UN EXERCITIU ...

Am auzit ca la un meeting audienta a fost rugata sa citeasca  tare 1Corinteni 13:4-8, inlocuind cuvintul Dragoste cu Isus.

 “Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda; nu se umfla de mindrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodata...”

Audienta a citit si versetele au fost perfecte…si au facut sens. Apoi oamenii au fost rugati sa citeasca si sa inlocuiasca cuvintul Dragoste cu propriul lor nume. Si sa citeasca tare…Si oamenii au inceput sa se codeasca si sa ingine si sa sopteasca din ce in ce mai slab…Frazele erau din ce in ce mai false...

Ar fi interesant sa incercam si noi exercitiul asta.

Sa incep eu…

”Rodica este indelung rabdatoare ( nu chiar), este plina de bunatate ( citeodata), Rodica nu pizmuieste (??? sa trecem peste ), Rodica nu se lauda ( inghitit in sec…alta minciuna), nu se umfla de mindrie ( asta ma dezumfla), nu se poarta necuviincios ( cunosc situatii…) nu cauta folosul sau ( sa ma vedeti la taxe…), nu se minie ( mi-am bagat ochii inapoi in orbite sa nu-i vedeti…), nu se gindeste la rau ( …de obicei), nu se bucura de nelegiuire ( trebuia sa am si ceva bun in mine, nu?), ci se bucura de adevar ( cind e in dreptul meu), acopere totul ( as vrea…), crede totul (...nu mi se potriveste ), nadajduieste totul ( lucrez la credinta chiar acuma), sufere totul (dar nu in tacere ci oftind si gemind)…Rodica nu va pieri niciodata ( prin mila Domnului Isus)…"

PACATELE TINERETII...DURERILE BATRINETII...

de Rodica Botan
Cind te dor toate oasele de lucru sau de batrinete,
Gindeste-te la pacatele ce le-ai facut in tinerete…
Ca judecata ta a si-nceput de mult,
Sau te-ai crezut cumva perfect?...ori ce-ai crezut?
Si cind copiii iti sint rai si neascultatori,
Si-ti vine s-o tai cu viata, sa expiri si sa mori,
Adu-ti aminte ca nici tu n-ai prea ascultat,
Si multumeste-te ca Domnul a fost bun si te-a iertat.
Dar consecintele ramin…si se platesc…in valuta grea…
Si pentru cei iertati, se pare c-a-nceput judecata.
Iar de te stradui sa faci bine si toate iti ies rau,
Nu-ti mai cere atita dreptatea…ca nu-i dreptul tau;
Adu-ti aminte de trecut…ca trebuie sa stii,
Cite toate ai facut si tu…cite prostii.
Si taci si multumeste Domnului Isus,
Ca pretul e platit…doar consecintele nu s-au dus…
Ca pacatul se plateste cu valuta forte…valuta grea;
Si pentru unii…a si-nceput deja judecata…

Celor ce fac rau si le merge bine…
Nu te-ngrijora, ca judecata lor vine!
Si nu te mai obosi cintarind si cirtind…
Ci numara-ti greselile …tacut…umil...in gind…
Adu-ti aminte de pacatele tineretii,
Si-accepta durerile pe partea asta a vietii!
Ca esti iertat…asta-i sigur, dar consecintele tot apar,
Asa ca umbla sontic si te vaita mai rar!
Se plateste…ti-amintesti? Si-amintirile astea dor…
Accepta pedeapsa tacut si fii rabdator!
…………………………………...
Si daca ma vezi ca ma misc cam greu si-s sontic de-un picior…
E pentru acelasi motiv…fratele meu…ca toate ma dor ! ! !
Ca pentru fiecare durere…si fiecare jelanie;
Exista un motiv si-o lunga... spovedanie!!!
( Modesto Feb 20- 2012)

REALITATEA ZILEI...

     Am vorbit zilele astea cu cineva care a trecut un test poligraf - pentru o slujba oarecare. Si mi-a marturisit ca nu este un lucru usor. Discutia a alunecat la Ziua de Apoi, si la procesul de constiinta pe care ni-l facem, si la responsabilitatea pe care ne-o asumam vizavi de ceea ce am gresit noi. Imagineaza-ti sa fii cuplat la o astfel de masina si sa ti se puna intrebari… si sa raspunzi cit poti de corect, iar cel care supravegheaza masina sa spuna: "Mai este ceva… n-ai spus chiar tot." Sint lucruri probabil blocate in mintea noastra, pe care le-am impins undeva adinc, si la care, la modul constient, nu putem sa ajungem… dar undeva in sistemul nostru exista ceva care ne spune ca mai este… ca mai avem ceva tainuit acolo… ceva ce nici macar nu putem aduce la suprafata…

      Si acum urma sa scriu ca… uitindu-ma in jur, am vazut si vad zilnic - o padure de degete indreptate in toate directiile, dar niciunul catre propria persoana… dar m-am oprit, ca am realizat ca si eu sint dintre cei cu degetele indreptate in alta directie… si mi-am imaginat Ziua Judecatii si o masina mult mai corecta decit poligraful, care sa indice… mai este ceva… n-ai scos afara chiar tot...

