COLINDA LA PETRILA...

......................................
Eram in liceu la Petrila in anul ala. Eram vreo citiva copii de pocaiti in liceu. Aveam o profesoara de romana foarte draguta. O doamna foarte aranjata totdeauna si foarte inteligenta si care facea orele de romana interesante. Am iubit totdeauna literatura si fiindca citeam mult si participam intens la clasele ei, eram printre elevii apreciati.

De Craciun in Valea Jiului, unde de obicei era atita funingine ca nu puteai sa ai o camasa sau o bluza alba pe tine si sa o pastrezi curata pentru citeva ore, Dumnezeu lasa ca un strat alb de zapada proaspat sa se astearna de obicei in seara de ajun, dind frumusete si stralucire acelui loc intunecat si atit de murdar. Pina si zapada era neagra in citeva ore…asa ca darul nostru cel mai minunat de la Bunul Dumnezeu era un strat proaspat de zapada sau, inca si mai bine daca ningea in noaptea aia…pentruca noaptea de Craciun pentru noi insemna o noapte de colinda.

Ne intilneam la Petrila la Biserica si de acolo plecam impreuna . Unchiul Ticu avea acordeonul si noi toti ceilalti cu vocile. Rely si Costel fiind mai mari intre noi erau si cu disciplina. O biserica asa de mica avea resursele ei de cintareti. Mi-aduc aminte ca atunci cind nu aveam tenor sau bas, trebuia sa cind la vocile respective. Faceam noi ce faceam la Petrila si ne ridicam de sireturi si faceam fata situatiei, si fratele nostru pastor, Gligor Cristea era multumit tare de noi. Mai putin era Fratele Culita care numara scaunele goale si vroia sa le vada pline…dar cine nu are in biserica si un frate Culita trebuie sa-si caute unul. Cineva trebuie sa numere si scunele .

Si cum ziceam, plecam de la Biserica si…mergeam pe jos. De obicei colindam la toti pocaitii si nepocaitii care ne doreau si la prietenii prietenilor lor. Pe la Lonea, la fratele Itu si sora Lenuta, parintii lui Melania si a lui Tatiana, treceam mai pe la inceputul serii sa facem plinul. Asta insemna ca lasam omul fara cirnati afumati de Craciun…era aproape batalie acolo…Stiam ca el ne asteapta cu subsistenta pentru noaptea respectiva. Era un om inalt cit bradul si era in Comitetul Bisericii, un om blind si linistit. Fata lui mai mare, Melania mi-era prietena din copilarie…de pe vremea cind ma batea in fiecare zi la scoala. Acum citiva ani cind m-a vizitat in California am intrebat-o de ce ma batea…mi-a spus ca ma batea fiindca penita mea scria mai frumos ca a ei si mai si stralucea pe deasupra…Tine-ti minte …asta motiv de bataie. Si sa aflu dupa 30 de ani…

Oricum, de-acolo plecam satui intr-o luuuunga noapte de ajun. Oh, Doamne Isuse si nici ingerii nu ar fi putut cinta mai frumos de cum cintam noi pe la usile si ferestrele oamenilor…Se ridicau aburii in sus de la respiratie iar noi infofoliti cu caciuli si cu haine groase si cizme si fulare si manusi…cintam “O noapte preasfintita”…si noaptea se transforma in exact ceea ce cintam noi…si vocile se armonizau cu inimile noastre toate daruite Pruncului din Iesle…

Si daca ar fi venit Domnul sa ne ia , in noaptea de Craciun ne-am fi prezentat cel mai bine, ca musteam de drag pentru El…toti…

Mergeam pe jos lungi portiuni …uneori oamenii straini, necunoscuti ne rugau sa le cintam si le cintam cu bucurie. Acordeonul lui unchiu Ticu trebuia acoperit sa nu fie udat de fulgi si baietii il transferau din spinarea unuia in circa altuia…si continuam sa alergam unul dupa altul si sa facem planurile unde o sa ne ducem …cine e la rind?

Cind prindeam cite un autobuz de la Lonea la Petrila si cind ne cereau sa cintam in autobuz o faceam cu bucurie , pentruca pe vremea aia , asta era singura posibilitate sa spui oamenilor din lume despre Christos. Citeodata nu vroia taxatoarea sa ne ia bani de bilete. Apoi o luam printre blocuri si urcam scarile si vorbeam in soapta, ca atunci cind incepem sa cintam sa fie ca o surpriza…asa cum zice in Scriptura…”si deodata…” asa vroiam si noi sa incepem sa cintam ca ingerii “deodata”…in noaptea intunecata si sa aducem vestea cea buna.

Imi aduc aminte ca in fata blocului meu era blocul unde locuia “tovarasa profesoara de romana”. Va e cunoscut termenul asta? Noi ii spuneam “doamna “ si nu ne corecta niciodata…si ea si noi stiam ca ea este o doamna si nu o tovarasa…Am stat in fata blocului ei si ne-am sfatuit intre noi. Eram vreo patru , daca nu mai multi care eram sau fusesem elevii ei. Fibia, Melania si Lidia Veres, Lidia fata fratelui Manase, Ilea Nicu, Ninel Rusu, eu si …poate am mai uitat pe careva…Oricum am ajuns la concluzia ca “doamna profesoara” trebuie colindata.

Zis si facut, in ordine si disciplinati ca sa nu lasam o impresie proasta, am urcat scarile tacuti si ne-am asezat in fata usii apartamentului ei. In fata elevii ei, mai in spate restul. Si am inceput sa cintam “O noapte…”. Oh, ne-am pus toata stiinta in cintare dar si toata inima…Deodata…s-a deschis usa si “doamna “ noastra de romana cu ochii stralucitori si un zimbet de milioane ne-a cuprins pe toti pe rind cu privirea. Avea musafiri si a chemat pe toti la usa sa ne vada…si din ce cintam din ce ochii ei se umpleau de lacrimi…Pe cind am terminat colinda ea plingea de-a binelea. Ne-a rugat sa mai cintam si am continuat cu “O steaua Straluceste”…

Am dus de multe ori bucurie in casele oamenilor cu colinzile noastre dar parca niciodata n-am facut pe nimeni sa plinga de bucurie… La urma a vrut sa ne invite in casa, dar noi rareori intram ; era drum lung si multa lume de colindat si vroiam sa bucuram pe toata lumea. Cind am dat mina cu ea si i-am urat un Craciun fericit mi-a strecurat in mina bani…erau 100 de lei. Multi bani pentru noi…dar pina si astazi ii multumesc Lui Dumnezeu pentru cuvintele pe care mi le-a pus atunci pe buze…exact asa cum a promis El…ca numai sa deschidem gura si El o sa puie Cuvintele care trebuiesc rostite pe buzele noastre.

M-am trezit spunind…”nu, multumesc Doamna , noi am venit sa aducem vestea buna si sa dam oamenilor ceva , nicidecum sa luam ”. Mi-a multumit intelegatoare…

Mai tirziu, dupa citeva luni de la colinda, a trimis un elev sa-mi spuna sa ma duc pina la ea. M-am dus si mi-a spus doar atit…”vezi ca duminica va fi cineva care se va duce la biserica voastra sa vada care dintre elevi mergeti la biserica…duce-ti-va si voi in alt oras la biserica duminica, si spune asta si prietenilor tai”. I-am multumit…Nu stiu daca am ascultat ce a spus ea sau nu…asta nu-mi mai aduc aminte; imi amintesc insa de impactul pe care colinda l-a avut asupra profesoarei noastre.
………………………..
Se apropie Craciunul…si cu toate bunatatile si surprizele pe care ni le putem face de Craciun, n-am mai gustat bucuria acestei sarbatori asa cum am gustat-o in anii aia grei din vremurile comuniste, in orasul ala afumat si imbicsit de la poalele Paringului…cind Dumnezeu imbraca in alb mizeria ce o facusera oamenii si primenea totul si facea sa straluceasca in noaptea in care noi aveam sa cintam despre nasterea Pruncului Isus.

