SEDINTA DE LUCRU A DIAVOLULUI

(Tradus de Rodica Botan)

Satan a convocat de urgenta o conventie a demonilor. Ca introducere a spus...

Nu putem nicicum sa oprim crestinii sa mearga la biserica si nici sa citeasca Biblia in care o sa afle adevarul. Si nici nu-i putem opri sa caute sa aiba o relatie intima cu Salvatorul lor. Iar odata ce au facut conectia cu Mintuirorul lor, noi nu mai avem nici o putere.

Asa ca lasati-i sa se duca la bisericile lor si sa incerce sa aiba partasie...dar noi o sa le furam timpul ca sa nu mai poata sa dezvolte o relatie cu Isus Christos.

Asta vreau sa faceti voi, le-a spus diavolul. Sa-i impiedicati sa aiba orice conectie vitala cu Mintuitorul lor in timpul zilei...

Cum sa facem asta, au zbierat diavolii?

Tineti-i ocupati cu lucruri banale din viata si inventati tot felul de situatii ca sa le tineti mintea ocupata. El le-a mai spus...Ispititi-i sa cheltuie, sa cheltuie, sa cheltuie...si sa se imprumute...sa se imprumute...si iara sa se imprumute...si ca sa plateasca convingeti pe sotiile lor sa mearga la lucru multe ore daca se poate iar pe sotii lor sa lucreze 6-7 zile pe saptamina cite 10-12 ore pe zi, asa incit sa poata sa-si permita un stil de viata absolut gol si lipsit de orice valori.

Nu-i lasati sa-si petreaca timpul cu copii lor, si astfel in timp ce familiile lor se vor fragmenta, caminele lor nu vor mai putea fi un loc de refugiu cind sint atacati de presiunile acestei lumi.

Stimulati in plin mintile lor asa incit sa nu mai auda ...Tineti-i ocupati cu radio sau CD player, in timp ce fac naveta, si tineti-i ocupati in restul timpului cu TV, DVD sau PC...si asta in mod constant.

Asta le va supra aglomera mintea si le va rupe orice legatura ce ar putea avea cu Christos.

Pe masutele lor de cafea ingramaditi ziare si reviste, si bombardati-i 24 de ore pe zi cu noutatile zilei. Invadati marginile soselelor cu reclame mari, atragatoare, si umpleti-le cutiile postale cu cataloage si alte gunoaie, sau alte promotii sau oferte de servicii gratuite si alte sperante false.

Puneti pose de femei tinere si atragatoare in jurnale si TV asa incit barbatii sa fie convinsi ca frumusetea exterioara este ceea ce este importanta, si astfel sa devina nemultumiti de sotiile lor.

Tineti pe sotiile lor sa fie reci si prea obosite sa-si mai iubeasca sotii, si da-le si ceva migrene.
Si daca sotiile lor nu vor arata barbatilor lor dragostea de care acestia au nevoie, ei o vor cauta in alta parte. Si asta, a zis diavolul, o sa distruga familiile lor in scurt timp.

Mai dati-le le-a mai zis el, si un Mos Craciun, ca sa uite sa-si invete copii ce insemnatate are Craciunul. Iar de Pasti, sa le dati un iepuras ca sa nu mai vorbeasca de inviere si de rascumpararea de la pacat si moarte.

Dati-le chiar si un timp de recreere dar faceti sa fie excesivi in toate, in asa fel incit sa fie si mai obositi la reintoarcere...Nu-i lasati sa mearga in natura, ca in mijlocul naturii vor reflecta la Dumnezeu , mai degraba trimiteti-i la parcuri de amuzament, intilniri sportive, piese de teatru, concerte si filme.

Si tineti-i ocupati...ocupati...ocupati! Si chiar cind se intilnesc intr-un cadru spiritual, faceti-i sa se amestece in tot felul de birfe si vorbe goale, ca atunci cind pleaca sa fie cu constiinta incarcata. Inghesuiti-le in viata lor tot felul de lucruri ca sa nu aiba timp sa ceara izbavire de la Isus.

Si in curind, isi vor consuma toata puterea sacrificindu-si chiar si sanatatea si familia pentru ca sa-si atinga tot felul de scopuri desarte.
.........................

Uraaa...O sa reusim...o sa reusim...Avem un plan!... au zbierat toti diavolii si s-au raspindit in toata lumea ca sa-si duca planul la indeplinire. Si au inceput asa sa-i faca pe copii Lui Dumnezeu tot mai ocupati...fugarindu-i dintr-un loc in altul ca sa-si rezolve tot felul de probleme, si nemaiavind timp pentru Dumnezeul lor, sau pentru familiile lor si nemaiavind ocazia sa spuna si altora despre puterea Lui Dumnezeu de a schimba vietile lor.

