ASIGURARE DE VIATA

 

“Ferice de cel ce ingrijeste de cel sarac! Caci in ziua nenorocirii Domnul il izbaveste; Domnul il pazeste si-l tine in viata. El este fericit pe pamint, si nu-l lasi la bunul plac al vrajmasilor lui. Domnul il sprijineste, cind este pe patul de suferinta; ii usurezi durerile in toate boalele lui”

Psalm 41 : 1-3

 

     M-am gindit citind aceste versete la cite asigurari ne mai cumparam noi in ziua de azi. Asigurare de sanatate, asigurare de casa: de inundatie si  de foc sau  cutremur, asigurare de viata, asigurare de moarte …Si ne costa toate astea o groaza de bani si daca nu le avem suntem falimentati.
     Versetele de mai sus mi-au amintit de asigurarea de masina si de sanatate pe care tatal meu le-a avut vreo douazeci de ani dupa ce a venit in America. Scrisese pe o hirtiuta un verset din Biblie si l-a lipit pe geamul de la spate al masinii. Si in tot acest timp nu a avut nici un accident si nici o problema de mers la spital. Dar ca sa procedezi asa iti trebuie…o pastila mica cit un bob de mustar ca sa te vaccineze impotriva atacurilor celui rau. Credinta, de asta avem nevoie.

     Si mi se pare atit de deslusit Cuvintul acestui Psalm care ne ofera o asigurare mult mai cuprinzatoare decit asigurarile pe care ni le putem plati aici pe pamint in viata asta. Cind suntem pe patul de suferinta , nici o asigurare nu ne poate da usurare de dureri in orice boala. Dar, uite ca Dumnezeu poate face si acest lucru - dar asigurarea asta o obtinem nu pe moment- si nu cu bani, desi am putea sa ne folosim si de bani ca sa ne asiguram ca avem incheiat acest contract minunat…

    “Ferice de cel ce ingrijeste de sarac”…Atit! Si ai una din cele mai importante asigurari de viata…

DESPRE RESURSE...

     Ieri ascultam cu tatal meu o predica. Ma minunez uneori de cit de multe idei poti sa scoti din acelasi verset . Ca si un diamant pretios taiat de un mester iscusit, fiecare cuvint al Bibliei, fiecare verset are atitea fatete nebanuite. Era vorba de daruri…de talentele ce le avem, de resursele financiare si de resursele de timp.

     Am auzit mereu vorbindu-se de ele. Stim cu totii parabola cu talantii pusi in negot si stim si despre slujitorul care si-a ingropat talantul. Stim despre femeia saraca care a aruncat in visteria templului ultimul banut si de bogatul care a aruncat o punga de galbeni cu o valoare infinit mai mica decit banutul femeii. Pentruca conteaza cum daruim si daca nu daruim din inima mai bine tinem punga ascunsa in sin.

     Dar predica era  despre o alta valoare care ni s-a dat cu acelasi scop…sa o dam altora. Si cel care vorbea spunea ca avem obligatia sa nu o tinem pentru noi - ca ni s-a dat Cuvintul Bibliei sa il imprastiem. Unde? Acolo unde suntem. Cind? In fiecare zi? Cum? Prin trairea noastra nu numai prin cuvint. Se pare ca cele mai bune predici sunt cele traite. Si pentru alea nu trebuie sa studiezi teologie ci doar sa traiesti ceea ce citesti si ceea ce inveti din Cuvint.

     Ce sa mai zic? Mai bine trec  la fapte. Nu uitati cind va uitati in jur daca va vede cineva ce faceti  , sa va uitati in sus mai intii. Si daca e ok cu ceea ce faceti pe verticala, nu va mai obositi sa cercetati pe orizontala ca totul e in ordine.

Hello...bine v-am gasit

     Nu am mai scris de multa vreme. Nici eu nu stiu de ce…A dat tacerea peste mine.