Ma gindesc ca tot asa cum zapada acoperea si stergea orice amintire a fumului si mizeriei acelui loc, tot asa pacatele noastre vor dispare sterse si acoperite de singele Mielului ce s-a jertfit pentru noi. Imaginati-va bucurie si stare de bine cind tot, dar absolut tot va fi acoperit…si vom stralucii si vom fi veseli si frumosi si vom cinta plini de bucurie…pentru o intreaga eternitate…o colinda fara sfirsit.

AUR, SMIRNA SI TAMIIE...

MYRRH – SMIRNA (Commiphora Myrrha). Face parte din familia Tămâiei, este originală din Somalia și este a doua mirodenie care I-a fost adusa Domnului Isus de către magi. Este menționată în ”Ebers Papyrus”, iar în Biblie este menționată în Geneza 37 (prima carte din Biblie), cănd Iosif a fost vândut de frații săi Madianiților. Are proprietăți asemănăttoare cuTămâia.
Proprietăți terapeutice: Puternic antioxidant,Antitumoral, Antiinflamator, Antiviral, Antiparazitic, Analgezic.
A se folosi pentru: Diabet, Cancer, Hepatită, Infecții fungice (candida, eczeme, dermatite), infecții dentare, probleme ale pielii (piele crăpată, riduri, vergeturi)

Smirna

Este rasina unui mic arbore (Commiphora myrrha) cu ramurile ceruite si cu spini mari, care creste pe tarmurile desertice ale Marii Rosii. Inzestrata cu o mireasma speciala si cu proprietati vindecatoare exceptionale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Rasarit le-au adus pruncului Iisus, in noaptea sfanta a Nasterii Sale. Ce are atat de special aceasta planta, incat sa fie vrednica de a deveni un dar pentru Mantuitor? In primul rand, parfumul sau, despre care se crede inca din Antichitate ca indeparteaza toate ispitele si gandurile negre, predispunand sufletul la rugaciune si la meditatie. Smirna este in traditia multor popoare crestine simbolul cuminteniei, infranarii si intelepciunii. Chiar in traditia populara romaneasca exista expresii de genul: "Sa stai cuminte smirna" sau "A tacut smirna", care ilustreaza foarte bine valentele psiho-spirituale cu care este investita aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit Iisus, impreuna cu apostolii Sai.

Forme de utilizare ale smirnei

Tinctura

Zece grame de smirna se lasa vreme de sapte zile sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrandu-se intern o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 2-3 ori pe zi.

Infuzia

1-2 bobite de smirna se pun intr-un pahar de apa clocotita si se lasa vreme de o jumatate de ora. Smirna nu se va dizolva in apa, ci se va topi si va pluti la suprafata, in schimb va imprumuta aroma si ceva din proprietatile sale terapeutice apei. Se vor administra 1-3 lingurite din aceasta infuzie, de 2-3 ori pe zi.

Fumigatia

Pe o tabla incinsa la foc (poate fi pusa pe un ochi de aragaz sau deasupra unei lumanari) se pune o bobita de smirna, care va incepe sa fumege, raspandind in incapere un miros specific. Daca rasina se aprinde, o vom stinge, intrucat flacara o va mistui impreuna cu substantele sale aromate, fara ca acestea sa se difuzeze in aer. In schimb, daca este lasata sa arda mocnit pe tabla incinsa, fumul care se va raspandi lent in incapere, de la bobita de smirna (care nu trebuie sa fie mai mare ca o aluna), va inmiresma atmosfera pentru o perioada de cel putin o ora, exercitandu-si efectele terapeutice.

Cateva recomandari terapeutice ale smirnei

Guturai, gripa, bronsita - se ia de 3-4 ori pe zi o lingurita de tinctura de smirna, diluata intr-un pahar de apa. Acest preparat amarui si puternic aromat este un antimicrobian puternic, scade febra, combate extrem de eficient starile de greata si durerile de cap care apar in starile gripale. De regula, un tratament dureaza sapte zile, dar se poate prelungi pana la doua saptamani.

Oboseala, astenie - se iau 20-30 de picaturi de tinctura de smirna, diluate in putina apa, de 4-6 ori pe zi. Smirna are efecte invioratoare puternice, stimuland circulatia cerebrala si favorizand activitatea intelectuala.

Stari de neliniste, agitatie psihica, incapacitate de concentrare - se fac fumigatii cu smirna in locul in care dormim sau, daca este posibil, chiar in camera de lucru. Parfumul deopotriva patrunzator si fin al smirnei actioneaza asupra unor terminatii nervoase ale organului olfactiv, avand efecte tonice psihice, eliminand anumite tensiuni emotionale si calmand impulsurile necontrolate venite din subconstient.

Indigestie, balonare - se iau 2-3 lingurite de infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la cateva minute dupa ce am mancat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizeaza.

Sensibilitate la raceli (infectii respiratorii) - vom face fumigatii in camera in care dormim, in perioada in care ne simtim predispusi la raceala. Substantele volatile care vor fi raspandite astfel in atmosfera incaperii au efecte imunostimulente si antiinfectioase.

Circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci) - se vor face frictionari energice al mainilor si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna (obtinuta din 3-4 bobite din aceasta rasina, la o jumatate de pahar de apa).

Precautii si contraindicatii ale smirnei

In primul rand, nu va fi folosita intern decat smirna procurata din magazinele si farmaciile naturiste, despre care se spune explicit pe ambalaj ca poate fi administrata pe cale orala. In momentul de fata, se gasesc multe produse vandute drept smirna, dar care au, pe langa rasina naturala, multe alte adaosuri sintetice, extrem de daunatoare pentru organism.
Smirna nu va fi folosita intern de catre femeile gravide, intrucat poate conduce la aparitia contractiilor specifice nasterii.

PIINEA CA-N SOMN...(03-24-2010)

Ceva despre tati...

     Tatal meu s-a nascut la 5 Septembrie 1932, la Lupeni, oras minier din Valea Jiului. Mama lui a fost Ana Botan iar tatal Botan Gherasim.  A avut o sora mai mare, Lidia, care a murit la o virsta infantila si un frate mai mic, Avram Botan care a fost pastor al primei biserici romane din Bay Area. La 23 de ani s-a casatorit cu Victoria Logoja ( Botan) si a avut 3 copii: Rodica Botan, Aneea Claudia Bote. si Ovidiu Claudiu Botan .

    Copilaria lui s-a incheiat la 13 ani. Bunicul Gherasim muncea in mina la grupa. Asa se numeau cei care inaintau galeriile pe sub pamint. La o surpare de galerie, o grinda zdravana de lemn l-a lovit pe bunicul in crestetul capului. Osul craniului s-a crapat si a fost dus la spital. Din cite mi s-au povestit, i s-a dat o injectie alterata. 

    Tatal meu trimis de Buna se ducea la Bunicu sa-i duca ceva mincare la spital. A intrat in salon si a vazut patul gol. La intrebarea tatalui meu unde este pacientul din patul acela gol, bolnavul din patul vecin i-s spus ..."batrinul a murit si l-au dus la morga". Bunicul Gherasim avea 49 de ani.