Intrebarea care vi-o pun este urmatoarea:... a reusit oare satana cu schemele lui sa te atace si pe tine?

Tu esti singurul care poti raspunde la aceasta intrebare...

A fi ocupat inseamna sa te apleci sub jugul lui satan...Daca nu esti chiar atit de ocupat...avertizeaza si pe altii despre acest meeting si acest plan a lui Satan. Si Dumnezeu sa te binecuvinteze!

GRATIS NU INSEAMNA FARA VALOARE...

    ( scrisa 12/11/12)
La o stare de vorba ieri cu tatal meu discutam de unele naravuri rele pe care eu (noi, parintii) din nestiinta si dragoste necontrolata le-am sadit in copiii nostri. Si anume ceea ce americanii numesc "entitlement" adica o atitudine ca ei merita si totul li se cuvine fara sa faca eforturi.

    Si daca n-as fi stiut ceva de subiectul asta... dar daca ma gindesc bine am auzit odata o treaba foarte interesanta, si asta era pe vremea cind fiica mea cea mai mare era de vreo 3-4 ani. Deci as fi avut timp sa gindesc si sa imi insusesc invatatura. Era vorba de cartea unui preot sau calugar- nu-mi mai amintesc , care zicea ca pina la 7 ani noi trebuie sa fim robii copiilor nostri. Apoi de la 7 la 15-16- depinde de maturitatea copiilor, noi parintii ii facem pe ei robii nostri (cerindu-le, si invatindu-i, si obligindu-i sa faca ceea ce noi credem ca este necesar ca ei sa invete) - si apoi mai tirziu trebuie sa devenim prietenii copiilor nostri.
    Dar spune asta unui emigrant care a avut o viata - din perspectiva de aici din America sau chiar din alte perspective - destul de grea. Noi vrem sa dam copiilor nostri absolut tot... si daca s-ar putea si o cireasa in virf. Ii hranim cu povesti despre printi si printese si ...ne purtam cu ei ca si cind ar fi aceste personaje de poveste. As putea continua cu tot felul de descrieri ce si cum- dar la ce bun?
     Discutia cu tatal meu a ajuns la punctul unde am zis noi ca tot ce primim de gratis, fara sa muncim, noi oamenii tineri sau batrini... nesocotim. Il faci pe copil sa munceasca pentru un anume lucru - il va pretui. Le dai fara sa faca niciun efort? O sa-l gasesti la gunoi si n-o sa puna niciun pret pe lucrul respectiv.
     Zice tatal meu...
    -Nu facem noi tot asa cu mintuirea? Mintuirea e de gratis si stim ca o primim cind o vrem- si uite de ce atita lume o neglijeaza, o dispretuieste.
     Cum a zis  treaba asta, cum mi-am facut o notita in minte ca sa nu uit. Cit adevar! Ii chinuie Mahomed pe musulmani cu tot felul de treburi. Ba ii tine la Ramadan flaminzi o luna de zile, ba le cere sa se imbrace nu stiu cum... am vazut din aia care se biciuiesc la o anumita sarbatoare- altii isi trimit copiii la moarte sa devina martiri... si o fac. O fac de teama, din tembelie... dar o fac. Si noi primim de la Dumnezeu mintuirea pe gratis... si ce facem? O ignoram, o dispretuim... sintem exact ca si copiii nostri zglobii care ignora darurile bune uneori platite cu sudoare de parintii lor...
    Mare lucru sa invatam ca daca pentru noi este de gratis nu inseamna ca cineva n-a platit pentru acel lucru gratis. Si daca facem greseli din astea... sa nu facem in dreptul Mintuirii, pentru ca neghiobia asta o vom plati tare scump mai tirziu.
     Zic si eu ca simt nevoia sa va spun... nu stiu cine va beneficia de cele ce spun, dar daca numai un singur om citeste si intelege - este o viata salvata de la intuneric la lumina, de la moarte la viata... de la o eternitate petrecuta in abis cu una intr-un loc minunat pregatit de Cel care a platit pretul pentru sufletele noastre.

ZIC SI EU...

