FLORI STRESATE...

     N-am mai scris de multa vreme. Ocupata cu viata. Obosita de viata... Ca regula vreau ca ceea ce scriu sa fie pozitiv, incurajator, folositor. Si cind esti gol ...si obosit ...nu prea ai ce da.
     Dar zilele trecute am auzit o discutie intre tatal meu si fratele meu, amindoi apicultori. In mijlocul discutiei care nu m-a interesat de fel am auzit ceva ce mi s-a parut ridicol..."flori stresate".
Si rizind am comentat..." cum flori stresate"?
     Doar ca explicatia la flori stresate ...m-a pus pe ginduri. Ei spuneau ca daca florile nu sunt stresate, nu dau nectar. Si am intrebat si eu, inca zimbind..." si cum se streseaza florile?" Raspunsul a fost simplu..."lipsa apei si prea mult soare".
     Acuma mai stiam eu mai demult ca pomii care nu au suficienta apa fac poame mai dulci...si auzind si de faptul ca numai florile stresate fac nectar...am inceput sa ma gindesc la faptul ca toate stresurile zilnice cu care ne confruntam in timp - ne fac mai dulci, mai plini de nectar...mai folositori semenilor.
     Dragii mei...nimic nu ni se intimpla fara ca sa fie aprobat de Dumnezeu. El stie de ce avem trebuinta si are grija sa ne lucreze  si sa ne finiseze ca sa devenim ceea ce El a planuit sa fim. Ori ne ingrijoram ori nu de viitor, tot ce a planuit El o sa se intimple pina la urma. Ajunge zilei necazul ei? Ajunge! Si in viltoarea vietii, si in mijlocul problemelor si necazurilor de tot felul fie ca sa fim si noi ca si florile stresate...plini de nectar si de dulceata.