Doamne trezeste-ne la realitate

Am incercat zilele astea sa ma gindesc la un subiect care sa reflecte anul 2020. Daca cineva iti spunea mai demult ca are vederea 20/20 inseamna ca are o vedere cit se poate de buna, de corecta- mai bine de asa nu se putea. Dar acest corect si apropiat de perfectiune 20/20 de altadata nu se mai potriveste si de acum incolo va trebui sa inlocuim expresia cu altceva - ca daca privim la viata prin prisma acestui an vom avea o cu totul alta parere. In Septembrie am iesit la pensie si ca orice pensionar care are ceva timp la indemina am inceput sa imi permit lucruri de care nu am avut timp inainte- si sa imi satisfac unele curiozitati. Am citit ceva despre uriasi...am citit cite ceva din Evangheliile care nu au fost duhovnicesti si nu au fost incluse in Biblia noastra pe care o avem astazi. Aceste carti insa vorbesc despre unele subiecte de care se aminteste in Biblie doar in treacat si dau mai multe amanunte cititorului despre timpurile vechi, despre imprejurari si oameni...cum ar fi aparitia uriasilor ( nephely) ca urmare a impreunarii ingerilor cazuti cu fetele oamenilor. Se pare ca in vremea cind Dumnezeu a hotarit sa trimita potopul, diavolul lucra disperat in a schimba DNA-ul, genetica omului creat de Dumnezeu. Si cind am citit asta , mi-am amintit de joaca oamenilor de stiinta din ziua de astazi care incearca sa faca acelasi lucru. Cloning animale, si poate si oameni...stim noi ce se petrece in laboratoarele sofisticate ale lumii? Biblia zice ca venirea Domnului Isus va fi intr-o vreme in care starea pacatoasa a omenirii va fi la fel de jalnica ca pe vremea lui Noe...Si uite ca pina si acest aspect cumva inca partial inteles sau cunoscut noua se vadeste a fi cumva asemanator cu vremea in care ingerii cazuti au incercat sa schimbe genetica omenirii. Si amanuntul asta il scriu cu o singura dorinta - aceea de a urgenta mesajul de chemare la mintuire. E ca si cum am auzi si am vedea primele zvicniri ale unui vulcan din apropiere si stam cu celularul in mina , povestim si luam clipuri ...si ne punem viata in primejdie nefacind nimic in sensul de a ne salva viata. Oameni buni, prieteni dragi, rude, copii, nepoti...traim zilele descrise de atitia profeti ...ar trebui sa fim ca Ninivenii care s-au imbracat in saci si s-au cosmetizat cu cenusa- in frunte cu imparatul lor. Traim sfirsitul istoriei...si parca il traim nepasatori. Avem toate informatiile necesare sa intelegem momentul acesta important si unii dintre noi stam ca paralizati si nu facem nici o miscare. Cel rau cistiga teren - si il cistiga din cauza noastra ca nu facem ceeace ni s-a spus sa facem. Businessul nostru ar fi fost sa evanghelizam lumea...dar ne-am inchis in patru pereti si un program scurt de duminica, iar restul timpului l-am dedicat vietii pe pamint. A trecut timpul si n-am lucrat pentru Domnul si in timpul asta diavolul si-a adunat o multime de partea lui. Acum ne uitam si nu ne vine sa credem in ce lume traim...parca ieri era altfel...parca oamenii nu erau asa de rai...parca nu eram asa de amenintati de ziua de miine. Tot ce pot sa fac este sa ma uit sa vad daca am rezerve suficiente de ulei pentru candela. Ginditi-va ca asta traim acuma...cu pandemia asta ...nu se mai poate merge la biserica...nu te mai poti intilnii ca odinioara cu fratii...de unde iti cumperi ulei daca pina acuma nu ti-ai pus ulei de rezerva in camara sufletului? Domnul vine foarte curind. Va implor cercetati daca aveti rezerva de ulei...si faceti-va rost de el pina se mai poate. Lasati lumea sa se aprovizioneze cu hirtie igienica...Stiu ca pare o gluma dar este o gluma trista. Noi in Romania am trait ani multi fara acest produs. Parca diavolul si-a pus in gind sa rida de omenire cind am alergat cu totii sa ne aprovizionam cu ce? Cu hirtie igienica!!! Doamne trezeste-ne la realitate - sa putem face diferenta intre dreapta si stinga si bine si rau. Trezeste-ne, da-ne intelepciune si ajuta-ne sa fim gata la venirea Ta.

AS VREA...

De Rodica Botan Mereu flaminzi si dornici de mi bine; As vrea Isuse Doamne sa fim dornici...doar de Tine! Si imbuibati cum suntem de-atitea bunatati Sa nu uitam sa multumim ca alte dati! Ne iarta Doamne si ne stringe linga Tine Ca, anul asta a fost tare greu - iar anul care vine, Nu pare mai voios si nici nu ne promite Prea multa pace...nici nu pare mai cuminte... Se lupta cel cazut de mult din stralucire Sa strice oamenii - sa-i duca la pieire! Si stim ca vii ca sa ne iei cum ai promis! Ca pentru noi si cruce si moarte ai invins! Iti multumimn de fiecare lucru ce ni-l dai; Si te rugam ca pina la sfirsit , mila sa ai; Suntem aproape de venirea Ta pe nori... Te asteptam sa vii ...cu bucurie si fiori... Maranatha!!!

GINDURI DE PANDEMIE...