   Traim zile...interesante. O lume care a alergat pina acuma la disperare, acuma trebuie sa stea pe loc...si din cauza asta a ajuns cu adevarat la disperare. Am auzit ca in Romania cei de la 65 de ani in sus, pot iesi dupa cumparaturi doar intre 11:00 si 13:00. Cei care stau la bloc nu pot iesi nici macar in curte. Pentru unii asta e dificil.
     Planeta in acest timp respira aer mai curat ca niciodata in ultimele decenii. Ne temeam de cancer pina acum...si deodata ne ingrozim daca ne apuca tusa. Eram siguri de medicamente si obisnuiti sa avem ( noi aici in America) serviciile medicale la dispozitie. Si dintr-o data tot ce ne era familiar a disparut.
     Imaginati-va acuma sa nu mai avem energie electrica - tot ce stim si ce folosim este sustinut de aceasta energie ... si fara ea nu mai stim sa functionam.  Daca Dumnezeu vrea sa ne opreasca din goana noastra nebuna o poate face rostind un singur cuvint. De fapt...asa a si intocmit lumea- prin Cuvint.
     Eram mari si tari si descopeream tot felul de lucruri complicate - dar uite ca de lucrurile complicate nu mai avem nevoie in situatia asta ci de un lucru simplu... poate daca am fi studiat mai bine toate plantele cite au fost create de Dumnezeu am fi avut virusul asta sub control.
     Cit am fi de importanti sau cit am fi de modesti...toti avem nevoie de Dumnezeu. Si ce moment mai bun ca sa il cautam?! Sa il cautam pina mai poate fi gasit ! Amin ?
   

   

VINO LA EL

de Rodica Botan
-1980-

Fugi printre ani
Plin de pacate...
Fugi de Isus
In alta parte;
Dar vine-o zi
Si e pe-aproape...
Cind vei regreta!

Azi nu te rogi
Ca nu...se poate;
Dar vine-o zi...
Ziua-i aproape
Cind vei striga
Stincilor toate
Sa te-acopere!

Nu vrei sa cinti
Nici Osanale!
Dar vine-o zi
Ziua cea mare
Cind vei ruga
Valul de mare
Sa te-acopere!

Domnul te vrea,
Te ocroteste
Vino la El
Te pocaieste...
Muntele-i mic
Marea amuteste
La-al Sau Cuvint!!!

CASA OLARULUI - 1 -

(Casa Olarului are 4 parti.)

Am fost plecata pentru vreo doua zile intr-o tabara undeva in munti, la vreo 70, 80 de mile de unde locuiesc. Aer curat, mincare deosebit de buna… si legumele, si fructele, si toate au avut mai mult gust decit cele pe care le cumparam de jos din vale. A plouat insa… mai precis… a turnat ploaia. Si a plouat si cu binecuvintari… mai degraba a turnat cu binecuvintari.

Toate lucrurile au fost bune: am participat printre altele la un curs de ceramica si am facut si eu un vas mic… pe care dupa ce il vor pune in cuptor, mi-l vor trimite prin posta… Cele mai deosebite momente insa au fost “cursurile de olarit” oferite de Carole Wolaver.

Subtirica si finuta, imbracata mai mult in culori deschise si in alb, ne-am mirat cind am vazut ca se apropie imbracata asa frumos de roata olarului si de sculele de olarit care erau asezate pe scena si stropite toate cu lut... Dar a venit foarte degajata si s-a asezat deasupra rotii olarului si a inceput sa ne vorbeasca si apoi sa deschida Scripturile si sa ne spuna despre olarit si despre Dumnezeu. Nascuta intr-o familie de evrei care isi tineau traditia doar pe jumatate, cunoaste un baiat credincios, care incet, incet reuseste sa o indrume catre adevar. Marturiseste ea ca de cite ori se intilneau, in loc sa-i dea toate raspunsurile la intrebarile ei, el reusea sa-i produca de fiecare data o foame din ce in ce mai mare pentru Cuvintul lui Dumnezeu, si despartindu-se de ea de fiecare data ii daruia un alt verset din Biblie la care sa gindeasca. Dupa 11 ani de studio pentru a devein actrita… isi preda talentele si viata in Mina Olarului si ajunge sa fie un vas de mare folosinta in Casa Lui. Iata ce ne-a povestit din experienta ei de olarita.

A citit din Isaia 64:8 - “Dar Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi sintem lutul, si Tu olarul care ne-ai intocmit; sintem cu totii lucrarea miinilor Tale.” Versetele care urmeaza, descriu conditia inimii noastre, si Carole zicea ca inainte de toate noi, lutul, trebuie sa ne recunoastem starea care este umila… ca nu este nimic mai ieftin si mai raspindit decit lutul. Si cu toate astea, olarului ii place sa-si petreaca timpul cu lutul si oalele lui; si asa si lui Dumnezeu Ii face placere sa-Si petreaca vremea cu noi. De fapt spunea ea ca atit lutul, cit si fiintele umane sint alcatuite din 13 elemente. Un pumn de lut este doar un pumn de praf, de tarina. Genesa 2:7 -  “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarina pamintului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.” Omul nu este altceva decit lut care a fost atins de dumnezeire… de Dumnezeu Insusi care a suflat in el viata.

