MESAJUL... STERGARULUI IMPATURIT...

De ce a impaturit Domnul Isus stergarul si l-a pus intr-un alt loc? Evanghelia dupa Ioan (20:7) ne spune ca stergarul care a fost pus peste fata Domnului Isus nu a fost aruncat jos ca celelalte fisii de pinza. Biblia ia un verset intreg ca sa ne spuna ca stergarul a fost impaturit frumos si pus la capul pietrei pe care fusese intins trupul mort al Domnului Isus.

Duminica dimineata, cind inca era intuneric afara, Maria Magdalena a venit la mormint si a gasit piatra de la intrarea mormintului data la o parte. A alergat si i-a gasit pe Simon Petru si pe celalalt ucenic pe care il iubea Isus. Ea le-a spus…” L-au luat pe Domnul si nu stiu unde L-au pus!”

Petru si celalalt ucenic s-au dus la mormint si ei sa vada… Celalalt ucenic a alergat mai repede ca Petru si a ajuns primul. S-a aplecat, s-a uitat in mormint si a vazut fisiile pe jos, dar nu a intrat inauntru. Cind a ajuns si Petru au intrat impreuna, Petru a vazut si el fisiile pe jos, in timp ce stergarul care a acoperit fata Domnului Isus a fost asezat impaturit frumos deoparte.

Au toate astea vreo importanta? ABSOLUT!!! Are vreo semnificatie? Da, are!!!

Ca sa intelegem importanta stergarului impaturit, trebuie sa intelegem un pic din traditia evreiasca a acelor vremuri. Stergarul impaturit avea de-a face cu relatia dintre stapin si servitor si fiecare baiat evreu cunostea aceasta traditie. Cind servitorul aseza masa de cina pentru stapinul sau, trebuia sa faca exact asa cum dorea stapinul lui. Masa trebuia sa aiba absolut totul gata aranjat, si apoi servitorul astepta deoparte pina cind stapinul termina de mincat; si servitorul nu ar fi indraznit sa atinga masa, pina cind stapinul lui nu a terminat si nu s-a ridicat de la masa.

Acuma, cand stapinul termina de mincat, se ridica de la masa, isi stergea degetele, gura si isi stergea barba, iar apoi facea ghem stergarul si-l punea pe masa. Atunci servitorul stia ca poate sa stringa masa. Pentru ca in acele timpuri, stergarul strins ghem spunea… ”Am terminat”.

Dar daca stapinul s-ar fi ridicat de la masa si ar fi impaturit stergarul si l-ar fi pus linga farfurie, servitorul ar fi stiut sa nu atinga masa, pentru ca…  stergarul impaturit inseamna… ”EU vin inapoi!!!”
……………………..
Asta este mesajul stergarului… mesajul minunat ca “El va reveni”. Intrebarea este insa… sintem noi pregatiti sa-L intilnim?

PORUNCA ZILEI...

Faptele 17:30


"Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca."

Uite asa... in cel mai liberal timp cunoscut de planeta asta... iertare si porunca.

AR TREBUI SA ADUN SCOICI...

(Scris in 06/27/2011)
Viata evreilor care au iesit din Egipt cred ca poate ilustra destul de bine viata fiecarui credincios care odata iesit din robia pacatului intra in viata plina de aventuri a credinciosului. Daca cineva isi imagineaza ca viata unui credincios seamana cu aceea a unui calugar budist care sta si mediteaza toata ziua si seara iese sa caute blidul de mincare… se insala.

Aseara inainte de culcare am calatorit un pic in lumea amintirilor. Si pe unde am umblat si prin ce am trecut L-am gasit peste tot pe Dumnezeu mereu prezent, mereu la lucru, mereu scotindu-ma dintr-o situatie sau alta.. El m-a trecut biruitoare prin atitea lucruri in viata si uitindu-ma la victoriile din trecut ar trebui sa am o pozitie plina de incredere si mult curaj - nu conteaza care este peisajul pe unde trec astazi... El care a fost credincios in trecut… poate sa fie si in viitor.

In curind Deb va avea inca o operatie… si cred ca daca as avea-o eu n-as fi mai ingrijorata decit sint. Ceea ce scriu aici imi spun mie - si daca cineva poate beneficia de gindurile mele - sinteti bineveniti sa le imprumutati.

