Este aproape de neconceput in zilele noastre ca cineva sa fie fara stres. Incotro te duci, incotro te intorci oamenii se vaita de stres. Este oare normal sa avem atita stres? Ne-a creat Dumnezeu asa ca sa traim tot timpul ca si cind am avea mina strinsa la usa? Mai toate bolile psihice si fizice sunt daca nu pornite din stres atunci cu siguranta sunt alimentate si duse pina la o stare cronica.
V-ati gindit vreodata ce va produce stresul? Bineinteles ca e mai greu sa te verifici pe tine - dar daca ai un ochi bun si o minte clara si te uiti in jur sa vezi ce produce stres oamenilor, uneori te apuca risul...si mai apoi plinsul. Suntem atit de rigizi , de incapatinati in ceea ce vrem sa facem sau sa ni se faca, grabiti sa consumam viata asta din mers, parca am fi la McDonald sa ne cumparam cartofi prajiti... repede , repede sa ne atingem scopurile si daca se poate cit mai multe intr-un timp record.
Totul facut din mers si cu piciorul pe acceleratie. Si intotdeauna cu ochii departe pe drumul care mergem si niciodata cu ochii pe marginea soselei ca sa admiram creatia Lui Dumnezeu.
Voua nu vi s-a intimplat sa alergati dupa Fata Morgana niciodata? Stiu pe cineva care a avut un vis care l-a intrigat atit de mult incit i-a schimbat complet viziunea asupra vietii. A visat ca mergea cu o masina cu o viteza grozava si ca la fiecare curba lovea pe cite cineva, dar n-avea timp sa se opreasca sa vada de victima - pina cind la un moment dat constiinta a inceput sa il chinuie cu tot felul de intrebari...oare cei loviti mai sufera...au murit...ce s-a intimplat cu ei?
Dupa o viata de munca silnica...da, America ofera multe sanse oricui le vrea - dar pentru aceste sanse trebuie sa muncesti - m-am oprit din mers doar ca sa petrec ceva timp cu tatal meu care isi traia ultimele zile ale vietii. Dupa o viata de sculat la 3 jumate sau 4 dimineata , mi-am dat voie mai recent sa inot in plapuma in fiecare dimineata cit mi-a fost mie pofta sa o fac. Ce sa zic...mi-am facut acest cadou pe care nu mi l-am permis niciodata. Vai...ce placuta este lenea...mi-am zis! Ca in mintea mea faptul ca m-am relaxat un pic mi se parea deja ceva negativ. Ca un stapin de sclav ( eu stapinul si tot eu sclavul) m-am muncit toata viata...oare asta a fost planul de sus pentru mine? Am multe lucruri materiale pe linga mine- si de majoritatea nu am nevoie. Totusi ca sa le pastrezi se cere grija si munca sa le intretii. Unde imi consum energia este important. Si daca mi-o consum aiurea ghiciti cine sufera?
Ma supar mereu pentru lucruri care nu s-au intimplat inca. Majoritatea nici nu se vor intimpla vreodata. Cind imi ating un scop in loc sa ma bucur de victorie sunt deja cu ochii pe un alt proiect si mai dificil. Ma extind pina la punctul imposibil. Si toate astea pentru satisfactia cui? Uneori nici macar nu e o satisfactie personala ci o mindrie prost inteleasa.
................
Si ar putea fi asa de simplu daca am trai dupa indemnurile Bibliei. Cel care ne-a dat viata a stabilit si parametrii in care sa existam si sa traim cit mai bine. Daca avem ce sa mincam si cu ce sa ne imbracam si am fi multumiti cu atita...daca nu ne-am ingrijora de ziua de miine, daca am arunca asupra Lui toate necazurile, durerile, problemele noastre, daca nu am hrani in noi pofte nepotrivite, daca am asculta de El, daca nu ne-am complace cu felul lumii de a trai, daca ne-am iubi aproapele, daca am face fapte demne de un copil al Lui Dumnezeu, daca am duce vestea cea buna acestei lumi nebune - si astfel am putea schimba lumea in care traim...daca am fi multumitori pentru toate lucrurile...atunci am avea mai putin stres.
Daca...
No comments:
Post a Comment