Carole stia multe despre lut. Spunea ca lutul este de trei feluri… cel obisnuit, din care se fac vasele de ceramica in care nu poti pastra apa, "stone wear", care e mai durabil si care pastreaza apa, si "portelanul" care este cel mai fin. In 1 Petru 3:7 citim: “Barbatilor, purtati-va si voi, la rindul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Spunea ea zimbind ca asta este sensul cuvintelor “un vas mai slab”, facind aluzie la portelan, care este folosit pentru vase de cinste, dar care este foarte fragil.

O intrebare aparent usoara… si totusi nu!… De ce a ales Dumnezeu sa faca omul din pamint? Nu existau suficiente alte materiale? Fier, granit… lemn de esenta tare… Dumnezeu a ales insa praful…pamintul… lutul, care nu este remarcabil sub nicio forma… pentru ca nu cumva sa nu ne fie clara provenienta, pentru ca sa ne fie usor sa intelegem ca sintem nimic fara El.

Cum trebuie sa fie un vas ca sa poata fi folosit? In primul rind trebuie sa fie curat. Nu poti sa-l folosesti daca este murdar. Daca are vreun defect trebuie reparat, ca sa nu curga, sa poata pastra in el ceea ce Stapinul va pune in el. Din acel vas, Dumnezeu vrea sa toarne in altii ceea ce initial a turnat in tine. Asa ca… in slujba Stapinului trebuie sa te lasi reparat, curatat, si apoi umplut… dupa care trebuie cu bucurie sa te torni in vasele altora.

Ieremia 18 :2-6 vorbeste despre casa olarului… "'Scoala-te si pogoara-te in casa olarului; acolo te voi face sa auzi cuvintele Mele'. Cind m-am pogorit in casa olarului, iata ca el lucra pe roata. Vasul pe care-l facea n-a izbutit, cum se intimpla cu lutul in mina olarului. Atunci el a facut un alt vas, cum i-a placut lui sa-l faca. Si Cuvintul Domnului mi-a vorbit astfel: 'Nu pot Eu sa fac cu voi ca olarul acesta, casa a lui Israel? zice Domnul. Iata, cum este lutul in mina olarului, asa sinteti voi in mina Mea, casa a lui Israel.'" Asadar… o mina de lut, una dintre substantele cele mai comune este materia din care am fost facuti, si lutul poate fi modelat si configurat de miinile care-l lucreaza. Dar ca sa ajunga la acest lut, olarul se coboara intr-o groapa. De acolo il alege. Si tot asa, Domnul Isus S-a coborit in groapa pentru noi.

Lutul nu este curat… tot felul de impuritati sint in el, si olarul trebuie sa le scoata . Apoi lutul trebuie framintat sa capete o anumita consistenta. Cind lutul nostru personal este lucrat si i se scot impuritatile… particule straine care n-au ce cauta acolo, cind este framintat si pregatit ca eventual sa ajunga un vas in slujba stapinului… lutul simte durere, dar trebuie sa stim ca olarul nu ne face sa suferim fara motiv.

Daca noi, ca lut, ne impotrivim, nu facem decit sa prelungim acea perioada de framintari. Fiecare faza a acestui proces trebuie terminata.

Psalm 40:1 si 2 - “Imi pusesem nadejdea in Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele, m-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stinca si mi-a intarit pasii.” Partea de jos a unui vas se numeste piciorul vasului. Si roata olarului este facuta dintr-o bucata de piatra. Partea dinauntru a vasului se numeste inima, iar partea de sus este buza vasului. Un lucru fantastic, care mi s-a parut a avea aplicatii practice… nimic in afara de mina olarului nu atinge vasul… si spunea ea ca de preferat este sa ne tinem amprentele pentru noi si sa nu le punem nici noi pe vasele altora. In timp ce povestea, miinile ei ridicasera lutul si il facusera ca un turn. Spunea ea ca lutul este asa… la inaltime in forma unui con, dar n-are inca forma potrivita, si daca nu il sustine mina olarului, se balabaneste in toate partile. Olarul atunci pune palma si il apasa in jos, pentru ca lutul trebuie sa fie centrat pe roata olarului. Ca sa fie centrat lutul nostru pamintesc, avem si noi nevoie de mina Domnului care sa apese in jos… o mina sigura… care ne poate centra.

Urmatorul lucru pe care il face olarul este acela ca deschide bucata de lut. Si aceasta deschidere este foarte importanta pentru noul vas. Mina olarului intra inauntru si largeste acea crapatura, si o largeste… si o largeste, pentru ca inauntru este partea unde mina olarului va lucra… la inima. Lutul trebuie sa vrea ca acea mina sa construiasca inauntru spatiu si resedinta pentru Duhul lui Dumnezeu care eventual va umple acest templu de lut.