Atit pe plan personal - intern m-au surprins niste trebusoare nu prea vesele cit si pe plan exterior.

Cum sa explic? … ca si cum te-ai invirti intr-un ringhispir pina iti vin ameteli si aproape sa-ti versi matele. Pai lumea asta e asa de cu fundu-n sus ca nu stii ce sa mai crezi. Te cutremuri cine este la conducerea statelor si te ingrozesti de noua generatie care va urma dupa ei.

      Pe plan intern…pe 1 Septembrie am avut o mica operatie ca sa imi puna un stent in una din arterele principale. Eram teribil de obosita, abia imi tiraiam picioarele si in afara de mers la lucru nu prea aveam energie de nimic.

     Intr-o zi cind ii tineam de urit tatalui meu la dializa, m-am jucat cu aparatul lui de oxygen…si cum citea si pulsul, am fost foarte nedumerita dece pulsul meu este doar 27.

     Mai in gluma, mai in serios, trebusoara asta m-a pus pe ginduri. Dupa o vizita la doctor si citeva teste, au aflat ca una dintre arterele importante este blocata 90% si ca…am nevoie de o mica operatie sa puna un stent ca sa tina artera deschisa. Si peste noapte asa…m-am trezit ca trebuie sa iau zinic un pumn de medicamente, sa maninc mai putin sau deloc si mai degraba sa pasc…si sa port nitroglicerina in poseta si daca nu lucreaza sa chem …ambulanta.

     M-am realizat! Si…pe neasteptate , eu care credeam sau mai degraba ma incredeam …stiti cum? Invincibila…m-am trezit ca sunt o baba cu probleme de sanatate… (pe alealalte probleme le stiam mai demult).

 

    No asa…!!! Asta pe plan intern. Ca sa stiti si voi de ce mi s-a cam taiat elanul. Numai ca nu-s eu asa fricoasa …ca de fapt am fost, si m-am muncit cu gindul mortii prin 1992-93, dupa electrocutie. Acuma ma ocup mai mult de cum o sa fie dupa ce plec…dincolo. Am eu un gind si o dorinta. Domnul Isus a zis ca se duce sa ne pregateasca un loc…si eu as vrea ca locul pe care mi-l pregateste sa fie linga un piriu. Am prins drag de piraie pe vremea cind umblam cu Buna mea  pe padure dupa bureti. Imi si imaginez o casa de lemn cu citeva odaite ca sa incapa copiii si nepotii cind vin in vizita . Si Buna neaparat trebuie sa locuiasca cu mine. Mi-a si zis inainte de a muri ca a avut un vis si ca noi doua eram impreuna intr-o casa cu feresti luminoase si perdele crosetate de ea…si il asteptam pe Domnul Isus ca trebuia sa vina in vizita. Asa ca am deja companie – numai ca un amanunt ma cam deranjeaza. Buna mea a avut o fata – o chema Lidia. Si Lidia a murit la o virsta infantila. Ma tem ca pina ajung eu dincolo, Buna si Lidia deja s-au imprietenit la toarta si eu nu o sa mai fiu numarul 1 pentru Buna.

     Ei, dar ma descurc eu. Si cum ziceam , ca sa nu ma gindesc la moarte ca la un sfirsit tragic si trist, ma gindec la ea ca la un inceput promitator. Si in mintea mea vad deja casa mea de lemn si piriul si plantez pomi si flori pe marginea piriului. Pina ajung acolo, ma specializez in gradinarit pe-aci. Si abia astept sa vina primavara sa plantez ceva flori .

      Dragii mei, Domnul e bun si noi nu sintem ca si cei fara speranta. Noi stim ce ne asteaapta. Si fie ca ne ducem pe rind sau fie ca vine El sa ne ia in glorie, timpul venirii Lui e pe aproape si zilele se scurg tare repede. Se merita sa adunam ulei in candela- si uleiul este credinta in Isus Christos si in mintuire si iertarea pacatelor . El vine curind, sa fim gata!