     Aveam 23 de ani cind la o inmormintare in familie tati mi-a povestit intimplarea care l-a facut barbat la 13 ani. Mi-a povestit cum s-a dus la morga si cum bunicul era inca cald. Mi-a povestit cum s-a gindit ce sa faca stiind ca acasa nu prea sunt bani si ca tatal lui trebuie dus acasa si ingropat. Mi-a povestit cum s-a dus la ceva cunoscuti si a imprumutat ceva bani de cosciug si a cerut un fel de carucior mai mare cu care l-a transportat pe bunicul acasa. 

     Era spre seara cind a reusit sa se reintoarca si Buna il astepta ingrijorata la strada...

     In acea zi la numai 13 ani a trebuit sa isi asume responsabilitatea de barbat in casa. Si a incheiat cu succes la 86 de ani aceasta responsabilitate, fiind sot, tata, bunic , strabunic si strastrabunic. Dar cel mai valoros titlu pe care l-a avut este - copil al Domnului.

     A avut o seama de functii in Romania si avea o gama nesfirsita de talente. Era o vreme cind credeam ca nimic nu ii este imposibil. In Romania ca maistru la Preparatia Coroiesti avea 200 de oameni la dispozitie sa rezolve orice avarie, orice problema s-ar fi ivit. Era cunoscut si apreciat de toti. Avea inventii in fabrica care economiseau milioane de lei. Motiv pentru care securitatea ne-a dat drumul doar dupa 5 ani de la aplicarea pentru pasaport.

     Cind am emigrat in America, a inceput totul de la zero. Pe vremea cind am sosit noi in 1980 se mergea in fiecare saptamina la aeroport ca sa aducem noi emigranti romani. Imi amintesc ca Duminica tati lua vanul lui unchiu si aduna romanii necredinciosi de pe unde locuiau si ii aducea la biserica. Doi ani dupa sosire unchiul Avram a murit . In tot acest timp tati care avea o minte tare ocupata - se uita in jur dupa orice insecta...si nu stiam de ce. Vroia sa vada daca sunt si pe aici albine sau pe unde sunt albinele...

     Dupa o vreme le-a gasit...si incet , incet a transformat si a construit din tot felul de vechituri uneltele si tot ce era necesar pentru transportul albinelor si celelalte necesitati.

Asa a devenit Stupar de meserie in America. Dar in toata sinceritatea putea sa fie politician, ziarist, misionar, electrician, lacatus, sofer, si multe alte indeletniciri.

     Indragostit de Cuvintul lui Dumnezeu si dorind sa duca acest Cuvint cit mai departe, a hotarit cu Costel Cristea si fratele Pit Popovici si altii sa infiinteze organizatia Romania for Christ. Nu era mult ceea ce se facea la inceput dar Domnul nu ne cere mult...ne cere doar ce avem. Si El transforma putinul nostru asa cum a transformat piinea si pestii din saculetul sarac al unui copil si cu putina lui gustare a hranit gloatele. Intentia era sa se trimita evanghelisti acolo unde nu merge nimeni...in colturi si vagauni si locuri neumblate. Si curind a aparut si o revista modesta unde sub numele stuparului au aparut tot felul de articole in care odata cu secretele stupului tatal meu arunca boabe de saminta din grinarul sfint. Stiu ca multi o sa-i duca lipsa- pentruca avea el un talent sa se apropie de oameni si sa ii stirneasca in directia in care se simteau ei confortabil. Cu fiecare din noi copii, si cu nepotii si stranepotii a avut o relatie total diferita , unica. Ne cunostea atit de bine si ne studia atit capacitatea cit si interesele si ne trezeam ca intra usor in lumea noastra sa o faca mai buna, sa ne ajute si sa ne incurajeze.

     Ne-a promis ca ne va astepta in ziua cind vom fii chemati la rindul cetei noastre...Abia astept!

Maranatha!

PIINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE...DA-NE-O NOUA ASTAZI, SI AJUTA-NE SA IMPARTIM DIN FELIA NOASTRA SI ALTORA!!!

Poate astazi cind iesi pe poarta ai sa vezi ca la poarta ta sta un Lazar...cineva in nevoie...cineva flamind, tremurind de frig, disperat. Nu...nu poti sa ajuti intreaga lume. Nu...nu ai sa poti sa-i asiguri si felia de piine pentru miine...dar azi...da-i un pic din felia ta...si fa-o cu bucurie.

De multe ori am trecut nepasatoare pe linga cineva... nu din rea vointa. Dar nevoile sint atit de mari si de multe, si ma gindeam ca nu le pot eu satisface. Nu te-a pus nimeni, nici pe tine si nici pe mine sa rezolvam problemele lumii. Dar in fata ta sint nevoi mici, si putine...si de unele ne-am putea ocupa, dar n-o facem.

Orice darnicie se face cu sacrificiu. Daca dai ce ti-a mai ramas dupa ce te-ai saturat tu...ala nu este sacrificiu, si cu aia nu-ti deschizi account in cer. Cind tai insa felia pe din doua si ii dai celui flamind de linga tine jumate din felie...trebuie sa stii ca in cuptoarele cerului, se coace piinea ta de miine.

Si fa-o cu bucurie...si nu prefacuta. Dumnezeu iubeste pe datatorul voios...Daca n-o faci cu bucurie...bag-o toata felia aia groasa de piine in gura... si impinge-o repede pe git in jos...e toata a ta...si nimeni n-o sa ti-o ia cu forta.

Uitindu-ma in urma, nu-mi pare rau decit de multele lucruri pe care le-as fi putut face si nu le-am facut. Dar nu regret nici un miez de piine presarat pe drum...Caci "El pasarea hraneste"...nici de noi nu va uita!!!

TOAMNA...TOAMNA VIETII

     E toamna...dar nu orice toamna...ci o toamna plina de culorile celor mai adinci emotii. Unii zic ca toamna se numara bobocii - intelegind prin asta realizarile si succesul vietii.
     Am plecat catre casa parintilor mei...Stau la un stop si...cu gura cascata admir frunzele ce cad intr-un dans elegant cu piruete lungi , stirnite de un vintulet jucaus. Fara sa stiu, admir si absorb parca acest decor minunat care va ramine pe ultima  pagina de jurnal a celui care mi-a fost tata mie si fratilor mei. Si imbatata de frumusetea acestei zile ajung la locuinta parintilor.
     Slabit de puteri ... sta linistit si rabdator desi in grea suferinta, cel care ne-a dat exemplu si definitii pentru mai tot ce este important in viata. In afara de dragoste noi copiii lui avem pentru el un respect deosebit. Un respect cistigat in timp. Tatal nostru a fost in viata un luptator...
     Zimbeste  "Leul" nostru ca intotdeauna cind ne vede.  Ca asa raspundea la intrebarea "cum mai esti tati?" . "Ca un leu" ...zicea el incercind sa ne incurajeze. Geamul e deschis sa aduca aer de afara. Incet , incet lumina vesela a zilei s-a schimbat in umbre cenusii. A inceput sa ploua. La inceput cu stropi marunti, apoi din ce in ce mai agitati. Ne uitam amindoi la fereastra...ne uitam unul la altul...imi venea sa pling ...dar ma stapinesc cit pot...zice el ginditor...
     -Pe ploaie cel putin oamenii n-o sa vina la inmormintare...
Zic eu surprinsa ca ne gindeam amindoi la acelasi lucru...
     - Numai bine ca nici nu trebuie sa vina decit cei care vor cu adevarat sa vina...
Si parca raspuns la durerea despartirii ce ne complesise pe amindoi s-au scuturat norii si au aruncat pur si simplu galeti de ploaie intr-o rafala minioasa. Parca a razbunare...parca miniosi...
      I-am soptit incet...
     - Tati...deja mi-e dor de tine...
...........................................................