Acum… olarul are gindul lui... el stie precis ce vrea sa modeleze. Nu este treaba oalei si nu exista o discutie intre olar si oala… si nu i se cere parere lutului cu privire la soarta lui. Ci olarul isi urmeaza cu precizie calculele si hotaririle lui cu privire la bucata de lut. Astfel poate ca va face o cana, o farfurie, un bol… Lutul nu are nicio abilitate de unul singur. “Fara Mine nu puteti face nimic”.

CASA OLARULUI - 2 -

Revin la amintirile weekendului trecut. Carole se pregatise in tinerete sa fie actrita… si chiar daca n-a ajuns sa practice tot ce a invatat in actorie… acolo, in fata noastra, lucrind la oala de pamint ce se invirtea in fata ei, purta un dialog insufletit. Cel mai mult vorbea in dreptul lutului… Si am ramas uimita de cite are lutul de vorbit. M-am regasit aproape in fiecare fraza…
-De ce tocmai eu, Doamne? Iara e rindul meu sa ma framinti? De ce ma apesi asa tare… nu se poate sa ma lucrezi fara sa ma pui pe piatra asta? E prea tare… si e rece.
-Pai trebuie sa te centrez… vrei sau nu vrei sa fii un vas frumos?
-Pai, as vrea… dar ce vas ai sa ma faci?
-Cred ca tu ai sa fii o oala…
-Oala? De ce oala? Mi-ar placea altceva…mi-ar placea o farfurie… ba nu… o vaza… o vaza care sa stea pe masa… o vaza care sa fie admirata de toata lumea.
-Am nevoie de o oala… zise din nou Olarul priceput… si daca ai fi rabdat putin… ai fi fost gata mai devreme…

Si cu mult talent Olarita ne-a facut sa intelegem ca dialogul asta n-are nicio noima. Olarul stie mai bine ce fel de lut sintem si la ce putem fi folositori. Cu cit intelegem mai repede si Il lasam pe El sa-Si faca lucrarea in noi, cu atit mai bine pentru noi. Altfel… daca procesul nu este facut cum trebuie, olarul pune din nou lutul gramada si o ia de la inceput. Dumnezeu are planuri… nu oala. El Isi va implini planurile Lui si Isi va face lucrarea. Cel mai destept lucru pentru un pumn de lut care se vrea intr-o zi o oala oarecare este sa isi puna increderea in creativitatea si intelepcunea Olarului. La urma urmei, daca ne uitam in jur, absolut totul vorbeste despre maretia si intelepciunea Lui… exista ceva in jurul nostru creat de El, dar lipsit de importanta? El care a inceput o lucrare buna in noi… o va si sfirsi.

In timp ce lucra la oala, Olarita lua cu un burete apa si o turna pe lut; astfel ii mentinea elasticitatea, si lutul nu se putea usca. Apa, ne spunea Olarita, este absolut necesara cind lucrezi cu lutul, asa cum Cuvintul lui Dumnezeu, apa vietii, este necesara pentru noi oamenii. Cuvintul Lui ne tine flexibili si usor de minuit… iar Mina lui Dumnezeu lucreaza in noi. Asa cum apa atinge lutul, si lutul o absoarbe, asa Cuvintul lui Dumnezeu ar trebui sa fie absorbit de noi, ca sa putem fi lucrati. Biblia este Cuvintul lui Dumnezeu, trimis de El in mod specific, ca sa ne pastreze intr-o stare potrivita voii Lui.

Cind lutul este lucrat pe roata, este presat din toate partile… dar nu este zdrobit. El trebuie sa se lase in mina olarului sa fie prelucrat, altfel va ramine doar o mina de lut. Ce este gramada aia de lut? Poate recunoasteti pe cite cineva plin de sine… Nu este folositor nimanui, ca nu incape in el nimic altceva decit el insusi. Ca sa fii folositor trebuie sa te golesti de tine, sa lasi mina Olarului sa intre si sa lucreze la inima… sa creeze spatiu pentru ca Duhul Sfint sa locuiasca inaunru.

Un alt lucru pe care ni l-a aratat Olarita a fost faptul ca inauntrul unei oale… nu poate sa se uite decit Olarul. Stind aplecat asupra oalei, El singur vede ce-i inauntru. Asa si noi… in inima noastra nu poate sa vada decit Creatorul, Olarul… doar El stie ce-i inauntru.

