Pe la virsta adolescentei incepem sa le dam libertate in unele alegeri si incet, incet ii lasam sa se obisnuiasca sa functioneze independent de noi. Daca in primii ani de viata am crezut ca atunci cind vom scapa de scutece vom fi mai putin preocupati cu nevoile lor... cind vor atinge anii adolescentei ne vom schimba complect parerea.
Cumva vom iesi si din anii lor de adolescenta ( cu fire albe de par si zbircituri si un gitlej ragusit de la atita strigat dupa ei) si vom incepe alte griji si vom experimenta alte soiuri de dureri...mai ales de suflet. Si...stati ca nu se termina...
Asta este timpul cind vom deveni un fel de sandvici uman...pe de o parte copiii cu nevoile lor, cu durerile lor, cu (uneori) nebuniile lor si pe de alta parte parintii nostrii imbatriniti care incep ( unii doar) sa se intoarca la virsta copilariei...
Si copilaria asta a lor nu mai este una tocmai dulce si dragalasa . Ci una destul de uritica, si care ne produce o multime de probleme de constiinta. Si treaba asta vine tocmai in perioada in care si noi incepem sa imbatrinim si ca atare tot felul de suferinte ne ataca in mod personal.
Dupa ce am pufait ca un furnal incins la maxim...m-am tot gindit ce lectie mai vrea Domnul sa invat si din chestia asta; ca am bagat de seama ca nimic nu se intimpla pe lumea asta la intimplare ci Dumnezeu in economia lui face din cite o intimplare, lectie pentru toti cei implicati in treaba respectiva. Asa ca fiind la mijlocul sandviciului strinsa din toate partile ...oare ce lectie vrea Domnul sa imi dea in strimtoarea in care ma aflu? Si daca ar fi sa am o gindire corecta , lectia ar fi sa ma port cu copiii mei cum as vrea ca parintii mei sa se poarte cu mine de acum incolo. Invatind de la ei cum e si ce e bine si cum si ce trebuie evitat, sa incerc sa repet doar ceea ce e bine. Oare nu asa scrie ? Cercetati toate lucrurile si alegeti ce este bun?
Dragii mei...cam atit pe ziua de azi ca trebuie sa meditez si eu la ce am scris...si apoi sa incerc sa traiesc. Doamne ajuta!
No comments:
Post a Comment