    Cu tati am discutat deschis subiectul mortii. Nu accepta nimic altceva decit informatii organice...reale. Discutam deschis . El astepta sa plece la Domnul si s-a straduit sa rezolve tot ce se mai putea rezolva in urma lui...cu grija si intelepciune si dragoste.
     - Doua lucruri am sa va spun...zicea el intr-o seara cind ne-am adunat in jurul lui... Primul este sa va iertati si sa va iubiti unii pe altii, si a continuat sa ne explice necesitatea celor ce spunea...si apoi sa aveti grija de mama voastra.
     Stiam ca de mult se roaga pentru noi . Stiam si de ce... Dar dirji si capriciosi continuam sa ne pastram pozitiile fiecare. Aveam noi supararile noastre si ne-am creat ziduri inalte in jur... chiar mindrii de inaltimea lor. Stia el tati cit suntem de incapatinati...Dar stia ca Dumnezeu are raspuns la orice problema omeneasca, si astepta in tacere raspunsul Domnului.
     Vreau sa spun celor ce se roaga si Domnul nu le-a raspuns inca la rugaciuni. Nu va ingrijorati. Domnul raspunde intotdeauna. Doar ca o face in timpul si maniera Lui. In cazul nostru in noaptea in care tati a plecat - 2 decembrie 2018 ora 2:31... au cazut zidurile " Ierihonului" creiat de noi , copiii Lui si Domnul a raspuns intr-un mod minunat rugaciunii tatalui nostru. Pur si simplu ni s-au inmuiat inimile si cu lacrimi de durere si bucurie in acelasi timp ne-am imbratisat toti parca regasindu-ne...cu dor...cu foame ...cu sete...unul de altul. Cred ca tati a avut timp sa vada raspunsul...Cred ca la surprizele ce il asteptau in cer s-a adaugat si acest raspuns la ultima lui rugaciune.
     Suntem tristi...despartirea nu e usoara - dar nu suntem disperati.
   
- Tati...ne vom vedea in vesnicie. Sa ne astepti!

   

RAVAS DE LA TATI...

Marta said...

     Draga Rodica , 

     Am dorinta si indemnul sa spun ceva pentru voi, cei dragi , ramasi aici pentru o vreme fara Elisei . Unchiul meu Gherasim , al treilea dintre cei 16 copii ai familiei Botan din satul Cheia catun Botani ,deci tatal lui Elisei -  plecat din Muntii Apuseni pentru o piine mai buna , a plecat in Valea Juilui . Elisei cel mai mare copil al lui , a plecat in America din dragoste pentru Avram fratele lui mai mic si respect pentru mama lui . Mi-a spus atunci "...plec ... Avram are nevoie de dragostea si mingaierea noastra si mama nu pleaca fara noi ". 

    In urma cam cu 2 luni intr-o discutie telefonica cu el imi spunea "Sunt inca ca un leu dar un leu in cusca ...nu mai pot lucra . Am venit aici , in America si iti spun ca mi-a fost tare greu . Am lucrat cu disperare  ca erau multe de facut pentru familie si pentru cei veniti din Rominia si care aveau nevoie de ajutor".
     Am concluzionat ca a ramas acelasi om pe care l-am cunoscut , plin de idei nobile si cu multa compasiune pentru cei din jur. Asta a fost varul meu , care m-a uimit prin cunostiintele lui atit profesionale cat si istorice si mai ales cu daruirea lui pentru lucrarea Domnului. Venea la Aiud cu unchiul Iacob , cu Ticu si altii . Asa inviora mica noastra biserica prin cantari si vorbiri pline de carisma si dragoste . A plecat in America dar a lasat aici amintiri placute. 

     Mi-a spus , tot la telefon ca e gata sa plece la Domnul - fara frica , stie ca a primit iertare deplina si este fericit ca are in jurul lui pe cei dragi . Spunea ..."simt dragostea copiilor mei ,felul in care se poarta cu mine ma umple de pace si multumire .Stiu ca sunt iubit asa cum si eu am iubit si parca as vrea sa mai stau cu ei".
     Dragii mei ,Elisei a plecat la Domnul si a lasat-o pe Lica in grija voastra, cu mingaierea ca veti fi tot asa de uniti in jurul ei ca in jurul lui . Aceasta este si porunca Domnului insotita de  o fagaduinta . Este si sfatul meu  dat fiind ca povara dusa in trei e mai usoara . Va iubesc pe toti si doresc ca mingaierea Domnului sa fie deplina pentru voi caci despartirea este vremelnica si ne vom intilni in curind cu cei dragi.
     Toti cei de aici sint cu gandul alaturi de voi . Eu, casa mea si verisoarele care sint in Aiud . Va imbratisam .
   Marta Muresan

POTI FACE ORICE...DAR NU POTI SA FACI TOTUL...

     Astazi am auzit o intrebare care mi-a placut; sau mai bine zis a carui raspuns mi-a placut. Cineva a intrebat de ce a dat Dumnezeu cele zece porunci daca tot nu putem sa le tinem- si n-a putut nimeni niciodata sa spuna ca a putut sa tina , sa respecte cele zece porunci in totalitate. Spunea cel care dadea raspunsul ca legea morala...adica cele zece porunci sint ca si lumina care odata aprinsa ne da oportunitatea sa vedem realitatea si sa facem ceva in a o imbunatatii.

     Citind citatul de mai sus mi-am amintit de cele auzite astazi. Numai Dumnezeu poate totul, stie totul...noi stim si putem in parte. Si uneori si cele cunoscute nu le facem. Nu putem- sintem oameni si sintem imperfecti din cauza pacatului.
     Atunci care este rolul celor zece porunci? In primul rind fara ele nu ar exista o adevarata civilizatie. Intr-o lume- o natiune unde furtul si crima si minciuna sint acceptate, nu poate exista o societate civilizata. Este curios cum societatea noastra de azi incearca sa scoata cele zece porunci din locurile publice...si apoi ne miram ca societatea devine o banda de huligani...de ce ne miram?
      Daca cele zece porunci sint ca o lumina aprinsa in camera inimii noastre - atunci ea ne va arata prin simpla ei prezenta ce lucruri sint in neregula acolo si ce trebuie schimbat. Si fiecare face cit poate sau cit...vrea...
     Dar asta nu raspunde totusi la intrebare. De ce a lasat Dumnezeu cele zece porunci daca noi nu putem sa le tinem in intregime? Raspunsul mi-a placut...E mai lung asa ca aveti rabdare sa va spun ce am inteles eu. Domnul Isus a fost singurul care a putut sa tina cele zece porunci. El le-a implinit. Prin jertfa Lui legile ceremoniale au fost terminate- cind jertfa suprema a fost pusa pe altar. Iar faptul ca nu putem sa tinem cele zece porunci ne obliga sa mergem la Cristos care a implinit legea. Prin El numai putem sa primim gratierea din pedeapsa pe care legea ar trebui sa ne-o dea. Pentruca intr-adevar noi putem face orice ...dar nu totul; si in mod sigur nu ne-am fi putut rascumpara vietile chiar incercind cit de mult am fi vrut noi sa tinem legea.
    Mare-i mila Lui fata de noi si ce absurzi sintem cind nu acceptam darul Lui - mintuirea data prin jertfa de la cruce. Poate cineva totusi vrea sa faca curatenie in camaruta inimii lui...

ASTAZI AR FI FOST ZIUA EI...