Asadar… imi imaginam aseara ca sint in grupul de evrei care au fugit de la egipteni ca sa nu mai fie sclavi si care trec acum prin Marea Rosie; si ma uit uimita la fetele pestilor uriasi care isi scot nasul din cind in cind din zidul de apa care strajuieste pirtia facuta de toiagul lui Moise prin mijlocul marii. Sandalele mi se afunda in mil si calc pe stele de mare si alte dihanii de care n-am stiut ca exista. Am adunat in poala hainei citeva scoici uriase… Un miros puternic de alge imi izbeste simturile… si un zgomot pe care nu pot sa-l descriu - facut de apele ce vin si se rup in valuri uriase si se opresc in malul imaginar – in zidul de neclintit al Voii lui Dumnezeu in actiune. Ma uit in sus si genunchii imi tremura. Cu adevarat ceva nemaipomenit se intimpla si ochii mei sint martori la maretia lui Dumnezeu. Oare voi mai suferi vreodata de necredinta dupa ce voi iesi de aici? Dar nu sfirsesc bine gindul cind ma apuca ingrijorarea… Dar daca… dar daca se impreuna marea si nu apuc sa trec… si o iau la fuga cu bocceaua in spate si scoicile din poala zanganind…

Marea asta este destul de lata… Port un dialog cu mintea mea… si pun intrebari, si tot eu imi dau raspunsuri… Un rac bezmetic imi taie calea. Sa nu ma prinda de sandala… strig la persoana din fata mea… dar de zgomot nu ma aude… Fiecare este grabit sa iasa din mijlocul marii… desi prezenta lui Dumnezeu este atit de puternica, incit fiecare picatura de apa raspunde ascultatoare la voia Lui…

Poate… poate nu sintem niciodata mai aproape si mai vegheati de Domnul ca atunci cind trecem prin situatii… cind ochiul Lui ne pazeste, cind prezenta Lui ingheata apele sa nu ne inghita… De ce ma grabesc? De ce ma tem? De ce nu adun scoici ca sa le tin de amintire?
.....................
 Am citit cele de mai sus... sunt aproape 6 ani de-atunci si alte operatii si necazuri au urmat. Pe 28 martie... in doua zile de acum, Deb merge la Stanford pentru inca o vizita la alti specialisti. Am hotarit sa traiesc prin credinta si sa nu imi las emotiile sa imi dicteze viata. Ma-ncred in El... pur si simplu. In Dumnezeul care poate face minuni. Avem nevoie de inca o minune. Avem nevoie de rugaciuni - si daca va indeamna inima, va rog si va multumesc daca o aduceti pe Deb in fata tronului de Har si de Indurare a Celui care ne-a intocmit intr-un loc tainic si care ne cunoaste toate secretele vietii si fiecare celula din trup.
     In armonie cu credinta ce o cer si o doresc, Ii multumesc Domnului pentru izbinda din 28 martie 2017.

DROGATUL...

Rasfoiam astazi o carte … ”More of Paul Harvey’s -The rest of the story” by Paul Aurandt. Cred ca am sa traduc citeva lucruri interesante… Povestea de astazi este nr. 18 - “Going to Hell with Dr. Morell” (Mergind in iad cu Dr. Morell).

Dr. Theodor Morell. Ceea ce ii lipsea in competenta era compensat prin carisma lui. Este introdus in societatea de diagnosticare a pacientilor, face impresie, si cei impresionati sint captivati – pina la urma, in toate sensurile cuvintului.

Un caz specific de luat in consideratie…

Dr. Morell este invitat in privat la cineva acasa. Gazda se plinge de probleme intestinale. Medicul pare ingrijorat; de cita vreme dureaza acest disconfort? Intermitent… o vreme destul de indelungata. Dind din cap intelegator si fara nici o ezitare, Dr. Morell ofera un diagnostic si sugereaza un tratament.

Mai tirziu pacientul face urmatoarea remarca: ”Nimeni nu mi-a spus niciodata atit de clar si atit de precis ce bai am”. Metoda lui de vindecare este asa de logica, incit am cea mai mare incredere in sfaturile lui. Am sa ii urmez prescriptiile pina la ultima litera.”

Aceste prescriptii “logice” au inclus bacteria exotica, si hormoni, si fosfor, si dextroza, si beladona… si stricnina. Nu destula stricnina sa omoare pacientul, bineinteles. Periculosul, daca nu pe de-a-ntregul indracitul Dr. Morell, cerea dependenta pacientilor sai, pentru bani, prestigiu… si experimente sinistre.

Dupa citeva saptamini, pacientul observa ca, starea lui este mai buna. Cuvintele lui personale sint: ”Ce noroc pe mine ca l-am intilnit pe Dr. Morell! Mi-a salvat viata. M-a salvat intr-un mod minunat.”