Cind vasul la care lucra, a fost in sfirsit terminat, Olarul l-a asezat pe un raft. Acolo isi incepe oala procesul de uscare. Lutul are in el o mare cantitate de apa. Olarul stie cind oala este uscata dupa temperatura oalei, dupa sunet… dupa culoare. In starea asta de asteptare, oala ar putea sa faca un scandal nemaipomenit. Sa astepti nu este usor…

Exista oameni in Biblie care au asteptat… Iosif… in inchisoare este un exemplu foarte potrivit. Spre deosebire de noi insa, Iosif a asteptat cu rabdare si a trecut examenul cu succes… doar ca asteptarea lui a fost foarte lunga… Ma intreb care din noi ar rezista? Olarita ne-a mai spus ca ea se foloseste de un fel de instrument ascutit, si in faza de uscare, lucreaza un fel de desen pe suprafata vaselor…tot felul de inscriptii. Si desi vasele ar putea spune ca sint in faza de asteptare… ele sint totusi in fata Olarului care cu maiestrie si rabdare le da forme si desene noi si nemaiintilnite… le transforma in obiecte de arta.

La urma… este cuptorul. In cuptor se ridica temperatura la peste 1850 de grade… si acest proces este aproape o stiinta; pentru ca lutul trebuie ars in asa fel incit sa nu se crape…Daca este luat prea devreme, trebuie sa fie pus inapoi, si procesul se lungeste. Si citeodata oala se crapa. Fiecare oala se comporta diferit in foc. Fiecare oala trebuie sa se maturizeze… ca sa poata tine apa in ea. Preluind ideea asta in limbajul nostru, al pamintenilor… suferinta trebuie indurata pina la sfirsit, daca nu vrem ca procesul sa fie initiat din nou. Ca nu sintem ceea ce trebuie sa fim pina nu trecem cu succes prin toate aceste procese.

Cei trei tineri, Sadrac, Mesac si Abednego…in cuptorul de foc. Puteau iesi afara mai devreme, dar n-au facut-o, desi legaturile le-au fost arse, pentru ca in mijlocul focului era un al patrulea… Domnul Isus le tinea o companie tare buna… n-aveau motive sa se grabeasca sa iasa afara, nu? Afara erau doar cei care ii aruncasera in foc in primul rind…

Romani 8:18 spune: "Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sint vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi."

CASA OLARULUI - 3 -

Ultima faza in “nasterea” unui vas de lut este focul. Aici cred ca mi-a lipsit totala concentrare si n-am luat atitea notite cite as fi vrut. Dar se pare ca dupa foc urmeaza… vopsirea vasului. Culori, si forme, si arta… dupa gustul si aprecierea Olarului. Si nu exista limita la posibilitati. Fiecare vas va fi unic… fiecare desen diferit. Apoi vine un strat de… si aici cred ca imi lipseste cuvintul romanesc. Este vorba de "glaze" - o substanta laptoasa parca in care se scufunda vasul, si apoi din nou trece prin foc ca sa intareasca acest lac care ii da stralucire. La urma vasul trebuie spalat bine de tot, si daca e nevoie surluit bine… din nou o stare neplacuta pentru oala respectiva.

Nu este si viata la fel? Nu simtiti ca la un moment dat viata parca in sfirsit ne impodobeste cu tot felul de virtuti si stari alese… ca un fel de pregatire pentru focul in care in curind trebuie sa intram? Si vai ce greu mai e… dar focul trebuie sa arda lutul… si nu este alta solutie… trebuie sa-l arda!!! Nu, nu orice flacara care… abia, abia pilpaie poate sa arda lutul. Cuptorul este incins la o temperatura foarte, foarte inalta. Si daca iesi din focul acela mai devreme… nu esti terminat si trebuie sa intri in foc inca o data. Oare nu ni s-a intimplat adeseori in viata cind am refuzat focul… doar sa prelungim agonia si sa o luam din nou de la capat? Pentru ca daca Dumnezeu vrea sa ne invete o lectie… si El vrea…atunci trecem prin examenul respectiv pina il luam cu brio. La scoala sint note de trecere… de la 5 la 10. In cer ori ajungi… ori nu intri!!! Nu exista o situatie de mijloc.

Fiecare oala cere un timp mai scurt sau mai lung in cuptor. Si fiecare om este diferit si el. Nu are rost sa ne uitam la altii si sa murmuram. De ce eu asa, iar el mai putin sau mai mult? La ce ne ajuta? Oala ta ori e coapta bine si va putea sa tina apa in ea… ori va curge. Cine vrea un astfel de vas… sau la ce se poate folosi o oala care curge? Intrebuintarea cea mai mare si posibilitatile cele mai mari le va avea o oala care a stat cuminte in foc exact cit a fost nevoie. Si focul ne dezvolta rabdarea. Iar rabdarea este una dintre virtutile cele mai greu de obtinut.

