A inceput pentru mine sezonul de ceata. Am de mers o ora
prin ceata in fiecare dimineata, si uneori nu ma slabeste nici la intoarcere.
Obositoare naveta in sezonul asta! Dar de fiecare data cind imi chinui ochii sa
traversez prin spatiul asta devenit dintr-odata parca nelamurit, de atitea ori
ma gindesc la starea sufletului si la greutatea ce-o avem strabatind zilele
astea confuze de viata. Si parca in fiecare an am ceva de scris despre ceata…
Astazi mi-am adus
aminte de cunoscutul verset … "Cuvintul Tau este o candela pentru picioarele mele".
Farurile masinii chiar nu-mi dadeau mai multa vizibilitate de un metru, doi in
fata masinii pe alocuri, si versetul asta mi s-a parut atit de potrivit
situatiei! Candela n-o tinem noi - ci este a Domnului. El o tine in mina. Ce
trebuie noi sa facem este doar sa mai facem un pas in lumina pe care El o
revarsa in drumul nostru. Si este simplu - tare simplu - daca ai incredere in Cel
care tine candela in fata ta sa-ti lumineze drumul. Dar ca sa ai incredere in
cineva, trebuie sa il cunosti… Il cunoastem noi suficient pe Dumnezeu, ca sa ne
incredintam in lumina candelelei Lui?
Orice intrebare
are un raspuns - si la intrebarea asta nu putem raspunde decit in mod personal
fiecare.