In timp, starea de bine a pacientului se va imbunatati din ce in ce mai mult. Pentru ca Dr Morell va adauga la prescriptiile lui arsenal-amfetamina. Speed (droguri). Propria lui afirmatie este ca pacientii lui au fost in general foarte rar bolnavi. Nu inainte de a fi fost introdusi Doctorului Morell insa. Acuma povestea este putin schimbata. Acuma orice simpla ingrijorare a pacientului este tratata cu pilule si injectii, o seama intreaga de medicamente de o paleta chestionabila, care se intinde de la medicina la practii oculte. Iar rezultatul este o persoana care abia se mai tine pe picioare, cu o paloare ce da in culoarea verde… o umbra doar a omului de altadata. O epava umana.

Inecat intr-o mare de simturi, cind sus, cind jos, pacientul nu mai doarme mai mult de trei ore pe noapte. Un somn greu. In citeva luni pare ca a imbatrinit citiva ani deja. Si inca are incredere in Dr. Morell. Adevarul fie spus… este dependent de droguri… si are nevoie de ele.

In acest caz specific, tratamentul a durat 9 ani… uimitor de mult, tinind cont de cantitatile de atropine, si stricnina, si amfetamina consumate de pacient in aceasta perioada de timp; 28 de tipuri de medicamente in total, cu toate efectele lor directe sau indirecte. Drogurile si-au facut misiunea… N-o sa uitam niciodata sau n-ar trebui sa uitam sau sa iertam pacientul domnului Morell… pacientul care a fost la inceput si… monstrul care a devenit pina la urma. Si cu toate astea, ironia monumentala a asocierii lui cu acest doctor megaloman a fost ca pina la urma maestrul care l-a femecat pe pacient a devenit cel fermecat, si pradatorul a devenit prada…

Numele Doctorului Theodor Morell s-a pierdut in uitare.
Numele doctorului ni-l amintim doar din cauza pacientului lui, un monstru drogat care a petrecut ultima decada a vietii lui spulberat si tremurat, cu creierii in pioneze, si care inca de pe pamint a trait in iad – din cauzalui Morell.

Hitler a fost un om drogat. Si acum… stiti si restul povestirii…
............................
Ce mi s-a parut curios este faptul ca metoda diavolului, asa de veche cum este, o foloseste inca cu succes. Pacatul, ca si otravurile prescrise de Dr. Morell... vine intr-o forma in care ai zice ca ajuta pe bietul om sa duca o viata mai buna... il fericeste. Apoi pe cind omul devine dependent de anumite apucaturi nesanatoase, nu mai poate face nimic... aparenta fericire s-a dus si semnele tulburatoare ale unei decadente apar in mod evident. Dar este prea tirziu sa poata singur sa se rupa din gheara diabolica ...

Nu uitati insa... ca Dumnezeu este mai puternic. El poate sa rupa gheara diabolica si sa-i elibereze pe cei care intr-adevar vor sa se elibereze... si mare putere are rugaciunea. Trebuie s-o practicam...

Musca-ti limba?

In Newsweek din Octombrie 8, 2007 am gasit un articol interesant cu titlul…"Musca-ti limba". Am sa traduc parti din articol si am sa descriu doar ce mi se pare mai important. Articolul spune…"Daca este vorba de un bunic din filmul "Un batrin ursuz" din 1993 strigind porecle dupa oameni, sau batrinul tau vecin strigind dupa o sora medicala de culoare neagra…"colorata"… prejudecatile la oamenii in virsta este mai accentuat decit la restul populatiei …

Articolul continua …spunind ca " oamenii mai in virsta si-au format viziunea lor politica si sociala pe vremea cind oamenii isi exprimau ideile mult mai deschis si aveau mai multe prejudecati…

O alta doamna in vista de 91 de ani, intrebata de ce este asa de …libera la gura…a raspuns …"pentru ca nu-mi mai pasa".

Oamenii de stiinta s-au apucat deci sa faca unele cercetari sa vada care sint adevaratele motive care produc un asemenea comportament. Si au declarat ca pe linga motivele mentionate mai sus, exista inca o explicatie neurobiologicala. Lobii frontali, care sint responsabili cu inhibitia comportamentului si vocabularului , cind e nevoie sa fie controlat, se micsoreaza cu virsta. Ca rezultat al acestei pierderi apare pierderea inhibitiei controlului si asta are un rol insemnat in vorbirea incorecta din punct de vedere politic atit de evidenta la oamenii in virsta.

