Tatal meu s-a nascut la 5 Septembrie 1932, la Lupeni, oras minier din Valea Jiului. Mama lui a fost Ana Botan iar tatal Botan Gherasim. A avut o sora mai mare, Lidia, care a murit la o virsta infantila si un frate mai mic, Avram Botan care a fost pastor al primei biserici romane din Bay Area. La 23 de ani s-a casatorit cu Victoria Logoja ( Botan) si a avut 3 copii: Rodica Botan, Aneea Claudia Bote. si Ovidiu Claudiu Botan .
Copilaria lui s-a incheiat la 13 ani. Bunicul Gherasim muncea in mina la grupa. Asa se numeau cei care inaintau galeriile pe sub pamint. La o surpare de galerie, o grinda zdravana de lemn l-a lovit pe bunicul in crestetul capului. Osul craniului s-a crapat si a fost dus la spital. Din cite mi s-au povestit, i s-a dat o injectie alterata.
Tatal meu trimis de Buna se ducea la Bunicu sa-i duca ceva mincare la spital. A intrat in salon si a vazut patul gol. La intrebarea tatalui meu unde este pacientul din patul acela gol, bolnavul din patul vecin i-s spus ..."batrinul a murit si l-au dus la morga". Bunicul Gherasim avea 49 de ani.
Aveam 23 de ani cind la o inmormintare in familie tati mi-a povestit intimplarea care l-a facut barbat la 13 ani. Mi-a povestit cum s-a dus la morga si cum bunicul era inca cald. Mi-a povestit cum s-a gindit ce sa faca stiind ca acasa nu prea sunt bani si ca tatal lui trebuie dus acasa si ingropat. Mi-a povestit cum s-a dus la ceva cunoscuti si a imprumutat ceva bani de cosciug si a cerut un fel de carucior mai mare cu care l-a transportat pe bunicul acasa.
Era spre seara cind a reusit sa se reintoarca si Buna il astepta ingrijorata la strada...
In acea zi la numai 13 ani a trebuit sa isi asume responsabilitatea de barbat in casa. Si a incheiat cu succes la 86 de ani aceasta responsabilitate, fiind sot, tata, bunic , strabunic si strastrabunic. Dar cel mai valoros titlu pe care l-a avut este - copil al Domnului.
A avut o seama de functii in Romania si avea o gama nesfirsita de talente. Era o vreme cind credeam ca nimic nu ii este imposibil. In Romania ca maistru la Preparatia Coroiesti avea 200 de oameni la dispozitie sa rezolve orice avarie, orice problema s-ar fi ivit. Era cunoscut si apreciat de toti. Avea inventii in fabrica care economiseau milioane de lei. Motiv pentru care securitatea ne-a dat drumul doar dupa 5 ani de la aplicarea pentru pasaport.
Cind am emigrat in America, a inceput totul de la zero. Pe vremea cind am sosit noi in 1980 se mergea in fiecare saptamina la aeroport ca sa aducem noi emigranti romani. Imi amintesc ca Duminica tati lua vanul lui unchiu si aduna romanii necredinciosi de pe unde locuiau si ii aducea la biserica. Doi ani dupa sosire unchiul Avram a murit . In tot acest timp tati care avea o minte tare ocupata - se uita in jur dupa orice insecta...si nu stiam de ce. Vroia sa vada daca sunt si pe aici albine sau pe unde sunt albinele...
Dupa o vreme le-a gasit...si incet , incet a transformat si a construit din tot felul de vechituri uneltele si tot ce era necesar pentru transportul albinelor si celelalte necesitati.
Asa a devenit Stupar de meserie in America. Dar in toata sinceritatea putea sa fie politician, ziarist, misionar, electrician, lacatus, sofer, si multe alte indeletniciri.
Indragostit de Cuvintul lui Dumnezeu si dorind sa duca acest Cuvint cit mai departe, a hotarit cu Costel Cristea si fratele Pit Popovici si altii sa infiinteze organizatia Romania for Christ. Nu era mult ceea ce se facea la inceput dar Domnul nu ne cere mult...ne cere doar ce avem. Si El transforma putinul nostru asa cum a transformat piinea si pestii din saculetul sarac al unui copil si cu putina lui gustare a hranit gloatele. Intentia era sa se trimita evanghelisti acolo unde nu merge nimeni...in colturi si vagauni si locuri neumblate. Si curind a aparut si o revista modesta unde sub numele stuparului au aparut tot felul de articole in care odata cu secretele stupului tatal meu arunca boabe de saminta din grinarul sfint. Stiu ca multi o sa-i duca lipsa- pentruca avea el un talent sa se apropie de oameni si sa ii stirneasca in directia in care se simteau ei confortabil. Cu fiecare din noi copii, si cu nepotii si stranepotii a avut o relatie total diferita , unica. Ne cunostea atit de bine si ne studia atit capacitatea cit si interesele si ne trezeam ca intra usor in lumea noastra sa o faca mai buna, sa ne ajute si sa ne incurajeze.
Ne-a promis ca ne va astepta in ziua cind vom fii chemati la rindul cetei noastre...Abia astept!
Maranatha!
No comments:
Post a Comment