27 November 2018

POTI FACE ORICE...DAR NU POTI SA FACI TOTUL...



     Astazi am auzit o intrebare care mi-a placut; sau mai bine zis a carui raspuns mi-a placut. Cineva a intrebat de ce a dat Dumnezeu cele zece porunci daca tot nu putem sa le tinem- si n-a putut nimeni niciodata sa spuna ca a putut sa tina , sa respecte cele zece porunci in totalitate. Spunea cel care dadea raspunsul ca legea morala...adica cele zece porunci sint ca si lumina care odata aprinsa ne da oportunitatea sa vedem realitatea si sa facem ceva in a o imbunatatii.
     Citind citatul de mai sus mi-am amintit de cele auzite astazi. Numai Dumnezeu poate totul, stie totul...noi stim si putem in parte. Si uneori si cele cunoscute nu le facem. Nu putem- sintem oameni si sintem imperfecti din cauza pacatului.
     Atunci care este rolul celor zece porunci? In primul rind fara ele nu ar exista o adevarata civilizatie. Intr-o lume- o natiune unde furtul si crima si minciuna sint acceptate, nu poate exista o societate civilizata. Este curios cum societatea noastra de azi incearca sa scoata cele zece porunci din locurile publice...si apoi ne miram ca societatea devine o banda de huligani...de ce ne miram?
      Daca cele zece porunci sint ca o lumina aprinsa in camera inimii noastre - atunci ea ne va arata prin simpla ei prezenta ce lucruri sint in neregula acolo si ce trebuie schimbat. Si fiecare face cit poate sau cit...vrea...
     Dar asta nu raspunde totusi la intrebare. De ce a lasat Dumnezeu cele zece porunci daca noi nu putem sa le tinem in intregime? Raspunsul mi-a placut...E mai lung asa ca aveti rabdare sa va spun ce am inteles eu. Domnul Isus a fost singurul care a putut sa tina cele zece porunci. El le-a implinit. Prin jertfa Lui legile ceremoniale au fost terminate- cind jertfa suprema a fost pusa pe altar. Iar faptul ca nu putem sa tinem cele zece porunci ne obliga sa mergem la Cristos care a implinit legea. Prin El numai putem sa primim gratierea din pedeapsa pe care legea ar trebui sa ne-o dea. Pentruca intr-adevar noi putem face orice ...dar nu totul; si in mod sigur nu ne-am fi putut rascumpara vietile chiar incercind cit de mult am fi vrut noi sa tinem legea.
    Mare-i mila Lui fata de noi si ce absurzi sintem cind nu acceptam darul Lui - mintuirea data prin jertfa de la cruce. Poate cineva totusi vrea sa faca curatenie in camaruta inimii lui...

ASTAZI AR FI FOST ZIUA EI...

Buna mea s-a nascut la 27 Noiembrie 1912...Astazi ar fi fost ziua ei de nastere. Cu doua saptamini inainte de a muri, am avut inspiratia sa scriu versurile de mai jos. Era la Nursing Home unde o dusesem cu citeva saptamini inainte...cind n-am mai putut ingrijii de ea acasa. Dar ca sa nu fie singura , stateam cu ea pe rind in cursul zilei si uneori catre sfirsit am stat si noaptea...

Ma uit inapoi si realizez ce pierdere am avut odata cu plecarea ei. Niciunul din noi cei din familie nu mai sintem la fel...Dragostea ei este ceea ce ne-a tinut impreuna. Rgaciunile ei au fost legaturile care ne-au tinut unul linga altul...Nu mai sintem aceeiasi fara ea...

Buna...ce n-as da sa te vad la fereastra cerului...ce n-as da sa imi mai promiti odata ca te rogi pentru mine ...ca tare multa nevoie am de rugaciunea ta...A venit rindul meu sa-ti iau locul si nu prea fac treaba buna...Am incercat sa-ti port sortul ala cu buzunarul rupt si baticul ala decolorat...dar nu-i indeajuns...imi lipseste credinta Ta...imi lipsesc calitatile tale...
........................
Poezia am recitat-o cu lacrimi in ochi la inmormintarea lui Buna... N-am plins pentru ea, ca stiam unde se duce...am plins pentru mine, pentru noi...cei ramasi in urma. Oameni ca ea nu se mai nasc astazi...
…Ca ghioceii primavara, rasar in minte amintiri.