Aceasta poate explica insultele pe teme etnice si rasiste spune psihologul William von Hippel de la Universitatea Queensland din Australia, care s-a preocupat de natura si inclinatia oamenilor la diferite virste in a controla vorbirea lor. Mai multi voluntari au participat la un experiment si li s-au dat la toti mai multe fraze care contineau cuvinte nepotrivite…si li s-a cerut sa le citeasca cu voce tare, dar fara sa pronunte cuvintele problema…apoi li s-au dat fraze cu cuvinte rasiste. Au realizat ca cei care aveau probleme cu cuvintele urite aveau si probleme sa citeasca cuvintele de natura rasista. Si cu cit erau mai inaintati in virsta cu atit oamenii erau mai lipsiti de control…

Lipsa acestei inhibitii, poate explica de ce citeodata oamenii in virsta in mijlocul unei conversatii schimba subiectul cu ceva care n-are nici o legatura cu ce se discuta sau pun intrebari nepotrivite…"Ai mai auzit de la baiatul ala care te-a parasit, draga mea?"

Lobii lor frontali nu mai pot cenzura gindurile si impulsurile lor, asa cum o faceau la o virsta mai tinara…

Si acum concluzia mea. Si mi-am luat-o pentru mine si va invit si pe voi cei tineri sa va ginditi adinc la aceste lucruri.

Daca aceste lucruri sint adevarate…si…uitindu-va in jur, o sa realizati cu tristete sau amuzament citeodata, ca sint intr-adevar adevarate, atunci, atitudinea pe care o aveti acum, vocabularul pe care il folositi, vor fi semnatura voastra la batrinete…vor fi cartea voastra de vizita.

Si nu controlul este problema. Controlul il avem in tinerete. Problema este ceea ce este dincolo de control…adevarata persoana, adevarata gindire, omul interior pe care incercam de asa de multe ori sa-l ascundem. Daca nu am fost nascuti din nou, sa gindim altfel, curat, frumos, si numai mimam o existenta de crestini…va veni ziua cind anumite functii nu vor mai putea sa ascunda cine este individual sau individa ursuza ce jigneste pe toata lumea si spune cuvinte necugetate.

Daca vrem sa fim batrinei sau batrinele dragute si cumsecade, cu o purtare impecabila, solutia ar fi sa schimbam omul interior asa cum Biblia ne invata pina mai este timp…ca atunci cind lobii frontali incep sa …se reduca…sa putem inca locui cu oamenii civilizati si sa nu ajungem sa se rusineze copii si nepotii de noi…

Doar o forma…de evlavie…fara continut…aia dureaza doar o vreme…fatarnicia n-are viitor si adevarul eventual va iesi la iveala…Autorul articolului daduse titlul “musca-ti limba”…Eu cred ca mai degraba avem nevoie sa ne schimbam inima si sa traim frumos ca in timpul zilei…si sa ne rugam Domnului sa stearga El ce trebuie sters din memoria noastra si sa creeze un om nou…de care sa nu ne rusinam nici noi si nici El…

RUGACIUNE... LA CAFEA...

 de Rodica Botan

Vin ‘naintea Ta cind inca

Somnu-i amortit pe geana.

Vin grabita, vin cu scop…

Vin ca alta zi incepe

Si iar simt ca ma ingrop…

Vin ‘naintea Ta umila;

N-am nimic de pret sa-Ti dau;

Si Iti cer, Iti cer de mila…

Da-mi de toate, da-mi sa am…

Si sa-mi faci… sa-mi faci doar bine

Mie, alor mei, si iar,

Doamne umple-ne de har…

Si ma-ncred - nu in cuvinte

Ci ma-ncred deplin in Tine…

Scoate, Doamne, indoiala,

Scoate grijile din mine!

Ca ma lupt si ma imprastii

Fir cu fir si bucatele…

Toate grijile din lume

Le adun si-s toate-a mele…

Spatele mi-e plin de noduri,

Muschii striga-a disperare

Ca tot stresul de pe lume

L-am plasat pe-a mea spinare…

Doamne, si Te rog grabeste

Ajutorul sa apara…

C-am baut deja cafeaua…

Si-s deja pe usa-afara…

Pina mai putem...

"Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau , si lipiti-va tare de bine."
Romani 12:9

Daca as cauta cu luminarea aprinsa dupa un sfat mai bun - dupa un indemn mai intelept spre o viata traita bine, n-as putea sa gasesc. Dar ca sa traiesc asa imi trebuie doua lucruri esentiale: sa pot sa fiu sincera si sa stiu ce este bine.

Noi oamenii am creiat atitea norme sociale in care trebuie sa ne incadram ca sa fim acceptati in societate, sa fim vazuti bine si cotati ca valori in societatea in care traim - incit ceea ce aratam ca suntem pe dinafara nu seamana deloc cu ceea ce de fapt suntem pe dinauntru. Nu vi s-a intimplat sa raspundeti la vreo intrebare atit de deschis, de sincer incit sa se sperie cel sau cei cu care vorbiti? Mie imi place la nebunie sa raspund asa - pur si simplu dezarmezi pe cei cu care vorbesti. Nu le vine sa creada. Stiu ca e adevarat, stiu ca asta este raspunsul corect - dar nu pot crede ca ai curajul sa raspunzi in acest mod. Fara prefacatorie...ce concept mai este si asta? De ce sa nu fim diplomati, prefacuti, politicosi, galantoni ?

