ZILELE DE PE URMA...

     Este cam multicel de cind n-am scris la rubrica mea de jurnal..."ce-mi mai trece prin cap". De ce? Pentruca viata s-a aglomerat un pic cam mult in ultima vreme. Si banuiesc ca nu sunt singura care face eforturi sa supravietuiasca. Nu...nu ma refer la starea financiara desi unii poate au si problema asta. Ma refer la aproape toate aspectele legate de viata noastra.
     S-a schimbat lumea peste noapte...Parca...sau mi se pare mie? Mi-e greu sa inteleg cum s-au schimbat valorile si regulile societatii in care traim...Totul pare pe dos. Nu mai stii cum sa te adresezi politicos unei persoane. Unii vor sa le spui "ei"...desi in fata ta ai o singura persoana. Mi-a trecut prin cap ca astia sunt indraciti. Mi-am adus aminte cind Domnul Isus a poruncit la o herghelie de "ei" sa iasa dintr-un om care locuia printre morminte. Si "ei" l-au rugat sa-i lase sa intre intr-o turma de porci. Nu exista alta explicatie decit asta- unii oameni sunt indraciti. Ba ii vezi pe cite unii ca urla uitindu-se la cer. Eu una cred ca sunt tot indraciti care au o problema cu Cel ce locuieste deasupra norilor...
     Dar sa revin la gindurile si grijile mele care m-au tinut departe de computer. Cum cred din toata inima si cu toata fiinta mea ca traim zilele din urma, mi-a devenit tot mai urgenta dorinta sa ma rog mai mult si mai mult pentru toti cei din familia mea. Nu ca as fi eu asa de sfinta si de rugativa dar cit as fi eu de naiva si de slaba in credinta vad cu ochii mei ca nu mai e mult si lumea asta se termina - si nu as vrea ca nici unul din cei dragi mie, parinti, frati , surori,  nepoti, prieteni sa nu se intoarca la Domnul si sa-si asigure mintuirea. Si cum nepotii mei sunt deja oameni maturi trecuti de 20 de ani, cu atit mi se pare mai dificil si mai periculos pentru ei in lumea asta plina de tentatii. Asa ca rugaciunea mea a fost si este dintotdeauna, "Doamne schimba-i dinauntru spre dinafara  ca sa fie pregatiti pentru venirea Ta".
     Si ce credeti? Cred ca rugaciunea a fost dupa voia Domnului ca El a trecut urgent la lucru si in acest proces se ocupa de mine si de fiecare dintre cei pentru care m-am rugat in mod personal. Si datorita acestei atentii pe care o are fata de noi suntem cu totii in boale si probleme pina peste cap...Ca El stie exact cum sa ne repare si sa ne schimbe si sa ne innoiasca si procesul nu e deloc usor. Si doare...si ne pune pe ginduri, si ne face sa vedem ca viata este ca un abur si ca suntem trecatori. Ne aduce aminte ca din punct de vedere fizic suntem doar o mina de elemente si ca suntem facuti din pamint. Mina asta de elemente are o valoare cam de 27 de dolari si ceva centi daca nu ma insel. Dar...adevarata valoare este sufletul nostru - si diavolul stie si se lupta cu furie sa ne cistige pentru el...Si uite asa suntem ocupati cu lupta asta care se da inauntrul nostru pentru ceea ce are valoare in noi. Sufletul...
     E greu sa traiesti in secolul asta...in atita minciuna, murdarie, poluare de tot felul. Nici mincarea nu mai e buna...nici apa de baut. Pamintul a fost abuzat ca nu mai are ce da...apa a fost imbicsita cu mizeriile fabricilor...aerul la fel - si noi oamenii suntem poluati pe dinauntru si pe dinafara...
     Si in acelasi timp traim un timp foarte pretios -  care poate face diferenta in viata noastra pentru eternitate...

"Dar noi, dupa fagaduinta Lui , asteptam ceruri noi si un pamint nou, in care va locui neprihanirea. De aceea prea iubitilor, fiindca asteptati aceste lucruri, siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina si in pace." 2 Petru 3:14-15