Vasele sint obiecte de folosinta permanenta. Sint de obicei afara la vedere. Creatorul, olarul este cel care alege ce vom fi si la ce vom fi intrebuintati. Cred ca darurile care ne-au fost date sint parte din formula respectiva… din conceptul lui Dumnezeu.

Olarita apoi a recapitulate ce ne spusese inainte. Si ne-a fixat in minte unele imagini, si a adaugat altele. Parea ca facerea oalelor si trairea credinciosului n-au altceva decit puncte comune. Si din ce in ce mai multe argumente aducea. Spunea ea… lutul trebuie sa se deschida bucuros cind mina olarului a intrat in el si il lucreaza. Ca noi avem nevoie sa ne deschidem inima (va amintiti, interiorul unei oale se numeste "inima") lui Dumnezeu, sa avem “fellowship”, partasie cu El. Interiorul vasului va deveni Templu Duhului Sfint. Astfel ca noi trebuie sa ne impotrivim dorintelor noastre personale si trebuie sa lasam ca Dumnezeu sa largeasca inima noastra cit mai mult. Filip 3:10 - “ Si sa-L cunosc pe El, si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui…” Romani 12:2 - “Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.”

Transformati si separati de lume prin innoirea mintii noastre... este urmarea faptului ca am lasat ca mina Olarului sa largeasca si sa lucreze oala pe dinauntru. 1 Corinteni 2:16 - “Caci cine a cunoscut gindul Domnului, ca sa-I poata fi invatatura? Noi insa avem gindul lui Hristos.”  Si trebuie sa acceptam ca Duhul Lui sa fie inauntrul nostru. Cum altfel vom avea gindul lui Hristos?

Olarita spunea ca de fapt nu noi vrem sa avem Duhul Sfint; ci ca in realitate Duhul Sfint este cel care ne vrea. El este cel care cu suspine negraite mijloceste pentru noi… M-am gindit de multe ori la multe persoane care spun despre ele insele ca au Duhul Sfint. De multe ori se manifesta ciudat si dau vina pe Duhul Sfint. Cei care privesc uneori au indoieli si nu stiu ce sa creada. Gindul ca situatia poate fi inversa… ca Duhul Sfint pune stapinire pe oameni pare… dupa parerea mea biblic. Cind s-a pogorit Duhul Sfint, s-a asezat El pe oamenii care a crezut de cuviinta… Ideea asta mi-a dat mult de gindit si parca mi-a mai cristalizat gindurile…


Apoi am avut ocazia sa vedem "o inima impartita". Bineinteles ca era inima oalei... dar invatatura care mi-a ramas este acea imagine a unei oale despicate in doua in care nu poti sa pastrezi o picatura de apa... pentru ca o inima impartita nu poate tine nimic inauntru. Si eventual, un asemenea vas ajunge sa fie din nou doar o gramada de lut care trebuie lucrat de la inceput. Oare care dintre noi am dori sa ni se intimple asa ceva?... Si cu toate astea... citi dintre noi traiesc cu inima impartita?

Un alt gind referitor la suferinta - spunea Olarita ca nu putem avea “testimony without a test”. In romana ar trebui explicat un pic: ar fi sa fii o marturie fara a fi trecut un test mai intii. Ce fel de marturie ai fi? Cine te crede cind depui marturie daca nu ti-i s-a intimplat nimic, ci doar teoretizezi? Domnul nostru Isus a fost primul care a indurat focul crucii si a lasat un exemplu viu de urmat. In mijlocul durerilor a strigat: “Tata, daca se poate sa iei paharul”, dar a continuat sa stea in mijlocul focului pina Si-a sfirsit lucrarea. Si toate astea pentru ca ne-a iubit.

Multi oameni vorbesc despre drepturile lor. Se pare ca noi avem doar dreptul sa mergem in iad… si niciun alt drept. Pentru faptele noastre murdare este o plata. Si plata aia reprezinta singurul nostru drept. Altii cred ca le-ar fi stat mai bine sa fie altcineva. David este imbtacat la un moment dat cu armura lui Saul. Dar e prea grea si nu i se potriveste. Asa cum fiecare oala este diferita si cere un tratament diferit, asa si noi sintem diferiti, si ceea ce are persoana de linga noi… nu ni se potriveste.