Si apoi sa ne fie groaza de rau si sa ne lipim tare de bine. Acuma asta este si mai complicat intr-o societate unde este atita confuzie incit nu mai stie nimeni ce e bine si ce e rau. Am citit zilele trecute despre un predicator transgender. Nici nu stiu cum sa exprim ceea ce gindesc - de unde s-o iau? De la care capat? Azi am citit despre o familie din Australia cu 5 copii. Mama a devenit un "el" si unul dintre baieti a devenit o "ea"...si sotul- tatal zimbea ingaduitor...si tacut. Nu mai spun ca mai rau ca asta sau mai jos ca acuma nu se poate ca de cite ori zic asa aud alte timpenii.

Oameni buni...e musai sa ne lipim de singurul lucru curat care exista...Cuvintul Lui Dumnezeu. Zilele sunt grele si timpul este scurt...Sa ne lipim tare de bine pina mai putem sa o facem.

FRUMUSETEA UMBRELOR...

"Toate tablourile de arta contin in ele si lumina, si umbre. O viata implinita nu este una care sa aiba numai raze de soare, ci una care sa contina atit lumina, cit si umbrele, ca astfel sa poata genera frumusete."
.............

All the masterpieces of art contain both light and shadow. A happy life is not one filled with only sunshine, but one which uses both light and shadow to produce beauty.  (Billy Graham)

CIND PARE CA ESTI TRECUT CU VEDEREA...

Am ascultat astazi o predica despre unul dintre personajele din Biblie de care nu auzi niciodata vorbindu-se. Interesanta, semnificativa predica. Doua texte:
Luca 6:12-16..."In zilele acelea, Isus S-a dus in munte sa Se roage, si a petrecut toata noaptea in rugaciune catre Dumnezeu. Cind s-a facut ziua, a chemat pe ucenbicii Sai, si a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, si anume: Pe Simon, pe care l-a numit Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan;pe Filip; pe Bartolomeu; pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon , numit Zilotul; pe Iuda, fiul lui Iacov; si pe Iuda Iscarioteanul, care s-a facut vinzator."
...Textul arata alegerea celor 12 ucenici. Iuda l-a vindut si a trebuit sa fie inlocuit cu un altul. Si iata cum se face alegerea...
Faptele Apostolilor 1:19:26 " In adevar in cartea Psalmilor este scris: "Locuinta lui sa ramina pustie, si nimeni sa nu locuiasca in ea!" Si..."Slujba lui s-o ia altul!"......
Trebuie deci ca, dintre ceice ne-au insotit in toata vremea in care a trait Domnul Isus intre noi, cu incepere de la botezul lui Ioan pina in ziua cind S-a inaltat El dela noi, sa fie rinduit, unul care sa ne insoteasca drept martor al invierii Lui. Ei au pus inainte pe doi: pe Iosif numit Barsaba, zis si Iust, si pe Matia. Apoi au facut urmatoarea  rugaciune: " Doamne, Tu care cunosti inimile tuturor oamenilor, arata-ne pe care din acesti doi l-ai ales, ca sa ia locul in slujba si apostolia aceasta, din care a cazut Iuda, ca sa mearga la locul lui." Au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, care a fost numarat impreuna cu cei unsprezece apostoli."

Predica era despre ...Barsaba. In afara de a fi mentionat aici ca unul care ar fi fost considerat pentru un post- pentru o pozitie atit de inalta, nu mai este mentionat niciodata. Nici inainte de tragerea asta la sorti si nici dupa aceea.

Va amintiti cind in copilarie se faceau alegerile pentru echipe la diferite sporturi. Si se alegeau cei mai dintre cei mai ...favoritii...si poate undeva la urma eram si vreunul dintre noi- sau poate niciodata...Sau mai tirziu in viata matura cind am lucrat din greu sa obtinem o pozitie mai buna la servici si altii ne-au luat-o inainte? Mi-amintesc de o poveste a unui copil care a venit acasa de la scoala entuziasmat ca in ziua urmatoare se facea alegerea personajelor pentru o mica piesa. A doua zi cind a venit de la scoala mama l-a intrebat...
-No...ce anume ai fost ales sa fi? La care baietelul ei a raspuns bucuros...
-Doamna invatatoare mi-a spus ca eu voi fi unul dintre cei care vor bate din palme... De cite ori am fost si noi in pozitia aia?
Din textele de mai sus reiese ca Barsaba a fost cu Domnul Isus de la inceputul lucrarii. Cind au fost alesi cei 12 el nu a fost unul dintre ei. Parca viata l-a trecut cu vederea prima data...Dupa moartea lui Iuda, a doua oara in viata Barsaba are inca o posibilitate de a fi ales sa fie unul dintre cei doisprezece. Faptul ca a fost luat in considerare pentru aceea pozitie inseamna ca avea toate calificativele sa fie acolo- ca era unul dintre cei mai vrednici, mai loiali, mai capabili dintre ucenici. Si a doua oara ...este trecut cu vederea.

