Iata una dintre cintarile alea batrine, pe care am invatat-o de la ele...
Ah, cit ma simtesc de bine
Cind e Domnul linga mine
Si cu El traiesc
Insa... ce jale m-apasa
Cind ma departez de casa
Cind Il parasesc.
Sufletul meu inseteaza
Iara ochiu-mi lacrimeaza
Cind n-am pe Isus.
Eu atunci sunt ca pamintul
Ce il bate mereu vintul
Si e secetos
De aceea, fratioare
Ca si cerbul la izvoare
Eu alerg mereu.
Si de-L aflu pe El iara
O frumoasa primavara
E-n sufletul meu.
Doamne, cita mingaiere
Imi aduci Tu in durere
Isuse iubit.
Cind m-aplec sub sfinta cruce
Viata mea e vesnic dulce
Si am pe Isus.
Doamne, cit voi fi in viata
Tu neincetat ma-nvata
Ca mereu sa-Ti cint.
Eu voiesc tot inainte
Sa Te laud Doamne sfinte
Aici pe pamint.
Doamne, mai am o dorinta
Si Ti-o cer cu umilinta
Auzi ruga mea.
Vreau cit voi trai in lume
Totdeauna sa pot spune
Fie voia Ta!
1 comment:
Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.
Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,
Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.
(Psalmul 122)
Post a Comment