18 June 2017

DIN RADACINA...

   
Este duminica dimineata... dis-de-dimineata. Am deschis usile si ferestrele casei pentru putin aer proaspat. Cerul senin, soarele deja incepe sa incalzeasca puternic. Nu va dura mult si trebuie sa inchid usile si sa pornesc aerul conditionat daca vreau putin confort. Verile pot fi foarte fierbinti aici in California.
     Ies pe afara sa-mi admir gradina si sa o mai racoresc putin pina vine timpul sa ma pregatesc de biserica. E o treaba nemaipomenit de relaxanta sa uzi gradina. Imi vizitez pomii incarcati de-acuma cu prune, piersici si nectarine. Caisele... si inaintea lor ciresele s-au dus... Urmeaza merele si strugurii in curind. Nu sint eu un gradinar de exceptie, dar imi place sa plantez si sa ma uit cum cresc pomii... si plantele. Am ucis insa in nestiinta mea multe plante... si chiar pomi. Si m-am luptat sa scap de alti pomi... fara prea multe rezultate.
     In 1992 cind m-am mutat pe proprietatea asta erau doar citiva pomi. Un nuc pecan, un corcodus si un pom cu rodii. Pomul de rodii mi l-a executat unul dintre gineri... chipurile ca acolo a vrut dinsul sa-si parcheze masina. Pe parcurs insa l-am recuperat, pentru ca este un pom ambitios si nu moare cu una, cu doua. A mai fost un trunchi vechi de maslin. L-am crezut mort... dar daca l-am udat, a dat din radacina si il pastrez, desi personal n-am pus masline la murat. E prea mult de lucru. Dar cu corcodusul am avut de lucru din 1992, si inca mai am. Nu vrea sa moara nicicum. Nu-mi plac corcodusele, si desi inteleg ca Dumnezeu l-a facut si pe pomul asta, mie mi se pare ca in gradina mea ocupa locul de pomana, asa ca l-am taiat. Si l-am taiat... si iara a dat radacina, si iara l-am taiat. Si in fiecare an il tai si pulverizez peste el o substanta sa moara - si parca a murit o vreme, insa acum renaste...
     Azi-dimineata udind prin gradina i-am vazut iara crengile crescute din radacina si m-am gindit ca asa sintem si noi credinciosii. Avem unele vicii, unele pacate de care am vrea atit de mult sa scapam - si taiem la ele an dupa an... dar nu omorim radacina si... degeaba ne muncim la suprafata, ca firea aia veche da lastari din nou si din nou. Numai un pic de apa si de soare... numai un pic de conditii prielnice si iesa, domnule, la repezeala la suprafata, cu o vigoare de neinchipuit.
     O lupta intensa este viata. Nu mult trebuie sa luptam cu altii, cit trebuie sa luptam cu noi. De-acolo dinauntru vin toate cele rele. Inima omului este nespus de rea - si daca nu ma credeti, cercetati-va si voi cind nu va vede nimeni!

16 June 2017

NOAPTEA APROAPE A TRECUT...

Romani 13:11-13a… "Si aceasta cu atit mai mult, cu cit stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfirsit din somn; caci acum mintuirea este mai aproape de noi decit atunci cind am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam dar de faptele intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii. Sa traim frumos, ca in timpul zilei..."


Cum viata are de atit de multe ori surprize neasteptate, adineauri ma aflam intr-un asemenea moment de confuzie si nedumerire… si am deschis Biblia in speranta unui verset care sa-mi aduca ceva mingiiere sau un pic de lumina… Si am citit… "stiti in ce imprejurari ne aflam"… chiar printre primele cuvinte citite. Pai, ce imprejurari? Uitati-va in jur sa vedeti "ce imprejurari" sint in jurul vostru… nu va apuca nedumerirea si pe voi? De cite ori ati incercat in ultima vreme sa faceti ceva bun… si a iesit tocmai invers? De cite ori vorbele voastre bune sau faptele pe care le-ati crezut onorabile au fost rastalmacite si interpretate prost? Nu vi se pare ca lumea a luat-o razna… si-ti pui pe drept intrebarea daca tu esti normal? Sau ce mai este normal? Nu trebuie sa va descriu eu imprejurarile mele, ca sint sigura ca fiecare dintre voi, cei care cititi, le aveti pe ale voastre.

Urmatorul lucru care pare foarte important este ca trebuie sa ne trezim. Ca daca lumea este in stare de pericol… e mai bine sa fim treji. Nimeni nu se intoarce linistit pe partea aialalta cind afla ca i-a luat casa foc, nu? De ce dar am sta noi cu ochii inchisi in asemenea momente critice?

Si m-am gindit ce-i mintuirea…? Mintuirea este atunci cind treci la citeva secunde si citiva centimetri de moarte… si scapi.

Am mai citit ca este noapte… si dupa intunecimea - lipsa intelepciunii si a oricarei decizii corecte si de valoare luate de la guvern in jos si pina la vecinul de peste drum… este intr-adevar bezna oriunde te uiti. Dar... se apropie ziua…

Imi amintesc de o noapte petrecuta la capatiiul fetei mele mai mari, care pierduse in timpul operatiei - dupa o hemoragie facuta din cauza ca doctorul a taiat din gresala o artera principala… aproape tot singele… 8 lb jumatate… Doctorul mi-a spus ca daca traieste pina dimineata… traieste… daca nu… ii pare rau… Mi-amintesc cum am privit fereastra … cum am pindit primele raze de soare… cum am asteptat… "mintuirea"… si ce sentiment am avut cind s-a ivit in sfirsit dimineata… N-am cuvinte sa descriu acea fericire…

Mai citesc... "Sa ne dezbracam de faptele rele"… si-mi imaginez ca astea sint niste zdrente murdare si urite. Ieri am vazut un om al strazii care isi lega cu scotch toate hainele de pe el… Fusese frig in ultimele nopti - imi imaginez ca se echipa asa ca sa pastreze caldura inauntru. Si doar banuiesc... cum miroase… nespalat si neingrijit in hainele alea mizerabile… "Si noi, sa ne imbracam cu… armele… luminii.", nu cu hainele, ci armele luminii. Ce arme poate avea lumina? Claritate… energie, caldura, vizibilitate… toate cele necesare si utile pentru lupta sau orice alte eventualitati. Daca este ziua, cu siguranta vom fi mai vigilenti si nimic nu ne va lua prin surprindere… Daca este ziua, vom fi alerti, si plini de energie, si in forma sa tinem piept oricarei situatii… si lumina zilei… aproape ca ne obliga la o viata frumoasa, la un comportament decent…

Oh… cit de aproape suntem de ziua aceea!...