Cum am fi reactionat noi? Ne-am fi facut alta biserica; ne-am fi retras, ne-am fi umplut de amaraciune, dezamagiti ...plini de minie poate...
Care a fost secretul lui Barsaba? Ce l-a pastrat, ce l-a motivat , ce l-a sustinut sa mearga inainte, cu acelasi elan, cu aceeasi energie, loialitate, dragoste...Ohhhh...dragoste...
Dragostea este singura care poarta in ea puteri si energii nebanuite...si este permanenta, stabila...si ...nu are sfirsit. Dragostea dintii...Asta l-a purtat pe Barsaba in calatoria lui anonima dar perseverenta si loiala alaturi de Mintuitorul. Barsaba a ramas in dragostea dintii...nu numai cind n-a fost ales prima data...dar si cind a fost trecut cu vederea a doua oara.

Ar fi pacat sa nu folosim acest exemplu sa nu ne uitam la ceea ce se intimpla cu noi sau linga noi in biserici, unde de multe ori e mai multa politica decit in guvern. Nimeni nu vrea sa serveasca in anonimat- toti cauta dupa locurile din frunte...dupa importanta, vizibilitate, recunoastere...
Sint atitea de facut intr-o biserica...Un exemplu care sa ne faca sa intelegem mai bine situatia. Intr-un stadion, citiva jucatori alearga inebuniti dupa o minge. Ei sint in mare nevoie de odihna-iar cei de pe scaune in mare nevoie de exercitiu...dar stau si privesc. Intr-o biserica s-a stabilit ca 20% din membrii fac lucrarea la 80%. Poate e timpul sa ne amintim de dragostea dintii, sa ne amintim ca rasplata nu este aici si ca Dumnezeu priveste si stie exact cu ce te ocupi- El trebuie sa vada ca ti-ai facut datoria, ca ti-ai implinit scopul pentru care ai fost chemat- si la El este rasplata.
O predica care mi-a dat de gindit...Poate va da si voua...

IMI RIDIC OCHII SPRE MUNTI!!! ( 4/16/12)

(Rodica Botan)
Imi ridic ochii spre munti…
Te caut…ingrijorat si abatut.
Mi-am amintit de fuga din Egipt,
De Marea ce-am trecut-o prin mijloc,
De setea potolita cu apele din Mara.
Nimic nu ti-este imposibil !

Ma uit la undelemnul din candela…
Oare, cit o sa-mi ajunga?
Mai rontai o bucatica de mana,
Ce mi se lipeste de degete…
E tare veche…ca si lacomia mea…

Tot ce mi-ai promis Tu…este o ratie zilnica:
"Cheama-ma in ziua necazului",
"Pinea noastra cea de toate zilele",
"Ajunge zilei necazul ei"…
Mi-ai promis ca-mi dai pentru nevoi -
Dar eu m-am ingrijat de ziua de miine.
Mi-ai promis pasuni verzi,
Dar eu aveam pretentii la mai mult...
Si m-ai dus si la ape de odihna,
Dar eram ocupata…imi programasem altceva,
Tocmai atunci...

Tot ce mi-ai cerut a fost sa cred in Tine…
Si nu pentru ca ti-ar folosi Tie credinta mea,
Ci pentru ca... credinta in Tine
Mi-ar tine candela plina…
……………….

Doamne, nu-ti opri mana zilnica…
Ca tare multi au nevoie de ea.
Si nu imi tine in seama nelegiuirile,
Ca le regret de fiecare data…
Fii Tu umbra mea pe mina mea cea dreapta,
Si fii cu mine si la plecare,
Asa cum m-ai luat in primire cind am sosit…
Caci a Ta este Imparatia,
Si a Ta vreau sa fiu si eu.