Deunazi am vorbit cu sotia unui pastor de tineret de la o biserica americana care avea acces la unele informatii legate de biserici. Imi spunea ca guvernul ofera ceva ajutor financiar bisericilor ca sa ajute comunitatile cu care lucreaza. Din cauza pandemiei multi oameni si-au pierdut serviciile temporar sau permanent si putin ajutor material insotit de unul spiritual le-ar putea prinde bine. Numai ca, unele biserici spunea ea, folosesc finantele sa isi plateasca angajatii, biluri si proiecte, nu sa ajute comunitatea. De fapt, asa cum zice Biblia..." de la inceput nu a fost asa"...Si lucrurile mergeau mult mai bine. Cind oamenii erau in nevoi Biserica era locul unde gasea ajutor omul nevoias. Biserica se ocupa sa ii cunoasca pe acesti oameni si sa le inteleaga bine nevoile, si acest ajutor era specific sa ridice omul necajit din groapa in care era si sa il puna pe picioare. De cind insa guvernul s-a amestecat in aceasta latura sociala care apartinea bisericii, oamenii primesc ( cel putin in America) un ajutor social care nu se ocupa de radacina problemelor ci doar de consecintele problemelor, asa incit oamenii ramin in starea lor de neajutorati pe termen lung sau permanent. Asa ca ce imi spunea sotia acestui pastor nu m-a surprins prea mult. De fapt in ultima vreme nimic nou nu ma mai surprinde. Asa cum nu ma surprinde nici inchiderea bisericilor. Diavolul este concentrat in a distruge orice lucru bun...Oare nu stie Dumnezeu ca s-au inchis bisericile? Cum de nu a intervenit inca? Curios insa, ca de cite ori incearca diavolul sa faca ceva rau Dumnezeu poate sa dirijeze lucrurile in asa fel incit de fapt lucrarea lui sa ajute la progresul nostru - daca staruim in viata noastra alaturi de Mintuitorul nostru. Dumnezeu stie ca s-au inchis bisericile ...si unele chiar trebuiau inchise. Ma gindesc la cele care nu mai predica Evanghelia ci prosperitatea. Cele care nu au nimic de a face cu Imparatia de sus ci construiesc din greu una aici jos. Sau...chiar unii dintre noi putem fi dintre cei care merg la biserica din obligatie, sau obisnuinta, sau sa ne intilnim cu prieteni. Ne-am gasit un loc cald si placut si ascunsi intre patru pereti credem ca simpla noastra prezenta acolo ne este suficienta sa mostenim o rasplata vesnica. Suntem comozi si am uitat porunca..."mergeti in toata lumea". Oare asta sa fie motivul pentru care Dumnezeu a ingaduit sa se inchida bisericile? Ati auzit cumva si de biserici moarte? Pai mortii trebuie ingropati, nu? Datoria noastra este sa lucram in via Domnului si mi se pare ca si in ultimul ceas al zilei, Stapinul inca a chemat lucratori in via Sa. Ca uite cum merge lumea daca nu are sare si lumina sa ii dea gust si sa nu bijbiie. Datoria noastra este sa lucram nu sa stam cu "degetul in gura" sau mai pe secolul nostru...cu celularul in mina. Sunt atitea de spus despre zilele in care traim. Si noi evanghelicii am ajuns sa vem pareri impartite despre absolut orice subiect. Educatie, politica, sanatate. Ne ducem sau nu la vot. Cu cine votam? Cine ne educa copiii? Sau...ce consideram educatie? Biblia ne spune sa CERCETAM TOATE lucrurile. Biblia ne invata sa facem alegeri potrivite cu Voia Domnului. El are un plan cu noi care nu depinde nici de guvern nici de vreo religie anume ci este planul Lui specific pentru noi. Si El asaza lucrurile prin care trebuie sa trecem in calea noastra. Daca avem dorinta sa fim misionari ( si toti ar trebui sa fim) gasim destui salbatici in casele noastre sau in jurul nostru care trebuiesc scosi din jungla pacatului si indrumati si iubiti. Romania for Christ este doar o voce care vrea sa ne mobilizeze sa luam parte la aceasta lupta de a scoate cit mai mule suflete din ghiara diavolului. Sa ne echipam dar pentru lupta. Maranatha!

CALIFORNIA IN FLACARI

Locuiesc in California. Intr-o vale frumoasa cu multi migdali. De fapt California este statul care hraneste America. Un stat infloritor...pina nu demult. Lucrurile insa nu merg bine de ceva timp. Parca sunt doua capete de tara care au razvratit America cel mai mult: N York si California. Ca si pe vremea lui Noe, oamenii au inceput sa creada ca ei sunt stapinii acestei lumi si ca o pot schimba si preface dupa cum le este voia. Si voia lor este una rea...pentruca nu mai stiu deja ce este bine si ce este rau. Da...exact asa cum scrie in Biblie. Oamenii spun binelui rau si raului bine. S-a depravat omul intr-un hal fara de hal...si cei care ar trebui sa conduca si sa fie exemple...sunt exemple- dar majoritatea exemple rele. Stim ca diavolul este de fapt in spatele acestei schimbari rapide. Da...o schimbare care se intinde repede ca si focul. Si da...avem multe focuri in California. E straniu, ciudat si infricosator. Soarele este de culoarea unei flacari si cerul senin acoperit de fumul cenusiu face ca diminetile sa fie intunecate ca la apusul soarelui cind soarele este deja dincolo de orizont. Aerul este poluat si greu de respirat. Simti ca te ineci. Ieri seara am intrat in piscina sa ma racoresc...si m-am uitat la cer. In jurul piscinei sunt pomi care de obicei sunt plini de pasari . Era o liniste infioratoare...nu se misca nici frunza, nici o pasare in vazduh. Nici un ciripit. Oare unde s-or fi ascuns? Am fost instiintati sa fim gata sa parasim locuintele. Sunt mai mult de 260 de focuri in California. Unde sa te refugiezi? Va intrebati cum de sunt atit de multe focuri? Este august ...si afara a inceput din nou sa tune si sa fulgere. Nu ploua...doar fulgera. Peste 1000 de fulgere au stirnit focurile astea grozave. S-a suparat Dumnezeu pe noi. A ajuns mizeria faptelor noastre pina la El. Nu a trecut Pandemia ca au venit de la City sa ne anunte ca tintarii de pe Vale cara un alt virus urit. Nile Virus...Nu se termina o plaga ca incepe alta. Ai zice ca suntem martori la ceva asemanator cu plagile din Egipt. Ma gindesc la Psalmul meu preferat...Unde sa ne ascundem de minia Lui Dumnezeu? EL ESTE PESTE TOT. DACA NE VOM SUI IN CER EL ESTE ACOLO, DACA NE VOM DUCE SA LOCUIM LA MARGINEA MARII EL ESTE SI ACOLO. Pina inca se zice astazi ca si tilharul de pe cruce avem posibilitatea sa ne rascumparam sufletul facind pace cu Dumnezeu. Singele Fiului Sau este indeajuns sa ne spele de orice pacate. Oameni buni, prieteni si cunoscuti...dragi colegi cu care am copilarit...in tacerea si linistea incaperii voastre ingenunchiati si cereti Lui Dumnezeu iertare si primiti-L pe Isus ca Mintuitor. Stiu...multi nu credeti in existenta Lui Dumnezeu. Dar logic vorbind , daca Dumnezeu nu exista nu aveti nimic de pierdut. Dar El exista si daca il cautati El vi se va face cunoscut. Stiinta atit cit stim pina acum) arata inspre un Creator. Pina si logica ne spune ca nimic nu este intimplator in afara de haos... Va implor uitati-va in jur si vedeti schimbarile. Si nu orice schimbari - pentruca lumea a trecut prin schimbari in trecerea vremii. Dar asistam la niste schimbari rapide. Chiar si faptul ca a fost in sfirsit acceptat Ierusalimul ca fiind capitala Israelului vesteste implinirea ultimelor profetii ale Bibliei. Multe se pot petrece peste noapte...cu o viteza pe care noi nu o putem imagina. Veniti La Domnul...acceptati mintuirea...si veti avea o eternitate asigurata - in locul pregatit de Isus pentru noi. Nu aminati! E poate ultima chemare!!! Semneaza un pacatos iertat