Buna mea s-a nascut la 27 Noiembrie 1912...Astazi ar fi fost ziua ei de nastere. Cu doua saptamini inainte de a muri, am avut inspiratia sa scriu versurile de mai jos. Era la Nursing Home unde o dusesem cu citeva saptamini inainte...cind n-am mai putut ingrijii de ea acasa. Dar ca sa nu fie singura , stateam cu ea pe rind in cursul zilei si uneori catre sfirsit am stat si noaptea...

Ma uit inapoi si realizez ce pierdere am avut odata cu plecarea ei. Niciunul din noi cei din familie nu mai sintem la fel...Dragostea ei este ceea ce ne-a tinut impreuna. Rgaciunile ei au fost legaturile care ne-au tinut unul linga altul...Nu mai sintem aceeiasi fara ea...

Buna...ce n-as da sa te vad la fereastra cerului...ce n-as da sa imi mai promiti odata ca te rogi pentru mine ...ca tare multa nevoie am de rugaciunea ta...A venit rindul meu sa-ti iau locul si nu prea fac treaba buna...Am incercat sa-ti port sortul ala cu buzunarul rupt si baticul ala decolorat...dar nu-i indeajuns...imi lipseste credinta Ta...imi lipsesc calitatile tale...
........................
Poezia am recitat-o cu lacrimi in ochi la inmormintarea lui Buna... N-am plins pentru ea, ca stiam unde se duce...am plins pentru mine, pentru noi...cei ramasi in urma. Oameni ca ea nu se mai nasc astazi...
…Ca ghioceii primavara, rasar in minte amintiri.

Parc-a fost ieri, ar spune buna, si uite azi cite schimbari…
Pe undeva, pe-o raza dulce, la-a cerului feresti divine,
As vrea pentru o clipa numai sa te zaresc, sa-ti spun de bine…


…Sa-ti spun ca lacrima din geana e bucuria ca esti sus,
Sa-ti spun ca-ti sade albul bine, si ca esti tinara nespus,
Sa-ti spun ca geanta cu pastile am aruncat drept la gunoi;
Si cirja o sa faca frunze…Acum te plimbi pe norii moi…


Ieri mi-ai cintat cu glasu-n soapta "O Patrie vad ochii mei",
Azi te petrecem toti la groapa: copii, nepoti si nepotei…
Pamintul in pamint se-ntoarce, dar ce-ai facut pe veci va sta…
Ca-n post si pe genunchi luptat-ai din greu in toata viata ta…


Dintr-un fuior de ata alba, un fir stralucitor, curat,
Sint sigur-ai sa faci perdele pentru Slavitul Imparat.
…Si sa ne-astepti la Sarbatoarea de care-ntruna ne-ai vorbit…
Vom fii cu totii-n asteptarea Mintuitorului iubit.

PRIVIND CU INIMA...

„Nu frumuseţea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumuseţea.” - Lev Tolstoi 

LEPRA SUFLETULUI...

IMPARATI 5: 1-16

1. Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său şi mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros.

2. Şi Sirienii ieşiseră în cete la o luptă, şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.

3. Şi ea a zis stăpânei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!”

4. Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.”

5. Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat, luând cu el zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur, şi zece haine de schimb.

6. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei ştii că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.”

7. După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele, şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să învii, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.”

8. Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un prooroc în Israel.”

9. Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.

10. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.”

11. Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra.

12. Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.

13. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, şi au zis: „Părinte, dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat.”

14. S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit.

15. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.”

16. Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.

...................................................

Vechiul Testament are multe povesti istorice de o frumusete rara, si pline de invataturi deosebite. Sint sigura ca multi cunoasteti pasajul de mai sus, Asa cum cred ca pentru unii cititori este nou.

Multe taine se desprind din acest text si am sa incerc sa va spun unele lucruri noi pe care le-am auzit recent...si altele vechi pe care le-am invatat cu alta ocazie. O s-o fac in bucatele mici, usor de inteles si de digerat.

As mai putea intitula micul meu mesaj de astazi...”Cum judecam aparentele?”...pentruca majoritatea sintem tentati in viata de fiecare zi sa judecam o carte dupa coperta ei. Ne dam cu parerea de oameni si situatii citeodata chiar inainte de a deschide omul gura...doar uitindu-ne la hainele cu care este imbracat, pozitia in societate, educatie, etc. Facem niste analize superficiale bazate doar pe ceea ce vede ochiul.

Naaman era intr-o pozitie inalta- conducator al ostilor siriene, omul de baza al imparatului, curajos, viteaz, orgolios...dar...(mai totdeauna exista un dar in viata oricarui om)...era lepros.

Dar sa  revenim la oamenii din zilele noastre... Unii dintre ei in pozitii inalte, puternici si stabili financiar, inteligenti, educati...DAR...multi sufera de o lepra spirituala ; o boala care se intinde incet si omoara celula dupa celula pina cind culca la pamint pina si pe cei mai puternici...Lepra sufletului e mai grava decit lepra trupului...

Este de datoria noastra sa avem atitudinea acelei copile – care nu s-ar incadra dupa socotelile noastre nici ca avind maturitate, nici putere, nici stare sociala care sa-i inspire sau sa o provoce la actul pe care l-a facut. O servitoare de virsta ei face recomandari unui om de talia lui Naaman...sa-ti vina sa rizi!!! Dar se vede treaba ca Dumnezeu se poate folosi si de copii daca oamenii mari nu se ocupa de Imparatia Lui si de a chema oamenii la mintuire...

Am plecat acasa dupa predica astazi- complect convinsa ca exista un DAR in viata oricarui om cu care imi va fi dat sa stau de vorba...si ca este de datoria mea sa il anunt ca este in Israel un Prooroc care poate vindeca lepra sufletului...Ramine de vazut daca am atita caracter cit a avut fetita asta din text...Puteti si voi sa va puneti aceeasi intrebare ca nu va poate face nici un rau...

LA COTITURA DE DRUM...

"Moartea nu este un capat de drum ci doar o cotitura a drumului...Drumul continua dincolo de aceasta cotitura si Dumnezeu ne-a spus deja ce ne asteapta."
                                 Greg Laurie

UNDE ITI PETRECI REVELIONUL? DAR ETERNITATEA?

Asteptam cu nerbdare sarbatorile. Anul Nou pentru romani mai ales are o rezonanta deosebita. Unde ne facem revelionul anul asta - o intrebare pe buzele tuturor? M-am gindit cit de ocupati suntem cu evenimentul asta anual...care tine citeva ore poate, dar unii dintre noi nu ne intrebam deloc si niciodata unde ne vom petrece eternitatea. Mi-am amintit de Cele zece fecioare in asteptarea Mirelui la miezul noptii...  ca de un fel de revelion...inaintea vesniciei...
............................
       E noapte inca... dar Mirele a intirziat...si se aud pasi in departare...Ma ridic si-mi aranjez in graba hainele sa arat cit mai bine si ...deodata...candela ce o tin in mina pilpiie anemica. Si abia acuma realizez ca am neglijat cel mai important lucru...si intru in panica. Am stat la vorba, am glumit, am pierdut timpul aiurea si...am uitat sa controlez cel mai important lucru. Candela...Si pasii se aud tot mai aproape ...Ce ma fac? Nimeni nu are timp de mine si de nevoia mea si...e prea tirziu sa merg sa caut ulei .
      Ma gindesc bineinteles la mult discutata si predicata parabola cu  cele 10 fecioare in asteptarea Mirelui. Cit de aproape au fost 5 dintre fecioare sa intre in sala de nunta? Erau in anticamera...erau imbracate in tinuta de nunta si asteptau...
     Oare n-am pierdut prea mult timp si bani sa ne impopotonam, sa avem o tinuta cit mai eleganta...sa parem ca suntem parte din anturajul ceresc dar n-am dat importanta celui mai important element...candela?!
    Biblia ne spune ca sunt multi care vor fii surprinsi ca nu intra in Slava Cerului...si vor comenta si se vor lamenta invocind tot felul de activitati facute in numele Lui...dar li se va spune sa plece, pentruca Mirele nu ii cunoaste.
     Ma intreb daca am avut destule convorbiri cu cerul ca sa imi fie recunoscut glasul. Ca daca nu chemi des pe cineva la telefon de exemplu, cind il chemi va fii nelamurit si nu iti va cunoaste vocea. Ma intreb daca am credinta suficienta sa ma pot folosi de candela pina intru la Nunta...Ma intreb daca mai am timp sa fac rost de saminta aia de mustar care sa creasca si sa satisfaca nevoia mea de credinta pina la venirea Lui...
   Eu ma intreb si va pun si voua aceeasi intrebare care mi-o pun si eu. Am credinta suficienta ca sa intru la nunta?

MARE LUCRU...

     Mare lucru este sa te increzi in mina Celui Atotputernic. Ieri am avut o operatie la sira spinarii. O parte dontr-un disc ( 5 sau 6 in regiunea lombardica - sper ca am zis bine) a fost rupta si s-a asezat chiar pe nervul sciatic la piciorul sting.
     Cum sa va spun...am dus durerea asta cam de multicel. M-am tirit asa la munca si in vacanta in Egipt prin iunie- cruise pe Nil, apoi am vazut piramidele si alte temple pagine si biserici coptice si faraoni morti de mii de ani si multe alte antichitati. Am avut si o discutie cam dura cu Ramses cred ca al III-lea cel care a trait pe vremea lui Moise). L-am intrebat daca ii place ca a fost incapatinat si nu a lasat pe israeliti sa plece. Nu mi-a raspuns, dar eu i-am spus tot ce aveam de spus. L-am vazut si pe Tutancamon si...desi nu era voie mi-am facut o poza cu el ( dar pentru citiva dolari in plus - asa romaneste...). M-am suit si pe o camila  ca de...sa ma duc pina acolo cu spinarea rupta si sa nu o fac si pe asta...??
     Dar am venit acasa din vacanta si a trebuit sa accept operatia. Am avut multe operatii in viata mea si nu am fost intotdeauna linistita inainte de operatie. Au trebuit sa imi dea medicamente sa ma calmeze. Dar ieri...am facut circ in sala de operatie si cind m-am trezit, dupa mormaiturile obisnuite...si dupa si...am continuat circul. Adica glume si ris si voie buna cu personalul medical ... un adevarat party ...
     Nu imi vine sa cred ce fel de pace are Dumnezeu in magaziile Lui ...si cit de multa. De ceva vreme am realizat ca nu dupa fericire alerg desi ma simt bine in mijlocul multor bucurii marunte...dar vreau mai mult decit orice sa am pace.
     Nu cred ca noi realizam pentru noi insine care este lista corecta de prioritati a vietii noastre. Da, stim si apreciem pacea dar nu cred ca e prima pe lista. Am inteles de o vreme ca daca ai aceea pace pe care ti-o da Dumnezeu ,  imediat incep sa dispara alte prioritati...imediat se micsoreaza lista. Ca pacea ce o da El nu depinde de situatii, imprejurari, companii samd. Pacea asta intrece orice pricepere...si a noastra si a altora. Pacea este fenomenul nostru , starea noastra indiferent de ce este in jur. Si pacea este atragatoare si se ia...si pe cei din jur care, fara sa inteleaga macar , intr-o tragedie sau o situatie grava sunt atrasi de omul care sta in picioare si judeca clar fara sa se lamenteze si sa isi iasa din minti.              
     Copii nostrii au nevoie sa vada in noi pacea Lui  ca sa se poata dezvolta armonios. Batrinii nostrii au nevoie sa vada in noi pacea Lui ca sa poata adormi linistiti si sa isi traiasca ultimele lor zile gindind mai mult la drumul lor decit sa fie ingrijorati de soarta noastra.
     Am simtit nevoia sa impartasesc cu voi aceste ginduri. Nu am nici un merit cu asta - ci am doar multumiri pentru Dumnezeu pentru acest moment minunat in care sa ii multumesc pentru pacea care mi-a dat-o mereu - dar cu prisosinta aceste citeva zile din urma. Domnul sa reverse pacea Lui si peste voi . Domnul Isus ne promite asta...

"Va las pacea , va dau pacea Mea" Matei 18:20

FLORI STRESATE...

     N-am mai scris de multa vreme. Ocupata cu viata. Obosita de viata... Ca regula vreau ca ceea ce scriu sa fie pozitiv, incurajator, folositor. Si cind esti gol ...si obosit ...nu prea ai ce da.
     Dar zilele trecute am auzit o discutie intre tatal meu si fratele meu, amindoi apicultori. In mijlocul discutiei care nu m-a interesat de fel am auzit ceva ce mi s-a parut ridicol..."flori stresate".
Si rizind am comentat..." cum flori stresate"?
     Doar ca explicatia la flori stresate ...m-a pus pe ginduri. Ei spuneau ca daca florile nu sunt stresate, nu dau nectar. Si am intrebat si eu, inca zimbind..." si cum se streseaza florile?" Raspunsul a fost simplu..."lipsa apei si prea mult soare".
     Acuma mai stiam eu mai demult ca pomii care nu au suficienta apa fac poame mai dulci...si auzind si de faptul ca numai florile stresate fac nectar...am inceput sa ma gindesc la faptul ca toate stresurile zilnice cu care ne confruntam in timp - ne fac mai dulci, mai plini de nectar...mai folositori semenilor.
     Dragii mei...nimic nu ni se intimpla fara ca sa fie aprobat de Dumnezeu. El stie de ce avem trebuinta si are grija sa ne lucreze  si sa ne finiseze ca sa devenim ceea ce El a planuit sa fim. Ori ne ingrijoram ori nu de viitor, tot ce a planuit El o sa se intimple pina la urma. Ajunge zilei necazul ei? Ajunge! Si in viltoarea vietii, si in mijlocul problemelor si necazurilor de tot felul fie ca sa fim si noi ca si florile stresate...plini de nectar si de dulceata.

Mommy... I like it here

(poem - Rodica Botan)

I'm small and cute, and I like it here…
I suck my thumb and your heart's so near …
But I hear your voice… and you sound so mad;
Is it ‘cause of me, Mommy, you`re so sad?

And I like it here… and your heart's so near…
Mommy I like it here!



Your heart beats fast and I know something`s wrong;
I`m here for you… mommy please be strong !
But I don’t understand… what was that you said?
Did I hear you say that you wish I was dead?

And your heart is near… and I like it here;
Mommy I like it here…

I`m small and chubby, but I`m growing fast,
I wish I was born and saw the light at last;
And I want to see your darling face
And snuggle in your warm embrace...

Oh mommy, please… Let me see your face…
I’m longing for your warm embrace…

(March 12 2013)

CIND AI FOST ULTIMA DATA LA BISERICA?

     Aseara am fost cu Deb si Claudia la mall. Ne plimbam de la un shop la altul cind cineva a scapat o cutie care a facut un zgomot destul de puternic. In fata noastra era un grup de adolescenti - dupa imbracaminte si port, probabil membrii ai vreunui gang. Cind au auzit zgomotul, unul dintre ei s-a aruncat urgent pe burta ...
    Eu una n-am inteles faza- dar Deb mi-a explicat ca baiatul a confundat zgomotul cu o impuscatura de pistol si din instinct s-a aruncat la pamint ca sa se protejeze. Am stat si m-am gindit ca poate numai in timpul razboaielor oamenii isi formau asemenea instincte...
     Saptamina trecuta un tip de vreo 20 si ceva de ani nu si-a mai platit chiria si cind politia s-a dus sa-i duca ordinul de evacuare, l-a puscat pe politist. Intr-o zona destul de buna a orasului unde locuiesc. Asta-i lumea in care traim, lumea in care ne facem loc cu coatele , transpirind si nadusind si consumindu-ne ultima picatura de energie. Am un coleg care are 17 masini si inca colecteaza. Si-a construit un garaj cu etaj- mai mare decit casa in care locuieste... Nu are nici copii carora sa le lase ce-a adunat. Lam intrebat vinerea trecuta- ce face pentru suflet...a ris...si mi-a zis ca are doar 62 de "anisori" si mai are vreme ca are de gind sa mai traiasca vreo 20.
Daca ai stii cit traiesti sa-ti faci astfel de socoteli...ar fii ceva. Dar nu stii...
     Ne purtam cu tot atita intelepciune  ca si tinarul din mall, care dupa ce a auzit zgomotul s-a aruncat pe jos ca sa se adaposteasca; daca zgomotul ar fi fost facut de un glonte, ar fi fost prea tirziu sa-si salveze viata .
     Miine este duminica (aici in USA)iar in Romania se face dimineata deja. Iti pun o intrebare...cind ai fost ultima data la biserica? Poate ar fi timpul sa te duci din nou...cine stie...poate aflii ceva referitor la viata...si cum sa ti-o pastrezi pentru eternitate?

CURATENIE GENERALA…in 2010!

De unde sa incep oare? Ma gindeam sa incep sa organizez si sa vad ce lucruri anume din viata mea au prioritate anul asta…Si mi-am adus aminte de versetul care zice…"dar acum ramin aceste trei: credinta, nadejdea si …dragostea".

Pai n-ar fi rau sa imi stabilesc o prioritate din aceste trei, nu? Credinta n-are nici o valoare daca nu crezi in ce trebuie sa crezi. Unii oameni cred ca daca o pisica neagra le trece pe dinainte, musai sa se opreasca sau sa se intoarca din drum ca o sa le mearga prost. Sint tot felul de credinte…care mai de care mai aiurite. Am inteles insa ca nici macar volumul credintei nu este important ci obiectul credintei. Si obiectul credintei mele este Isus Christos Fiul Lui Dumnezeu…Dumnezeu din Dumnezeu, ca daca cred in El ca fiind un oarecare profet sau doar un om intelept si daca n-a murit pentru mine…prezenta Lui in istorie nu ma incalzeste cu nimic. Asadar in primul rind trebuie sa imi pun toata credinta, in Isus Christos cel rastihnit. O investitie care nu-si pierde niciodata valoarea.

Multumita ca mi-am stabilit aceasta prioritate, trec la a doua. Nadejdea. Ce m-as face fara ea?…Ca uite ca desi o am, tot tremur oridecite ori lucrurile nu merg asa cum cred eu ca ar trebui sa mearga. Psalmistul David zice ca unii se incred in carale lor de lupta dar el David, si-a pus nadejdea in Dumnezeu. Daca ma uit in Biblie sint peste tot exemple de oameni care si-au pus nadejdea in El…si toti au iesit biruitori: din groapa cu lei, din cuptorul aprins, din fata unor vrajmasi puternici…si chiar din ghiarele satanei…De mai mare rusinea sa stiu toate astea si sa traiesc ca unul care n-are nadejde. Si cum traiesc cei care au nadejde? Traiesc viata din plin. Uitati-va numai la copii de bani gata cum se flutura peste tot fara grija. Ei stiu ca "tata" ii sustine si in orice incurcatura ar fi…n-o sa-i lase fara ajutor. Eu am un Tata in cer…de ce n-as avea nadejde?

Si ultimul lucru de pe scurta mea lista de prioritati este…dragostea. Cu privire la dragoste Dumnezeu a facut si porunci. Si porunca este ca mai intii sa-L iubim pe El din toata inima si apoi pe "aproapele" ca pe "sine insusi"…

Acuma, tot ce am de facut este sa restructurez anul asta viata mea, tinind cont de aceste trei prioritati…Inca n-am inceput curatenia si sortatul…dar urmeaza. Am vazut la televizor niste emisiuni unde cite o grupa de oameni care stiu sa organizeze , vin in casele unor oameni dezordonati si adesea murdari - astea doua merg cam impreuna) si am fost curioasa sa vad cum procedeaza. Ca pare asa o situatie fara iesire. In cite o casa din astea, harmalaia si mizeria sint ceva de neimaginat. Dupa capul meu imi venea sa zic sa aduca buldozerul si sa darime si sa duca toata mizeria aia la groapa cu gunoi.

Dar oamenii astia care au facut profesie din a curata si organiza viata altor oameni, au un plan de actiune. Ei scot afara si separa in trei mari gramezi tot ce este in casa acestor oameni. O gramada este cu lucrurile necesare care vor ramine in casa, a doua gramada cu lucrurile acumulate aiurea de care oamenii nu au nevoie ci doar le-au acumulat si acuma nu vor sa se desparta de ele si a treia grupa este grupa unde ajung toate gunoaiele, ramasite, lucruri stricate - si asta merge direct la gunoi.

La grupa de lucruri acumulate se duce o lupta mare. Oamenii se atasaza de cele mai aiurite lucruri. Ei stiu ca n-au folosinta de ele, ei stiu ca ocupa loc in plus…dar s-au atasat de aceste lucruri si cu foarte multa greutate se pot desparti de ele. Cei care fac curatenie au de luptat aici ca sa-i convinga pe proprietari sa renunte la calabalicul asta nefolositor. Ei duc lucrurile astea afara si incearca sa le vinda pe un pret mic la asa zisul "garage sale". Uneori cistigul facut cu vinzarea acestor lucruri este destul de substantial si cu banii cistigati se pot cumpara alte lucruri de care cei din casa au neaparata nevoie. Ceea ce nu reuseste sa se vinda, se duce la "Salvation Army" si se da la saraci.

Pare un lucru atit de simplu…Gindul meu era sa pun ideea asta in aplicare acum la inceput de an. Sa ma uit la viata mea asa cum ma uit la locuinta mea. Si am tot felul de lucruri acolo de care am neaparata nevoie…lucruri folositoare. Dar sint pe acolo si lucruri care le trag dupa mine, imi ocupa spatiul din inima, din viata, si nu mi-s de nici un ajutor. Pe alea trebuie sa le vind. Apoi am multe gunoaie si pe alea trebuie sa le scot afara.

Scriind acuma aici mi-am amintit ca si Biblia spunea sa ne curatim inimile…si cind sint curate sa-L invitam inauntru, ca nu cumva cel rau sa gaseasca locul curat si nelocuit si sa isi cheme herghelia lui obraznica si sa dea buzna in locuinta inimii noastre. El, Domnul este la usa inimii si bate…si va intra si va cina cu noi daca ii dam drumul inauntru…

Asa ca…e timpul sa pun mina pe matura si pe faras, si sa incep sa sortez si sa curat…Mai sint si altii care au chef sa faca curatenie generala?

Si cine stie daca nu pentru o vreme ca aceasta...