GOANA DUPA VINT... ESTE OBOSITOARE (sau despre lenea celor mintuiti - 12/01/2012)

     Ieri am avut o experienta interesanta, care m-a pus din nou... cum altfel?... pe ginduri. Ce mi se pare curios este felul cum Dumnezeu ne vorbeste cind intr-un fel, cind intr-altul. Numai ca trebuie sa facem liniste... liniste... ca sa-L auzim uneori.
     Ieri a fost vineri si mi-am luat zi libera. Trebuia sa vina Deb de la Fresno pentru o programare la doctor si m-am decis sa-mi petrec ziua cu ea. Si a plecat fata de acasa, si eram la telefon cu ea cind mi-a spus: "Mami, e mare trafic... am s-o iau pe Frontage Road - drumul paralel cu Freeway, sa vad daca pot trece de aglomeratia asta." Si incearca ea, si merge ce merge, dar se opreste si drumul ala... si cautind pe internet, vede ca circulatia este oprita. A intrat cineva cu un tractor intr-o linie principala de gaz si s-a facut o explozie, asa ca zona a fost izolata pe o arie oarecare si traficul s-a oprit complet pentru citeva ore in amindoua directiile.
     Primul lucru a fost sa ma bucur ca nu eram pe drumuri ieri. Apoi sa ma intristez ca fata mea trebuie sa se reintoarca - si uite ca am pierdut o zi de pomana. Nu e insa chiar de pomana - citeodata ce avem nevoie este odihna, dar catiri cum sintem, nu intelegem acest lucru, si Domnul care ne numara si firele de par din cap stie ca mai trebuie sa ne oprim din alergare... si... ne opreste El.
    Am cam lalait toata ziua... in afara de culesul fructelor de care am vorbit si un pic de asta, si de cealalta... n-am prea facut mare lucru. Ies insa la un moment dat din casa si vad peste gard o masina pe proprietatea vecina care era vandalizata. Si ma gindesc ca iara a furat cineva o masina si au adus-o acolo ca s-o demonteze - ia sa-mi bag eu nasul si sa chem autoritatile (ma gindesc). Vad ca masina pleaca incet... si ma duc la drum sa termin de inspectat ce se intimpla acolo. Nu ca as fi "curious George", dar vandalii astia cind termina de scos ultima teava din casa vecina s-or da la tevile mele de apa si la boarfele mele. Nu-i las... nici moarta... ma gindesc eu tantosa.
    Dar ce vad la volan este o femeie batrina cu tub de oxigen la nas. Ba mai mult, cind ma zareste, aduce masina in fata portii mele si ma intreaba despre casa vecina - daca locuieste cineva acolo. Imi mai spune ca fata ei se ocupa de imobiliare. No... tocmai bine, ma gindesc eu... poate aflu daca cumpara cineva darapanaturile alea si scap de probleme. Stam de vorba despre proprietate si cum ne suceam amindoua giturile, o invit inauntru sa stam de vorba linistite.
    Si accepta... si vine. O aud zicind... "Sa-ti arat revista". Si eu zic "Ok", ca ma gindeam ca este vreo revista de case de vinzare - ca asta era tema pe care vorbisem pina atunci - casele din vecinatate... si mi-a dat si cartea de vizita a fiicei ei, ca-i Real State Agent. De la masina pina in casa - nu mai mult de 20 de pasi, s-a obosit asa de tare, ca nu putea sa mai respire. Ii ofer sa stea jos, o las sa-si traga sufletul si ma apropii si cu o mina ii masez umerii incovoiati sperind sa o ajut sa se relaxeze. Imi cad ochii pe ceea ce tinea in mina linga tubul de oxigen si cirja... o Biblie si revista Martorilor dupa Iehova.
     Imi pica fisa. Am simtaminte contradictorii... Pe de o parte... si pe de alta parte. O las sa-si revina si ii spun ca stiu cine este si am inteles ce vrea, dar ii arat Biblia de pe biroul meu. Si ii spun ca nu sint in necunostinta de cauza nici despre Cuvintul Domnului, dar nici despre procedurile lor. Intr-un fel nu batjocoritor, dar parca arogant ma intreaba... "Dar o studiezi?" Se uita apoi la biblioteca... "Citesti mult...", imi zice. "Citesc cit pot", zic eu... O asigur ca stiu destul si invat intruna, si ca discutia noastra n-ar duce la niciun rezultat pentru ca eu stiu ce cred, si stiu si cum cred ei, si nu sint de acord. I-am mai spus ca nu vreau s-o jignesc, dar eu cred ca ei gresesc. Ii amintesc despre prorociile declarate in revista ce o tine in mina - prorocii care nu s-au implinit. Imi spune ca s-a gresit la socoteala facuta. Ii spun ca nu era treaba lor sa faca socoteli din moment ce Domnul Isus ne spune ca nici Fiul nu stie precis aceste amanunte, numai Tatal. Si mai adaug ca eu cred ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu - parte din dumnezeire si din Trinitate. Zice ca si ei tot asa cred... Puteam s-o lungesc, dar macaroana asta era tare lunga si am scurtat-o...
     I-am spus ca e prea eleganta doamna ca sa ma cert cu ea - "Hai sa fim de acord ca nu suntem de acord"... am mai adaugat eu. Deodata si-a amintit ca avea ceva uitat pe soba. Am condus-o la usa si la masina. Am deschis poarta, si acolo, la geamul masinii i-am vazut lista. M-a intrebat de numarul de la casa, daca chiriasii mei au si ei numar separat, m-a pus sa-i spun numele pe litere ca sa-l scrie corect... Si am avut la poarta un moment de admiratie pentru aceasta femeie batrina si bolnava, cu tubul de oxigen dupa ea, care luase pe strada mea casele la rind, in ordine, sa nu-i scape una... ca sa duca un mesaj... fals.
     Si stau aici cu nasul pe sus, criticind... Dar cit nu sint de acord cu mesajul ce-l duce, atit sint de captivata de munca, si rivna, si devotamentul acestor oameni pentru un christos... fals. Sint de admirat!
Da... mintuirea e gratuita - dar daca nu facem nimic, sintem niste ingrati carora ni s-a dat totul, dar nu dam semne de recunostinta sau de multumire. Ca doar nu ni-s morti... nu inca...
     Femeia asta abia isi tira picioarele... eu ma zbenguiam pe linga ea. Ce sa va mai spun - ar trebui sa-mi vedeti fata acuma cind scriu aici, ca imi simt strimbatura si stiu ca am asa o mutra de lehamite. Daca vreti sa va insusiti si voi acest simtamint... vi-l daruiesc din toata inima...