Ce mai asteptati?

   
     10-20-2011
     Astazi ascultam la radio o predica a unui pastor local, de la Biserica Big Valley- o biserica mare. Pastor Rick spunea ca in tinerete viata lui a fost cu totul diferita de cea pe care o traieste acum. Pe vremea liceului era si el unul dintre cei care beau, fumau, se drogau si faceau tot ceea ce libertatea si bunastarea a ingaduit sa faca tineretul acestei tari bogate.
    Era in ultimul an de liceu si in echipa de basketball a liceului. Impreuna cu un prieten de-al lui programasera un weekend de destrabalare ...si in timp ce isi faceau planuri au trecut pe linga un "boboc" de clasa a 9-a...Le-a placut baiatul ca il stiau cuminte...si s-au gindit sa-l "initieze" in activitatile lor de weekend. Ceea ce au si facut.
     Anii au trecut...si nu de mult Pastorul Rick s-a intilnit cu acel baiat, de-acuma om in virsta - devenit o epava umana, gratie bunei initieri care i-a dat-o el si prietenul lui.
........................
    Ma opresc cu povestea aici ca nici el n-a continuat. Ce-ar fi putut sa spuna altceva decit regret, durere, neputinta de a face ceva pentru un suflet pe care in lipsa lui de intelepciune l-a impins spre pacat si durere...Tineri sau batrini , zilnic sintem personajele principale ale unor scene care pot sa cladeasca pe cineva sau sa distruga...Putem mingaia, calauzi, indemna, sustine pe cineva printr-un singur cuvint, o privire, o actiune; si tot la fel putem darima printr-un cuvint, un gest necontrolat, o privire indifereanta sau searbada.
     Oamenii au nevoie de ajutor. Nu putem stimpara foamea si durerea si nu putem acoperi nevoile tuturor oamenilor pe linga care trecem. Dar putem sa impartim un zimbet cald, o vorba inteleapta sau duioasa, un gest...Putem sa ascultam cind cineva isi exprima o durere - si acest lucru ajuta. Putem sa imbratisam pe cineva care plinge, putem sa ne rugam cu cineva care are nevoie de ajutor divin...Putem! Si Biblia spune ca "Pot totul in Christos care ma intareste!"
     Pai daca-i asa...ma intreb...ce mai asteptati? As fi curioasa in multimea zilelor ce urmeaza ce momente frumoase puteti sa culegeti in spiritul acestor ginduri. Succes!!!

CERUL NU-I UN LOC RAU...

6-19-2010
Astazi am lucrat in gradina si cit am facut efortul fizic pe-acolo a fost ok. Dar m-am obosit si am venit inauntru pe dupa-amiaza. Si desi n-am motive noi sa ma apuce plinsul…m-a apucat asa o jale si o stare de anxietate… Adineauri am deschis Biblia sa caut un cuvint care sa-mi dea speranta si mingaiere… si ochii mi-au cazut pe 1 Corinteni 15:35. Titlul acestui fragment este…”Cum vor invia mortii”…Si m-am gindit eu …”No, asta Cuvint de mingaiere, Rodico…”
Dar de cum am inceput sa citesc, mi-au venit niste ginduri pe care nu le-am mai avut inainte. Intii insa sa va spun ce am citit…”Dar va zice cineva:”Cum inviaza mortii? Si cu ce trup se vor intoarce?” Nebun ce esti! Ce semeni tu, nu inviaza, daca nu moare mai intii. Si cind sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intimpla; fie de griu, fie de alta saminta. Apoi Dumnezeu ii da trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei.”

De ce mi-am cascat ochii mari la textul asta? Pentru ca, cu citeva zile in urma, am avut o discutie cu o colega tocmai despre cum vom fi la inviere. Numele ei este Macky. Si la inceput, cind Macky a venit sa lucreze pentru compania la care lucrez si eu, nu putea accepta nici o discutie despre Dumnezeu. Acum sa nu credeti ca Macky nu are cunostinte biblice… nu… e foarte in tema cu absolut orice text. Macky a fost suparata pe Dumnezeu pentru mult timp… pentru ca fiul ei cel mai mare a fost lovit de o masina si a murit la 13 ani. Soferul masinii era beat; si Macky l-a facut responsabil pe Dumnezeu pentru acel accident. Dar de la dezvaluirea asta a trecut putin timp… si de unde la inceput nu voia sa vorbeasca despre Dumnezeu, acuma participa si imi da chiar lectii in teologie citeodata. Vedeti, nu mi-am ascuns niciodata credinta, dar nici nu pozez ca fiind sfinta Filofteea… Stiu toti ca sint un pacatos iertat si merg la biserica asa cum bolnavii se duc la spital; asa le-am explicat eu unor colegi care nu le au cu biserica. Am bagat de seama ca daca nu faci pe savantul cu ei si nu dai lectii de sfintenie, ci le marturisesti ca esti in scoala lui Christos si inveti cite ceva nou tot timpul, le e mai usor sa se asocieze cu tine…

Dar sa revin la text… si spun drept ca n-am auzit inca nici o predica pe subiectul asta- cum o sa fim la inviere si tare sint curioasa. In primul rind, de cind era sa mor in 1992, gindul mortii este ceva intiparit atit de adinc in mintea mea, incit nu-l mai pot scoate de acolo. Inainte de accident stiam ca o sa mor odata, ca doar toti oamenii mor… dar era un gind pe care il aminam, il pastram pentru mai tirziu. Dar de la accidentul acela (am atins o sursa de 12.000 de Volti si am fost arsa 37% din corp + arsuri interioare), orice hotarire pe care o iau este filtrata prin gindul asta…”dar daca?”…La inceput n-am putut sa dorm; gindul mortii nu este ceva usor de purtat – dar dupa o vreme si multa terapie, m-am gindit ca pe anumiti dusmani trebuie sa ti-i faci prieteni - si cu gindul asta am simtit ca trebuia sa ma imprietenesc, dat fiind faptul ca mai devreme sau mai tirziu tot aveam sa fiu fata in fata cu eternitatea.

Asa ca…am inceput sa ma gindesc nu la moarte…ca as vrea sa cred ca ea este doar o usa care se deschide si se inchide…ci la ceea ce este dincolo de acea usa. Am zis eu in mintea mea ca pe Domnul Isus dupa inviere ucenicii nu L-au mai recunoscut fizic…la fata. Doar cind le-a frint piinea, atunci I-au recunoscut gesturile. Asa ca am tras concluzia ca trupul nostru va fi diferit in aspectul lui fizic…dar ca ne vom pastra din esenta noastra ceva…si dupa acel ceva vom fi recunoscuti.

Textul pe care l-am citit adineauri parca mi-a mai dat de gindit. Saminta…asta este tot ce ramine din noi. Si saminta are toate atributele plantei noi in devenire si poarta acele trasaturi, calitati, atribute scrise in DNA-ul ei…Deci vom duce cu noi ceva din ce am acumulat in aceasta lume. Nu, nu vom duce nimic din ce am acumulat material… mintuirea este gratis, faptele vor fi rasplatite… dar saminta din care se va naste prin moarte (ca saminta trebuie sa moara ca sa produca noua viata) noua fiinta, va avea in ea toate calitatile de valoare ale fiintei care ai fost aici jos.

Eu nu sint teolog…si astea sint gindurile mele. Poate ca si voi aveti ceva de adaugat. Mi-ar placea sa va aduceti opiniile …poate aveti o intelegere mai adinca. Cit despre mine, in concluzie la textul din seara de azi…m-am gindit sa ma ocup bine de aceste calitati care vor fi atributele noii mele fiinte intr-o zi, cind Domnul va hotari sa ma ia la El. Si n-as vrea sa ma gindesc la acest episod cu frica, ci cu entuziasm…Daca cerul este acel loc minunat de care vorbim…cum de nu vorbim mai des de el…cum de nu asteptam cu nerabdare?

Pastorul meu ne-a povestit odata ceva despre prietenul lui cel mai bun. Si zicea ca acest prieten a fost anuntat de doctor ca are cancer si ca va muri in scurt timp. Toata familia, prietenii, cunostintele l-au inconjurat, si care mai de care avea o noua sugestie pentru el…un tratament naturalist…ceva ce vroiau sa incerce. Pastorul meu spunea ca si el, ca si altii s-a dus la el cu ceva sugestii… Prietenul lui insa i-a dat asa un raspuns, ca l-a lasat pur si simplu cu gura cascata…el i-a spus…”nu stiu de ce va ambalati asa…cerul nu-i un loc rau!”

4/29/11 PE RACOARE...DIMINEATA...O RAITA PRIN GRADINA MEA...Briggs Ave

NU FACETI...

ROMANI 14: 16..." Nu faceti ca binele vostru sa fie grait de rau"

   


     Aproape amuzant, nu? Adica cum?...Faci un bine si tot tu faci ce faci ca binele tau sa fie grait de rau. M-a intrigat versetul asta pe care il stiam demult dar parca azi l-am inteles altfel. Si nu...nu ma gindeam la altii. Ba da...ca mint!!! Dar in acest proces mintal in timp ce ma gindeam la altii mi-am amintit si de mine.
     Poate noi astia care suntem pusi pe facut bine altora, ar trebui sa ne cam examinam cind facem binele. Poate facem eforturi pregatind un tort frumos si gustos si suntem gata sa il prezentam cuiva - dar avem guturai si ne curge nasul si tusim...si ...ce mai ...am tusit pe tort! Cineva a vazut toata ploaia aia de virusi pe tort...si stiind pentru cine este tortul s-a dus si l-a avertizat.
     Acuma- initial gestul a fost remarcabil, dar executia a fost proasta. Si in loc ca gestul nostru sa fie apreciat- sfirseste fiind vorbit de rau. Asta este doar un exemplu, dar noi stim de cite ori am calcat in strachini. Fiecare dintre noi!
     Daca un pahar de apa dat cuiva va fi rasplatit de Dumnezeu, imaginati-va cita marfa stricata trimitem noi sus pentruca ori prin gesturi marunte si necalculate ne minjim reputatia noastra de crestini, ori facem lucruri de ochii lumii sau din obligatie sau sa nu ne simtim vinovati ca nu am facut.
    Biblia spune ca timpul este scurt si sa rascumparam vremea. Dar nu numai Biblia spune ci si lumea intreaga este in ziua de azi lamentata si intrigata si infricosata de evenimentele zilnice. Domnul este la usa ...se aud pasii ...
     Sa ne trezim dar si sa ne facem o revizie : avem candela, avem ulei, ne-am pregatit hainele, ne-am spalat pe dinti ? Ca s-ar putea sa vorbim de Domnul cu cineva si o sa ne puta gura! Ca degeaba vorbim lucruri bune daca mirosul ce il raspindim le intoarce stomacul pe dos celor din jur.
     Si acuma ca sa nu ma vorbiti de rau am sa citesc inca odata pentru mine insami si sa-mi asum ce mi se potriveste din cele ce am scris.
     Maranatha!
 

   

CU ...SAU FARA MASCA...

 
     "To be or not to be"..." Sa existi or sa fi ceva sau cineva sau cumva sau altcumva sau prezent sau absent sau in trup sau in spirit...Chiar! Daca mori si nu mai existi in trup ( desi trupul inca exista pentru o perioada) poti sa spui ca esti? Sau poate abia atunci esti in toata libertatea ; complet si unic si permanent?
      Dar asta este doar o introducere la subiectul atit de discutat in zilele noastre pandemice. Sa purtam sau sa nu purtam masca contra virusului. Spre regretul meu spun ca am vazut atita contradictie peste tot: in discutii cu familia, prieteni, credinciosi de aceeasi religie...si daca nu ar deveni discutia asta aspra si furioasa. Dar pentru unii din diferite motive masca este doar un simbol al unor nevoi sau la altii principii care ii duc la extreme.
     Sa va spun de unde am pornit cu ideea sa scriu ce cred eu despre acest subiect. Deunazi la o discutie pe facebook intre credinciosi romani ( familia mea inclusa) despre masca - "sa o porti sau sa nu o porti" s-au incins spiritele atit de tare ca au iesit scintei.
     Informatiile care circula pe net sunt sau nu adevarate; e greu sa stii care "specialist" are dreptate. Unii sustin ca libertatea lor este mai importanta ca orice. Altii care sunt bolnavi sau au in familie pe cineva care are un sistem imun incapabil sa ii apere de virusi se simt condamnati pur si simplu la suferinta sau moarte chiar de cei care chiar daca nu sunt bolnavi cu Corona pot fi totusi purtatori ai virusului. Atit unii cit si ceilalti au valori de protejat. Este libertatea noastra importanta? Este! Si cei care au trecut prin comunism stiu cel mai bine. Dar nici sanatatea celor mai slabi dintre noi nu este lucru de trecut cu vederea. Eu am o fata bolnava si nepotelul meu de 14 ani de asemenea - si cind chestia asta devine personala gindesti altfel.
     Dar cind am vazut discutia, m-am gindit ca trebuie sa existe in Biblie o situatie, un cuvint, o parabola, ceva...care sa imi dea un raspuns la situatia asta complicata. Ideea era, ce face un credincios, ce i se cere unui credincios sa faca intr-o asemenea situatie. Si mi-am amintit de carnea pentru jertfele paginilor care era vinduta in piete. Are un credincios libertatea sa manince din aceasta carne? Cititi Romani capitolul 14. Primul verset poate fi o dedicatie tuturor..."Primiti bine pe cel slab in credinta, si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice." Cred ca acest cuvint nu poate fi "discutat" de niciunul din cei care sunt copiii Domnului indiferent de ce pozitie au. Mai am un verset - versetul 7 care sa il intareasca pe primul. " In adevar, niciunul din noi nu traieste pentru sine..." Suna frumos? Dar este acest cuvint un adevar in dreptul nostru? Cind noi de obicei vorbim de libertatea noastra, sanatatea noastra...
     Asadar, daca o mincare pe care o maninci (Romani 14:14) poate sa mihneasca pe fratele tau, Biblia zice sa te abtii ... Atunci ma intreb...cum poti sa nu porti masca cind iesi in public si te intilnesti cu oameni care sunt slabi din punct de vedere fizic si chiar daca tu nu esti bolnav, poti cara un virus ucigator? Domnul Isus nu a trecut nepasator pe linga bolnavi. Niciodata! De ce atunci ne simtim asa de indreptatiti ca in numele libertatii care o avem sa neglijam necazul, slabiciunea, durerea, teama celor mai slabi?
     Libertatea in Christos nu cred ca inseamna ca faci ce vrei. Eu nu sunt decit cititor al Bibliei si nu am diplome care sa ma indreptateasca sa invat pe altii. Dar din ce citesc asta inteleg. Libertatea noastra ne da voie sa facem bine semenilor nostrii - citeodata chiar cu pretul suferintei noastre personale. Era drept sa mergem in iad dar Domnul Isus in libertatea Lui a ales sa se faca totul pentru toti ca sa putem trai prin El.
     Si ca sa va pot explica cit de personala este aceasta alegere- cu sau fara masca- va pun o poza facuta astazi in spital cu nepotelul meu care este bolnav si nu vrea sa mearga nicaieri - si este ingrozit de apropierea celor care uneori vin in vizita acasa la el fara masca. Spuneti voi daca este corect sa continuati in atitudinea de libera alegere care o aveti in fata acestui spectacol trist.
     Domnul sa ne dea intelepciune si o inima buna sa ne iubim aproapele.
   

VIATA DE ...CIINE...9-26-12

Ce am sa scriu acuma…este o poveste tare veche…este povestea trista a unui ciine. Si povestea este adevarata…si s-a intimplat intr-o vale la poalele Paringului. Pentru un motiv sau altul, nu-mi mai amintesc exact pacatele acestui ciine: ori a mincat un pui de gaina, ori nu stiu ce boacana a facut, dar ciinele a fost alungat de la casa. Dar cit era el de ciine…isi iubea mult cotetul lui de ciine si ii iubea si pe stapinii lui …ca altfel nu-mi imaginez cum pleca de fiecare data cind era alungat - ca n-avea sarmanul incotro ...dar revenea la fel in fiecare seara acasa. Stapinii parca infuriati din ce in ce mai tare de indaratnicia lui, intr-o zi au vrut sa puna capat acestei neintelegeri odata pentru totdeauna…si au adunat o gramada de pietre si au dat cu pietre si cu bita dupa el si au strigat si l-au amenintat cum au stiut ei mai bine. Si pleca sarmanul iara…in fuga mare, sa scape de ciomageala…dar dimineata facu ce facu si sari gardul si pe cind s-au trezit stapinii…el era din nou in curte.

Daca au vazut stapinii ciinelui ca nu scapa de el nicicum, l-au pus in trasura si l-au dus departe in mijlocul padurii si l-au lasat acolo. Si au trecut zilele…si au rasuflat stapinii usurati ca in sfirsit au scapat de el. Dar, spre surpriza lor, dupa vreo doua saptamini ...s-au trezit cu el inapoi. Era amarit, slab si jegarit…nemincat, plin de scaieti… si statea de data asta in fata portii asteptind parca ceva. Era culmea sa nu-ti faci mila de el. Stapinii, cit au vrut ei sa scape de el, au fost totusi prinsi de duiosie… Au mers in casa si au luat o bucata de piine si au venit cu ea la poarta sa i-o dea. Dar ciinele i-a privit lung si nu s-a miscat…si nu s-a apropiat nici de bucata de piine ce i-au aruncat-o. Se vedea pe el ca e flamind…dar numai privea trist la bucata aia generoasa de piine si atit. L-au chemat pe nume…l-au chemat duios, s-au aplecat sa fie la nivelul lui…cu vocile schimbate…Ce mai…loialitatea ciinelui i-a coplesit…si l-ar fi luat inapoi din toata inima…E drept ca le-a gresit ...dar la urma urmei, era si el numai un ciine…nu?

Dar tabloul a ramas la fel…Ciinele …bucata de piine si…stapinii milosi... Au stat asa o vreme indelungata si s-au privit…pina cind, incet si trist ciinele s-a intors si a plecat fara sa se fi atins de piine si fara sa se mai uite inapoi.

Viata de ciine...

STIREA ZILEI!!!

 

Plângerile lui Ieremia 3:22-23 VDC

"Bunătăţile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Și credincioșia Ta este atât de mare!"

     SUNTEM ABSURD DE DEZINFORMATI. Suntem bombardati cu toate relele, crimele, uriciunile, minciunile si gunoiul acestei lumi. Nu ai cum sa iti protejezi ochii, urechile, mintea si inima de atita uriciune. Si suntem hraniti cu aceste informatii zilnic - un fel de regim pe care satana l-a creat ca sa ne doboare , sa ne fure speranta, sa ne anihileze.
     Dumnezeu ne-a creat cu un scop si ne-a oferit totul ca sa stim ca suntem in mina Lui, ghidati ( daca ne lasam sa fim ) de El si protejati la nevoie de mina Lui. Si in loc sa fim plini de energie si activi in via Lui...iata-ne tirindu-ne anevoie zilele si irosind timpul vaicarindu-ne speriati.
     Da, satana este la lucru si da...lumea a innebunit- DAR...noi stim ca Isus a biruit deja si victoria ii apartine Lui si celor ce cred in El.
     Stiati ca promisiunile Domnului se innoiesc in fiecare dimineata? Stiati ca indurarile Lui nu sunt la capat? Stiati ca Domnul mai are bunatati sa ne imparta?
    Daca nu stiati sau ati uitat amintiti-va ca si mine in aceasta dimineata. Si cu aceasta informatie noua, traiti o zi binecuvintata. Eben-Ezer! Maranatha!

AI ULEI IN CANDELA?

 
 Vorbeam astazi cu o pesoana care era foarte depresionata. In urma unor inbolnaviri in familie, socul a fost atit de puternic incit a zdruncinat-o din temelii. Si asta nu e un caz unic. Cu cine vorbesti, tot de necazuri si probleme si depresii auzi. Schimbarile sociale, pandemica, pierderea joburilor, dezechilibrul financiar si teama necunoscutului in care am intrat cu totii...ne produce frica, neliniste...
     Si persoana respectiva imi spunea ca orideciteori ii vin ginduri negre si nelinistitoare o voce launtrica ii aminteste ca Dumnezeu este intotdeauna prezent, ca El ne tine de mina cind trecem prin vaile pline de umbre, ca El ne intareste si ne face invingatori chiar daca suntem slabi.
     Mi-a venit asa deodata in minte cele 10 fecioare care asteptau cu candelele aprinse venirea Mirelui. Si mi-a trecut prin minte ca tot ce am adunat din Cuvintul Lui in inima noastra este ca o rezerva de undelemn pentru zilele grele care vin. Toate promisiunile Lui nu sunt altceva decit undelemn pe inimile noastre nelinistite. Ce se va intimpla miine? Orice s-ar intimpla Dumnezeu este in control. Nici pandemia , nici starea financiara precara, nici haosul strazii ...nimic nu ne poate atinge daca El pune stavila acestor lucruri. Iar daca El ne lasa sa trecem prin ele, nu le trecem singuri ci de mina cu El.
      Aasadar, cit inca se mai poate , sa cumparam ulei pentru candela sufletului nostru. Stiu ca unii au facut ( si eu) rezerve de hirtie igienica si alte lucruri esentiale. Dar daca mincarea este esentiala trupului , Cuvintul Lui este esential sufletului. Si ce cistig ar avea un om daca ar cistiga intreaga lume dar si-ar pierde sufletul?

UNDE-I ADEVARUL?

   
     Sunt sigura ca nu sunt singura in cautarea adevarului in ziua de astazi. Ca este vorba de politica, istorie, medicina, realitatile zilei...sau orice altceva. Suntem bombardati cu minciuni din toate directiile. Si ne certam unii cu altii pina la singe ...pentru iluzii sau idei deseori eronate. Cit este de complicata lumea in care domneste minciuna. Cit de nesigura si periculoasa este.
     Mi-e dor de pace si de liniste. In afara de cintecele pasarilor si zumzaitul insectelor parca nici muzica nu o mai suport. O vreme am crezut ca trecerea spre sau prin batrinete este vinovatul principal in starea asta de nesiguranta si neliniste. Dar vad ca si copiii si chiar nepotii mei se uita nedumeriti in jur intrebindu-se ce se intimpla cu lumea in care traiesc.
     Dupa setea care o avem de liniste si de ordine si siguranta si adevar...este clar ca nu am fost facuti sa traim in minciuna si haos. Dumnezeu crease un colt de rai in Gradina Edenului pentru om. Pe vremea cind adevarul era adevar si pamintul era fericit...si omul era fara griji. De cum a enuntat sarpele prima minciuna, omul a devenit temator, rusinat, vinovat...si s-a ascuns. Asta este rodul minciunii.
     Lumea in care traim noi nu mai cunoaste adevarul - nu l-ar mai putea recunoaste intre atitea minciuni cite se vintura peste tot. Un singur lucru a ramas neschimbat. O singura ancora ne poate tine ancorati de adevar. Este crucea pe care Domnul Isus a platit pretul nesabuintei noastre. El este singurul ADEVAR pe care il putem inca gasi si de care ne putem inca ancora.

BUCURIA...CALVARULUI...

Aseara ( 07/18/2011), Deb mi-a citit un pasaj din cartea lor de studii biblice. Intr-un fel ma bucur ca poate gindi atit de adinc...apoi imi amintesc cum a dobindit o asemenea intelegere a vietii...Dar sa va las pe voi sa considerati cuvintele care le-a citit. Am sa vi le traduc mai jos...

"Bucuria adevarata este numai pe drumul Calvarului"
de John Piper
"Ce pierdere tragica este atunci cind oamenii se departeaza de drumul Calvarului, al dragostei si al suferintei. Si toate bogatiile gloriei lui Dumnezeu in Christos sint pe acel drum. Toata dulceata partasiei cu Isus este acolo. Toate comorile care se gasesc in siguranta, linga El. Toate starile de extaz ale bucuriei. Toate viziunile clare ale viitorului in eternitate.Cea mai nobila camaraderie. Afectiunile cele mai modeste. Formele cele mai sensibile de iertare si bunatate. Cele mai adinci descoperiri ale Cuvintului Lui Dumnezeu. Rugaciunile cele mai puternice. Toate astea sint pe drumul Calvarului unde Isus insusi paseste alaturi de cei ai Lui. 
Ia-ti crucea si urmeaza-l pe Isus. Pe acest drum- si numai pe acest drum viata este Christos si moartea este un cistig. Iar viata pe oricare alt drum este o pierdere."

HAITA DE LUPI...(2008)

Tatal meu este un bun povestitor. Ieri la ora de rugaciune ne-a povestit o intimplare reala povestita de fratele Marisescu, un batrinel din vechea biserica din Petrila, de unde am venit noi. I-am spus ca am sa-l pun pe blog …m-a amenintat ca nu ma mai lasa inauntru cind vin la ei si ma tine la marginea covorului.
Mi-a mai sugerat sa scriu doar ca stiu povestea de la unul de la Dealul Babii…Acuma, vedeti si voi cit sint de ascultatoare. Am 54 de ani si tatal meu 77. Cum sa ma mai pedepseasca? Poate scap si nu ma afla. Are computer dar daca n-o sa-mi citeasca articolul…data viitoare cind merg in vizita o sa ma lase sa intru si pe covor…

Si acum povestea lui cu tilc. Zicea el ca intimplarea s-a petrecut pe Clisura Dunarii. Imi amintesc ca in copilarie am mers pe drumul ala, dar acuma cred ca nu mai exista de cind a fost construita hidrocentrala de la Portile de Fier si Dunarea a acoperit insula Adakale…Dar oricum, intimplarea s-a petrecut pe-acolo pe undeva. Un grup de tigani lautari, s-au dus intr-un sat indepartat de acolo pentruca sa cinte la o petrecere de nunta. Si au petrecut ei bine acolo, au cintat cu vioara si burduna si tambal si acordeon…si cind petrecerea s-a terminat, s-au urcat inapoi in caruta si s-au indreptat spre casa. Doar ca pe la mijlocul drumului, pe un loc salbatic si parasit, au fost atacati de o haita mare de lupi. Lupii s-au apropiat de ei si i-au inconjurat. Calul s-a oprit speriat si oamenii din caruta nici ei nu erau mai curajosi…

Nu fusesera ei prima victima a lupilor si stiau bine ca nici ei si nici calul n-au scapare. Cel mai batrin dintre ei si cel mai curajos, le zice la un moment dat…
-Mai…tot am cintat noi toata viata…hai…luati-va instrumentele si sa-i zicem una buna . Daca tot murim, cel putin sa murim facind ceva ce am indragit toata viata…Si s-au pus lautarii nostrii pe cintat.

De unde lupii urlau inainte…cind a inceput taraful sa cinte, au incetat sa mai urle…si rind pe rind s-au intors si au plecat unul cite unul…De la o vreme au putut urni si calul din loc si au tinut-o intr-o cintare pina au ajuns in satul lor…
…………………..

Tatal meu a zis ca el a incercat sa-i cinte la un ciine cu muzicuta sa vada ce reactie are…Va imaginati ca , ciinele n-a suportat sunetul muzicutei asa cum nici lupii n-au putut suport sunetele acute ale viorii…

Acuma, eu mi-am tras “folosul” din povestea asta. M-am gindit de cite ori in viata nu ne simtim incoltiti de probleme ca de o haita haina de lupi…intr-o parte urla o boala, in spate te string de git finantele, la dreapta te ataca cineva la munca…si ajungi disperat si nu vezi nici o iesire . Cind te apuca tremurul si groaza si n-avem unde sa mai alergam sau nu ne mai tin picioarele…ridica miinile spre cer si cinta o cintare de lauda. Cel rau nu suporta sa-i aducem lauda Lui Dumnezeu . Urechile lui gingase nu pot asculta nimic bun...asa ca ne va scuti de prezenta lui in scurt timp...Si nu uitati...trebuie s-o tinem intr-o cintare pina ajungem acasa la Tatal Ceresc...Acolo numai vom fi in siguranta.

Tatal meu a ales aseara Psalmul 147. Laura mea, mi-a spus saptamina trecuta ca intr-una din zilele ei cele mai negre a deschis Biblia si a citit Psalmul 34. Si ca de atunci, de cite ori e necajita, citeste acest Psalm.
Iata citeva versete din el…

“Cind iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine. Cind striga un nenorocit, Domnul aude, si-l scapa din toate necazurile lui. Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El, si-i scapa din primejdie. Gustati si vedeti ce bun este Domnul. Ferice de omul care se increde in El. Temeti-va de Domnul, voi sfintii Lui, caci de nimic nu duc lipsa cei ce se incred in El!”

IN LABIRINT (10/15/2011)

     Am mai si tacut un pic...Ce bine ar fi fost sa fiu tacuta inaintea Domnului -  muta si impresionata dincolo de puterea de a mai articula vreun cuvintel. Asta este starea potrivita si asta este sfatul care ni-l da Biblia nu sa rascolim cu buzele intreg pamintul - cum zice psalmistul.
     Dar n-a fost asa...N-am ajuns la starea aia minunata in care sa doresc sa tac ca sa pot sa-L aud numai pe El. Nu sint fara respect - nu... ma minunez de Slava Lui, de Dragostea Lui, de Rabdarea care o are cu mine, ca apoi sa imi aduc repede, repede  lista mea de pobleme sa I le spun. Si I-am spus de-atitea ori. I-am spus chiar si cum sa mi le rezolve. Numai de m-ar asculta...Se pare insa ca Dumnezeu crede ca El stie mai bine cum sa-mi rezolve nerezolvatele mele...ca sa nu zic necunoscutele.
     Dar de data asta am tacut ca am ramas si fara idei...Imaginati-va un labirint lung si intortochiat in care ati alergat de v-ati scos sufletul ca sa iesiti din incilceala aia...doar ca sa realizati ca sinteti la capatul puterilor si nici vorba de iesire...Si nu mai esti nici minios, nici plingaret, nici nu mai dai vina pe nu stiu cine care te-a facut sa intri in labirintul respectiv- pur si simplu te trintesti jos si mintea ti-e goala...ba esti asa de istovit ca nici nu-ti mai pasa daca iesi de-acolo...Tacerea unui infrint...
     Culmea este ca e cald si bine in California...am deschis draperiile si a navalit lumina inauntru; am deschis geamurile si aerul de toamna nici prea, prea si nici foarte, foarte te imbie sa-l respiri...o respiratie adinca care sa-ti umple plaminii . Tot lucruri pentru care nu multumesc ...nu-mi aduc aminte sa multumesc Domnului pentru cele ce-mi da. Doar daca n-as vedea lumina si daca n-as putea respira, doar atunci m-as gindi la binecuvintarea care o am atunci cind imi deschid ochii sa vad lumina sau cind iau o gura de aer si pot sa respir.
     Am avut in dimineata asta micul dejun la mine acasa cu sora mea. Mi-a povestit de un copil din clasa ei care are cancer - o tumoare la cap...si care se straduieste sa nu lipseasca de la scoala, sta in prima banca, fiindca nu mai vede bine la tabla si are 4.0 la invatatura (cum ar fi fost la noi 10 pe linie). Aseara l-au transportat de urgenta cu elicopterul din Modesto la San Francisco sa il opereze. In perspectiva asta...iti piere cheful sa te mai plingi de ceva- ca nu mai face sens plingerea noastra.
    Cum am zis...e o zi obisnuita aici in Modesto, California...Aer suficient de respirat, lumina, apa, mincare si restul dupa nevoi. Labirintul de care incepusem sa ma pling la inceput este pina la urma chiar frumos ornat...se aud voci de pe celelalte alei...am auzit si citeva hohote de ris...Mersul pe jos este un exercitiu bun pentru orice virsta si apoi mi-am adus aminte de o cintare ...m-am ridicat de jos unde ma trintisem ca unul care nu mai vrea sa lupte si am inceput sa fluier...Melodia pare chiar vesela...
     Cuvintele cintecului imi staruie in minte chiar daca buzele numai le fluera...si parca am aprins un bec si s-a facut dintr-o data lumina si in mintea mea...
"De sint citeodata-ntristat
Si-n inima mea disperat
Pe cind n-am ce sa ma-ntristez
De lucrul pamintesc...
Atunci strig catre Dumnezeu
Sa-mi stimpere necazul meu
Ca grijurile-astea lumesti
Nu sint daruri ceresti..."