate si pentru Laura si Emanuel. Va ramin datoare...

2 comments: