SAPTE ADEVARURI MINUNATE...

1. Fa pace cu trecutul, ca sa nu-ti strice si viitorul.
2. Ce cred altii despre tine nu-i businessul tau.
3. Timpul vindeca aproape orice... asa ca da-i timp... timpului!
4. Nimeni nu poate sa te faca fericit daca nu te faci singur.
5. Nu-ti compara viata cu a altora ca n-ai habar prin ce trec ei in realitate.
6. Nu te mai gindi atita. Se poate trai bine si fara sa stii toate raspunsurile.
7. Zimbeste ca nu esti tu proprietar la toate problemele lumii...

CE-MI MAI TRECE PRIN CAP...

     Ma gindeam astazi la lucrurile care le facem pentru Domnul . Unele din obisnuinta. Mergem la biserica ca asa ne-am obisnuit- si nu este nimic rau. Unde doi sau trei se aduna in Numele Lui , El a promis ca va fii acolo.
     Unii dintre noi ne-am format acest obicei din copilarie- de fapt parintii nostrii au avut grija sa ne deprindem cu acest obicei bun. Daca nu mergem simtim ca ne lipseste"ceva"...si nu ne simtim bine...
     Sau - ne putem duce de drag - si asta ar fi ideal- ca la o intilnire cu cineva iubit, special... La o astfel de intilnire nu vrei sa intirzii...si te pregatesti sa te prezinti cit mai bine. Asa sint intilnirile noastre de la casa Domnului - sau pentru unii dintre noi ...inca o corvoada, inca o treaba din multele trebi care trebuiesc facute. Mi-e rusine sa raspund la intrebarea asta...pentruca de multe ori raspunsul n-ar fi cel potrivit.

     Toti - dar toti oamenii vor sa fie iubiti. Una dintre regretele vietii mele este ca nu m-am simtit iubita niciodata- nu asa cum as fi vrut, asa cum mi-as fi dorit; si cu toate astea...in fata ochilor am avut intotdeauna pe Domnul meu Isus atirnat pe cruce - murind pentru mine- pentruca m-a iubit - de fapt -exact asa cum mi-am dorit, fara rezerve. Dar L-am ignorat ...si m-am uitat mai departe in multimea de gura casca si de lasi si de oameni de nimic uneori - sa gasesc ceea ce dorea sufletul meu...cautind mereu , mereu acel "ceva"...de care simteam o foame nepotolita.
    Nu avem pentruca nu cerem...nu avem multe pentruca nu cautam...sau cautam in locuri unde nu se poate gasii ceea ce cautam- sau cautam ca sa avem si sa risipim aiurea...Din toate astea inteleg ca nu este vina nimanui daca nu am...sint pasi pe care eu trebuie sa-i fac si nimeni altul. In relatia asta cu Domnul Isus El a facut totul...si este la punctul unde asteapta ca si noi sa parcurgem distanta.
     Caz real...stau in fata computerului , care este in fata geamului. Afara ploua si bate un vint care face cascada de flori galbene din fata geamului sa se legene cind intr-o parte cind intr-alta. In spatele meu un sirag de camere in care nu locuieste nimeni...Ma simt singura...nu trebuie decit inca citeva ginduri din astea si am deschis iara usa unei depresii. Ma uit la multimea florilor ce se leagana...Parca mi-ar zice...
-Rodica, astea sint pentru tine...
-Pentru mine? De la cine?
-Cum de la cine? Nu-ti amintesti ca prin Cuvint s-au creeat toate lucrurile? Si cine a rostit Cuvintul?
N-ar exista o floare daca n-ar fi fost El...Evolutionismul nu poate creea decit haos...
     Da...Creatorul a facut lucruri minunate - si unele le-a facut pentru mine...Astazi mi-a daruit flori...si acum le uda ca sa nu se vestejeasca ca a vazut ca sint lenesa si nu le-am udat de o saptamina...Ati primit vreodata flori de la iubitul inimii voastre? Uitati-va cite am primit eu...
(Martie 31 - 2012)

http://www.youtube.com/watch?v=K9UUytan0yc
http://www.youtube.com/watch?v=5h_DEpwLT60
http://www.youtube.com/watch?v=ehUzTfAuzTI&feature=related

CIND TI SE TAIE CRACA...

Un imparat a primit doi soimi; unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus imparatului ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul  dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute; un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo. - Cum ai facut? si-a intrebat supusul - A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.   Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura

CIND TRECE O CARUTA GOALA...

Autor povestire: Lore C. 
Tablou pictat de pictorul german Stefan Jager din Jimbolia.

Odata, demult, ma plimbam impreuna cu tatal meu, cind, la o cotitura, el se opri deodata. Dupa o clipa de tacere, ma intreba:
-In afara de ciripitul pasarelelor, mai auzi si altceva? Imi ascutii auzul si dupa citeva secunde, ii raspunsei:
-Aud zgomotul unei carute.
-Asa este, spuse tatal meu. Este o caruta goala.
Il intrebai:
-Cum de stii ca este o caruta goala, daca inca nu o putem vedea?
Iar el imi raspunse:
-E foarte usor sa stii cind o caruta este goala, din cauza zgomotului. Cu cit este mai goala, cu atit face mai mult zgomot.
Astazi, adult fiind, cind vad o persoana care vorbeste prea mult, intrerupind conversatia celorlalti, dovedindu-se inoportuna, laudindu-se cu ceea ce poseda, simtindu-se atotputernica si dispretuindu-i pe cei din jurul ei, inca mi se pare ca mai aud vocea tatalui meu spunind: “Cu cit este mai goala caruta, cu atit face mai mult zgomot.”
Smerenia consta in a trece sub tacere virtutile noastre si a le permite altora sa le descopere. Nu uitati ca exista oameni atit de saraci, incit nu au nimic altceva decit bani. Nimeni nu este mai gol la suflet decit cel care este plin de sine insusi.
Sa fim ca ploaia linistita si blinda, care patrunde in tacere pina la adincimea radacinilor, hranindu-le!