Sa spunem... dar si fara cuvinte...

     Un profesor universitar calatorea cu un avion al companiei "American Airline"... nu ma intrebati cum il chema sau la ce universitate preda - ca n-am retinut aceste detalii. Pe scaunul din fata a venit si s-a asezat un tip obraznic, galagios si pe deasupra si baut. Nu stiu daca asta era ordinea lucrurilor. Uneori bautura este cea care face omul obraznic si galagios... sau, la bautura, isi pierde doar controlul si exteriorizeaza ce-i inauntru... Oricum, nu asta este important pentru intimplarea pe care am sa v-o povestesc.
     Toata lumea era iritata ca tipul respectiv nu se mai oprea. Una dintre stewardese insa, o fata tinara, de o eleganta si rabdare nemaipomenite, continua sa-l serveasca si sa-i raspunda ori de cite ori o chema, iar pentru replicile si obrazniciile lui avea raspunsuri frumoase si potrivite unei doamne de mare clasa.
     S-a servit si masa si dupa ce s-au adunat resturile si toata lumea era linistita... profesorul s-a ridicat si s-a dus in fata, ca sa stea de vorba cu stewardesa despre care v-am povestit. Atitudinea ei, comportamentul ei, tinuta ei de mare clasa l-au cucerit. S-a apropiat de ea, si-a cerut voie sa-i spuna citeva cuvinte, a intrebat-o cum o cheama si i-a spus ca ar vrea sa se adreseze companiei pentru care lucreaza si povesteasca intimplarea la care a fost martor, sa o elogieze pentru felul deosebit in care se comporta si muncea pentru compania care a angajat-o.
     Tinara s-a uitat senina la el si l-a sfatuit sa nu scrie nimanui.
     -Adevarul este... zise ea, ca situatia la care ati fost martor se datoreaza faptului ca eu lucrez in primul rind pentru un alt Stapin... nu pentru compania de transport aerian. Eu Il reprezint pe Domnul meu si de la El am invatat sa iubesc oamenii si sa am rabdare cu ei. In conditiile si in situatia la care ati fost martor, eu de fapt Il reprezentam pe El, nu compania de avioane.
    Acest fapt l-a mirat mult pe profesorul nostru. Discutia nu s-a terminat acolo... ci tinara a avut prilejul sa-i spuna acestui om despre Salvatorul sufletului ei.
    Se spune ca singura Biblie pe care o vor citi unii oameni este Biblia scrisa de fiecare dintre noi. Nu... nu prin cuvinte... ci prin traire. Si chiar daca am arunca cu versete din Biblie recitate corect si frumos la dreapta si la stinga, dar nu traim Cuvintul Lui... o facem de pomana ca treaba asta nu face doua parale.
    M-a pus pe ginduri intimplarea de mai sus... Este datoria noastra sa spunem lumii despre Christos... si daca se poate chiar si fara cuvinte. Lumea ne-ar asculta mai mult... si impactul ar fi mai puternic. M-am intrebat daca astazi am facut vreo fapta care sa vorbeasca despre El... si nu cred ca am facut. Poate voi ati fost mai harnici ca mine...