      Ce aspru ii judecam pe altii… ce priceputi sintem si ce corecti suntem! Cum stim sa gasim scara de valori cind este vorba de altii, nu de noi… si ce usor trecem peste propriile noastre gresuri si scadinte - nu-i asa ca ale noastre sint scuzabile? Nu aveti si voi, la fel ca mine, tendinta sa explicati si sa gasiti motive pentru orice fapta ori de cite ori cineva va invinuieste sau va insulta? Oh… si mai ales cind din intimplare sintem invinuiti pe nedrept - cum indrazneste?… Ceva - o forta interna este gata, gata sa explodeze - am fost nedreptatiti… situatia trebuie corectata- i-m-e-d-i-a-t!!! Cum de au indraznit?

Si totusi, cind ne vine rindul sa ridicam noi piatra… nu avem nicio problema - pare atit de normal sa lovim in cei cazuti sub povara propriilor lor pacate… si ne simtim indreptatiti sa o facem!

      Domnul Isus a venit ca sa schimbe rostul lumii. Ne-a dat autoritatea si responsabilitatea sa ne judecam singuri si a luat de la noi dreptul de a-i judeca pe altii… El S-a oprit linga oamenii linga care nu se oprea nimeni… Zacheu - un caraghios suit pe-o craca, o femeie dintr-o stare condamnabila - pe care se pregateau oamenii buni si cumsecade sa o elimine din societate - sa o omoare cu pietre, o alta la o fintina, din afara cetatii - fintina lui Iacov… care venea cale lunga sa ia apa in dricul zilei, pe o caldura ucigasa… ca sa nu dea fata cu oamenii buni din satul ei, care luau apa de la fintina din mijlocul cetatii… linga leprosii de care nu se apropia nimeni, orbii si cersetorii de toate felurile… ba s-a dus dupa Lazar printre morminte… intr-o vreme cind acesta trebuia sa "miroasa greu", ca nici surorile lui care il iubeau nu voiau sa se apropie...

      O lume intreaga a turbat sau e pe cale sa turbeze in jurul nostru… si crestinii vorbesc de trezire; nu stiu de care - dar eu zic ca o trezire la realitatea zilei ar fi buna pe agenda fiecaruia. Traim zilele din urma… pacea a fost luata de pe pamint sau este in proces sa fie luata - si nu iti trebuie mare inteligenta sa vezi - doar sa deschizi televizorul: razboi, prigoane, atacuri, crime, hotii… nu se mai construieste nici macar comunismul, si cu atit mai putin capitalismul - toate-s pe darimate. Ce oameni ar trebui sa fim noi, care sa stim semnele venirii Lui si sa le ignoram - sa ne ocupam inca de maruntisuri… casa arde, si baba isi face bretonul!…

Atita am avut de zis - si mi-a stat pe inima astazi… Poate reusim sa mai schitam un gest de dragoste, de mila, de intelegere fata de oamenii din jur - diferiti, cum ar fi ei… si pentru ei a murit Christos!

DOAR SA-L ATING...

“Si iata o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de singe, a venit pe dinapoi, si s-a atins de poala hainei Lui. Caci isi zicea ea “numai sa pot sa ma ating de haina Lui, si ma voi tamadui.” Isus S-a intors, a vazut-o si i-a zis:”Indrazneste fiica! Credinta ta te-a mintuit.” Si s-a tamaduit femeia chiar in ceasul Acela.”Matei: 9:20-22

……………………………

     Citind textul din perspectiva noastra, a omului secolului XXI, ajungem sa intelegem doar o parte din mesajul de mai sus. Ascultam la radio azi dimineata… (ca sa stiti de unde ma inspir) si m-am pomenit ca incep sa pricep ceva mai mult din intimplarea asta. Cu doua milenii in urma, pe acele meleaguri, o femeie cu scurgere era considerata necurata si nu avea voie sa se apropie nimeni de ea. Daca se intimpla sa o faca, trebuia sa treaca prin procesul lor de curatie, de purificare. Ea insasi nu avea voie sa se atinga de nimeni… Si totusi… si totusi… ea crede atit de mult ca Domnul Isus este raspunsul la problema ei, incit se amesteca prin multime si vrea doar sa se atinga de El, crezind ca atita este suficient.

     Domnul Isus, imbulzit de lume, simte insa doar atingerea ei si i se adreseaza direct… direct gindurilor ei, dar si multimii, atunci cind o declara vindecata… curata. E ca si cum i-ar da o noua pozitie in societate.

     Acuma, ce mi-a vorbit mie personal textul asta?! Mi-a spus ca nu conteaza cit am fi de… necurati pe dinauntru sau pe dinafara, atingerea cu credinta de Domnul Isus aduce curatare, tamaduire, rezolvare in vietile noastre. Si imi mai spune ca ceea ce Domnul Isus a declarat curat, nimeni nu are voie sa mai insulte, sa mai desconsidere, sa mai arate cu degetul. Domnul ISUS inca ne primeste, inca ne vrea, inca are putere sa rectifice orice este strimb, murdar, spart, dereglat in vietile noastre. Trebuie doar sa ne atingem de El…