     V-a trecut vreodata prin minte ca ar fi fost mai bine sau ar fi fost interesant ...daca v-ati fi nascut in alte vremi? In alte timpuri...cu o suta de ani in urma? Sau in alta familie? Alta natiune?
     Mie mi se pare in ultima vreme ca secolul XXI ma face sa ma simt din ce in ce mai incomod. Vineri au pus la lucru telefoane noi. Pur si simplu am simtit cum imi creste nelinistea- (anxiety), si-mi creste pulsul, si mi se ridica tensiunea. Si am sperat sa nu ma cheme nimeni la telefon o vreme pina imi revin. Domnule... daca nu mi-au complicat astia existenta  -nu stiu ce sa mai zic. Am renuntat la un celular cu jumatate de an in urma  tocmai pentru multele servicii care mi le facea. Am nevoie doar de telefon nu de un milion de alte chestii. Dar m-am luat cu vorba- si subiectul asta e inca fierbinte in mintea mea...
Concluzia este ca nu-mi place secolul asta deloc.
     Dar... n-am venit pe lume de capul nostru. Dumnezeu a avut in vedere istoria acestei planete de la inceputurile ei. Apocalipsa - zilele din urma sint pagini de istorie deja scrise in Cartea vesniciei. Dumnezeu stie cit va dura lumea asta si istoria omenirii se va incadra exact in timpul stabilit de El. Dar nu numai...El a pregatit oamenii si i-a presarat in istorie. El l-a pus pe Adam la vremea hotarita si generatie dupa generatie au venit la rind populind lumea si pasind in scenele istorice cunoscute dinainte de Creator. Cu siguranta ca nici pe noi, cei din aceasta generatie nu ne-a trecut cu vederea.
     Doar amintiti-va de imparateasa Estera... Mardoheu ii spune la un moment dat (Estera capitolul 4) ca este posibil ca a devenit imparateasa tocmai pentru un moment ca cel in care paseau everii chiar atunci- fiind amenintati cu moartea - dupa planul lui Haman. Si noi am fost pusi in istorie in vremea asta pentru un lucru oarecare. Chiar daca nu sintem implicati in lucruri mari- avem istoria noastra de implinit. Daca numai un suflet beneficiaza de trecerea noastra prin istorie- si ne-am facut misiunea cu acel suflet- am implinit planul Creatorului.
    Si daca Estera a trait vremuri grele... si au fost vremuri grele cu adevarat- nu stim exact nici noi ce ne asteapta. Posibil sa fim ultima generatie a acestei planete. Lucruri marete ar trebui sa se intimple si noi sa fim parte din experienta asta grozava. Estera n-a facut mare lucru- doar a fost la momentul potrivit la locul potrivit si s-a lasat folosita de Dumnezeu. Nici noua nu ni se cere decit sa fim ceea ce Dumnezeu doreste sa fim si sa ne lasam folositi...Si lucruri grozave se pot intimpla.
    Ca nu traim astazi ca asa a evoluat lumea asta si s-a ajuns de la molusca la maimuta si apoi la noi... ci pentru o vreme ca asta am fost planuiti de Creatorul nostru...Sa nu stricam deci planul Domnului... si nici sa nu credem ca era mai bine sa ne fi nascut altadata. Existenta noastra nu este intimplatoare... ci am ajuns in existenta special  pentru o vreme ca aceasta...Asa ca hai sa ne uitam in jur sa vedem si sa intelegem ce avem de facut si sa nu stam degeaba.

CA LA TURNUL BABEL...(06/24/2011)

M-am trezit astazi mai devreme . Si m-am trezit cu un gind in minte. Uneori in timpul noptii creierul lucreaza de unul singur cautind solutii la dilemele ce le are.
Si gindul care mi-a venit a fost ca un raspuns la multele intrebari din ultima vreme. Imaginati-va ca sintem pe vremea lui Nemrod- daca imi amintesc bine numele lui. Un stranepot de-al lui Noe. Imaginati-va ca impreuna cu familia, cunoscutii, prietenii...toti lucrati la constructia a "ceva" maret, grandios...pe vremea aia era Turnul Babel.

Imaginati-va ca intr-o buna zi, Dumnezeu care a avut multa rabdare uitindu-se la nebunia la care lucram ...zice..."destul" si incilceste vorbirea de nu se mai intelege om cu persoana. Imaginati-va ca parintii si copiii lor, si fratii intre ei, si verisorii lor si oamenii din acelasi clan, si din aceleasi organizatii- nu se mai pot intelege unii cu altii.

Panica!!! Aratam cu degetul - vorbim clar, toti credem ca stapinim limba initiala...si sintem frustrati la maxim- nervosi- ca celalalt nu ne intelege. Toti credem ca adevarul este bineinteles la noi...toti credem ca avem dreptate...toti sintem agitati...De atita frustrare ridicam vocile- poate asa cealalta persoana o sa ne inteleaga mai bine.
-Imposibil domnule- ii vorbesc clar- si se uita cu ochii cetosi la mine si nu are reactia pe care o caut. Ii amintesc de anii trecuti, de ce am facut pentru el, de planurile de viitor pe care le-am facut impreuna- ce-o sa facem cind ajungem cu constructia la cer...Ii arat cu degetul in sus- poate ma va intelege...zice un tata disperat ca nu mai poate comunica cu singurul lui copil .
Copilul vorbeste si el ceva...si tata asculta o vreme cautind sa prinda sensul celor spuse. Vocea ii este cunoscuta, fata copilului lui drag o recunoaste, dar nu poate prinde o vorba- nici macar una care sa faca sens...
Imaginati-va ca la Turnul Babel erau doar citeva generatii- doua trei de la Noe- Toti erau rude, toti erau apropiati, toti se cunosteau. Si intr-o zi, nu s-au mai putut intelege unii cu altii- si s-au dus care incotro. S-au despartit.
....................
Acuma, uitati-va pe net, uitati-va in biserici, uitati-va intre natiuni, uitati-va in familii...Toata lumea e ocupata, toti avem dreptate, toti vrem sa fim intelesi...toti vrem binele...dar nu ne mai putem intelege ...de fel.
Am luat o singura concluzie pentru mine. Munca la Turn trebuie sa inceteze ...ba uite ca am doua concluzii. Urmatoarea concluzie ar fi ca daca vorbesc in limbi pamintesti sau ingeresti, si daca n-am dragoste - n-am sa mai pot intelege pe nimeni .
Si mai am o intrebare...tu la ce lucrezi? Ca daca si tu lucrezi la acelasi Turn...daca nu ti s-a incurcat limba cu cei din jur pina acuma- asteapta ca ...urmeaza. Dumnezeu sa ne imprumute limba Lui, vocea Lui, intelepciunea Lui, dragostea Lui, ca sa ne mai putem intelege unii cu altii...nu ca sa terminam constructia turnului de care ne apucasem- ci ca sa-I slujim Lui.

E ZIUA MEA

E ziua mea…o zi ca orisicare;

Si-o dimineata fara de culoare.

Ma imbrac alene, si e cam tirziu…

Sa ma grabesc…la ce? Nici eu nu stiu…

S-au dus la ani…ani multi,

E greu sa-i numeri -

Si greutatea lor imi sta pe umeri…

Ani ce-au trecut in goana

Ducind si aducind:

Tumultul  multor valuri ,

Nisipul multor tarmuri,

Mereu luind si dind…

Luind din ce se-aduse,

Si dind ce mai era…

Asa trecura anii…asa e viata mea…

Si azi…e ziua mea- o zi ca orisicare!

Un val mai mare vine,

Sau altul  iara moare…

Mereu sperind, mereu privind in zare…

Si asteptind o viata mai plina de culoare;

Si asteptind schimbari de fond si de esenta -

De fire, de simtire… de-intreaga existenta…

Si asteptind cu teama si ardoare

Alt tarm, si-o alta zi…

O zi deosebita, mareata…uimitoare…

Cind Domnul va veni in glorii si splendoare!