Parc-a fost ieri, ar spune buna, si uite azi cite schimbari…
Pe undeva, pe-o raza dulce, la-a cerului feresti divine,
As vrea pentru o clipa numai sa te zaresc, sa-ti spun de bine…


…Sa-ti spun ca lacrima din geana e bucuria ca esti sus,
Sa-ti spun ca-ti sade albul bine, si ca esti tinara nespus,
Sa-ti spun ca geanta cu pastile am aruncat drept la gunoi;
Si cirja o sa faca frunze…Acum te plimbi pe norii moi…


Ieri mi-ai cintat cu glasu-n soapta "O Patrie vad ochii mei",
Azi te petrecem toti la groapa: copii, nepoti si nepotei…
Pamintul in pamint se-ntoarce, dar ce-ai facut pe veci va sta…
Ca-n post si pe genunchi luptat-ai din greu in toata viata ta…


Dintr-un fuior de ata alba, un fir stralucitor, curat,
Sint sigur-ai sa faci perdele pentru Slavitul Imparat.
…Si sa ne-astepti la Sarbatoarea de care-ntruna ne-ai vorbit…
Vom fii cu totii-n asteptarea Mintuitorului iubit.

07 November 2018

PRIVIND CU INIMA...

„Nu frumuseţea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumuseţea.” - Lev Tolstoi 

06 November 2018

LEPRA SUFLETULUI...

IMPARATI 5: 1-16
1. Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său şi mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros.
2. Şi Sirienii ieşiseră în cete la o luptă, şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
3. Şi ea a zis stăpânei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!”
4. Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.”
5. Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat, luând cu el zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur, şi zece haine de schimb.
6. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei ştii că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.”
7. După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele, şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să învii, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.”
8. Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un prooroc în Israel.”
9. Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.
10. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.”
11. Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra.
12. Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.
13. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, şi au zis: „Părinte, dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat.”
14. S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit.
15. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.”
16. Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.
...................................................
Vechiul Testament are multe povesti istorice de o frumusete rara, si pline de invataturi deosebite. Sint sigura ca multi cunoasteti pasajul de mai sus, Asa cum cred ca pentru unii cititori este nou.
Multe taine se desprind din acest text si am sa incerc sa va spun unele lucruri noi pe care le-am auzit recent...si altele vechi pe care le-am invatat cu alta ocazie. O s-o fac in bucatele mici, usor de inteles si de digerat.
As mai putea intitula micul meu mesaj de astazi...”Cum judecam aparentele?”...pentruca majoritatea sintem tentati in viata de fiecare zi sa judecam o carte dupa coperta ei. Ne dam cu parerea de oameni si situatii citeodata chiar inainte de a deschide omul gura...doar uitindu-ne la hainele cu care este imbracat, pozitia in societate, educatie, etc. Facem niste analize superficiale bazate doar pe ceea ce vede ochiul.
Naaman era intr-o pozitie inalta- conducator al ostilor siriene, omul de baza al imparatului, curajos, viteaz, orgolios...dar...(mai totdeauna exista un dar in viata oricarui om)...era lepros.
Dar sa  revenim la oamenii din zilele noastre... Unii dintre ei in pozitii inalte, puternici si stabili financiar, inteligenti, educati...DAR...multi sufera de o lepra spirituala ; o boala care se intinde incet si omoara celula dupa celula pina cind culca la pamint pina si pe cei mai puternici...Lepra sufletului e mai grava decit lepra trupului...
Este de datoria noastra sa avem atitudinea acelei copile – care nu s-ar incadra dupa socotelile noastre nici ca avind maturitate, nici putere, nici stare sociala care sa-i inspire sau sa o provoce la actul pe care l-a facut. O servitoare de virsta ei face recomandari unui om de talia lui Naaman...sa-ti vina sa rizi!!! Dar se vede treaba ca Dumnezeu se poate folosi si de copii daca oamenii mari nu se ocupa de Imparatia Lui si de a chema oamenii la mintuire...
Am plecat acasa dupa predica astazi- complect convinsa ca exista un DAR in viata oricarui om cu care imi va fi dat sa stau de vorba...si ca este de datoria mea sa il anunt ca este in Israel un Prooroc care poate vindeca lepra sufletului...Ramine de vazut daca am atita caracter cit a avut fetita asta din text...Puteti si voi sa va puneti aceeasi intrebare ca nu va poate face nici un rau...

03 November 2018

LA COTITURA DE DRUM...


"Moartea nu este un capat de drum ci doar o cotitura a drumului...Drumul continua dincolo de aceasta cotitura si Dumnezeu ne-a spus deja ce ne asteapta."
                                 Greg Laurie