Hello...bine v-am gasit

     Nu am mai scris de multa vreme. Nici eu nu stiu de ce…A dat tacerea peste mine.

Atit pe plan personal - intern m-au surprins niste trebusoare nu prea vesele cit si pe plan exterior.

Cum sa explic? … ca si cum te-ai invirti intr-un ringhispir pina iti vin ameteli si aproape sa-ti versi matele. Pai lumea asta e asa de cu fundu-n sus ca nu stii ce sa mai crezi. Te cutremuri cine este la conducerea statelor si te ingrozesti de noua generatie care va urma dupa ei.

      Pe plan intern…pe 1 Septembrie am avut o mica operatie ca sa imi puna un stent in una din arterele principale. Eram teribil de obosita, abia imi tiraiam picioarele si in afara de mers la lucru nu prea aveam energie de nimic.

     Intr-o zi cind ii tineam de urit tatalui meu la dializa, m-am jucat cu aparatul lui de oxygen…si cum citea si pulsul, am fost foarte nedumerita dece pulsul meu este doar 27.

     Mai in gluma, mai in serios, trebusoara asta m-a pus pe ginduri. Dupa o vizita la doctor si citeva teste, au aflat ca una dintre arterele importante este blocata 90% si ca…am nevoie de o mica operatie sa puna un stent ca sa tina artera deschisa. Si peste noapte asa…m-am trezit ca trebuie sa iau zinic un pumn de medicamente, sa maninc mai putin sau deloc si mai degraba sa pasc…si sa port nitroglicerina in poseta si daca nu lucreaza sa chem …ambulanta.

     M-am realizat! Si…pe neasteptate , eu care credeam sau mai degraba ma incredeam …stiti cum? Invincibila…m-am trezit ca sunt o baba cu probleme de sanatate… (pe alealalte probleme le stiam mai demult).

 

    No asa…!!! Asta pe plan intern. Ca sa stiti si voi de ce mi s-a cam taiat elanul. Numai ca nu-s eu asa fricoasa …ca de fapt am fost, si m-am muncit cu gindul mortii prin 1992-93, dupa electrocutie. Acuma ma ocup mai mult de cum o sa fie dupa ce plec…dincolo. Am eu un gind si o dorinta. Domnul Isus a zis ca se duce sa ne pregateasca un loc…si eu as vrea ca locul pe care mi-l pregateste sa fie linga un piriu. Am prins drag de piraie pe vremea cind umblam cu Buna mea  pe padure dupa bureti. Imi si imaginez o casa de lemn cu citeva odaite ca sa incapa copiii si nepotii cind vin in vizita . Si Buna neaparat trebuie sa locuiasca cu mine. Mi-a si zis inainte de a muri ca a avut un vis si ca noi doua eram impreuna intr-o casa cu feresti luminoase si perdele crosetate de ea…si il asteptam pe Domnul Isus ca trebuia sa vina in vizita. Asa ca am deja companie – numai ca un amanunt ma cam deranjeaza. Buna mea a avut o fata – o chema Lidia. Si Lidia a murit la o virsta infantila. Ma tem ca pina ajung eu dincolo, Buna si Lidia deja s-au imprietenit la toarta si eu nu o sa mai fiu numarul 1 pentru Buna.

     Ei, dar ma descurc eu. Si cum ziceam , ca sa nu ma gindesc la moarte ca la un sfirsit tragic si trist, ma gindec la ea ca la un inceput promitator. Si in mintea mea vad deja casa mea de lemn si piriul si plantez pomi si flori pe marginea piriului. Pina ajung acolo, ma specializez in gradinarit pe-aci. Si abia astept sa vina primavara sa plantez ceva flori .

      Dragii mei, Domnul e bun si noi nu sintem ca si cei fara speranta. Noi stim ce ne asteaapta. Si fie ca ne ducem pe rind sau fie ca vine El sa ne ia in glorie, timpul venirii Lui e pe aproape si zilele se scurg tare repede. Se merita sa adunam ulei in candela- si uleiul este credinta in Isus Christos si in mintuire si iertarea pacatelor . El vine curind, sa fim gata!