O alta imagine care m-a urmarit si pe care am auzit-o de citeva ori a fost aceea ca Dumnezeu este cel care modeleaza oamenii, asa cum olarul modeleaza oalele. Sa nu ne bagam miinile unde nu trebuie si sa nu lasam amprentele noastre pe vasele altora, nici sa nu-i lasam pe altii sa-si lase amprentele pe ale noastre. Din instinct impingem oamenii in directia pe care noi o vrem. Sfatul ei era de a produce in oameni doar o sete dupa Cuvint, o curiozitate… ca apoi sa-i lasam sa caute ei raspunsuri in Scriptura. Mie mi s-a parut o idee nemaipomenita. Noi sintem ca gradinarul ala care punem o saminta in pamint si stam linga ea cu gura cascata sa vedem daca creste sau nu. Asta nu-i treaba noastra… ca nu la pindit semintele am fost chemati. Ci la semanat. Pune bobul si vezi-ti de drum. Altcineva e responsabil cu cresterea… si chiar altcineva cu roadele…

Un alt gind care s-a discutat a fost acela ca un vas trebuie tinut curat. Si cum sa-l tinem? 1 Ioan 1:9 - “Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.” Nimeni nu vrea sa bea dintr-o ceasca murdara. Marturisire si… pocainta. Psalmul 51 in intregime. Apoi, nu poti sa pui nimic in vas pina nu golesti daca este ceva in el… abia apoi golit, si curatat, si reparat daca e nevoie poate sa fie umplut… dar nu cu doctrine, si nu cu altceva, ci lasat ca Duhul Sfint sa il umple. Si cind l-a umplut… atunci avem datoria sa ne varsam noi in altii…Dar grija la ce varsam… sa nu cumva sa fim plini de rautati, invidie, gelozie, pizma… si cunoastem noi si alte metehne… ci cu Duhul Celui vesnic…

Ce vas sint eu? Cum imi tin vasul? Cum accept mina lui Dumnezeu la lucru in el? De cite ori Ii opresc lucrarea ca m-am saturat de conditiile in care exist? Doamne… da-mi intelepciune sa trec prin acest proces cu bine… si fa Tu ce vrei cu vasul meu… (numai ca eu vreau sa fiu o vaza… una frumoasa foc… si pusa undeva in centru…)

CASA OLARULUI - 4 -

Am ajuns in sfirsit la ultimele notite luate in recenta mea aventura facuta la "casa olarului". Am intirziat un pic cu ultima parte, de aia cred ca ar fi benefic sa mai recititi cele trei articole despre facerea oalelor. Mie mi-au picat nespus de bine. Comparatia dintre un credincios si o oala m-a facut sa inteleg procesul vietii mai usor . M-a ajutat sa inteleg de ce-i nevoie de suferinta, si in momentele grele ale vietii sper sa-mi amintesc ca framintarea este temporara si ca Dumnezeu trebuie sa ma prelucreze, ca altfel n-am sa am sansa sa devin un vas folositor. Am sa-mi amintesc mereu ca inauntru, in inima este mina Lui, ca numai El vede acea portiune din mine si ca mina Lui face o lucrare acolo pe care trebuie sa o accept. Am sa imi amintesc ca daca vreau sa ies din focul vietii mai repede decit e timpul, va trebui sa intru in foc a doua oara, si acel gind sper sa-mi fie suficient ca sa stau si sa rabd.

Olarita spunea ca fiecare vas are pe el, daca-l intorci un pic, semnatura olarului. Am stat un pic si m-am gindit… am eu semnatura aia undeva? 2 Corinteni 1:22 spune: ”El ne-a si pecetluit si ne-a pus in inima arvuna Duhului.” Va mai amintesc o data ca interiorul oalei se numeste "inima" si ca inima este portiunea din vas care va fi umpluta cind vasul este folosit. Tot asa inima omului este Templul Duhului Sfint... facut din pereti de lut, ca doar si noi sintem tot o mina de pamint. Acolo va trebui sa salasluiasca Duhul lui Dumnezeu.

Acuma multi oameni pe lumea asta sint cumsecade… fara sa fie copii ai lui Dumnezeu. Si multi copii ai lui Dumnezeu… stim noi ca nu intotdeauna sintem ceea ce am vrea sa fim si ne luptam intruna cu natura noastra rea, dar uneori… mai invinge si natura. Dar daca esti pecetluit, daca ai semnatura lui Dumnezeu… esti al Lui, si El iarasi te spala, si te repara, si te foloseste. Olarita ne-a provocat sa ne imaginam o galerie de tablouri. Sint multe tablouri acolo… Unele au semnatura autorului… altele nu o au. Daca un tablou este nemaipomenit de frumos… el ramine frumos, dar fara semnatura artistului aceluia faimos, valoarea lui este tare mica, pe cind orice tablou care are semnatura artistului… are valoare imensa, chiar daca nu prea satisface ochiul… dar semnatura de pe el ii da o valoare uriasa.

La un moment dat Olarita s-a ridicat in picioare, si-a pus o mina in sold si una a ridicat-o in sus, vrind sa para un canceu de apa. A zis apoi: ”Uite, daca cineva ma loveste peste toarta, si s-a uitat la mina pe care o tinea pe sold, ce credeti ca o sa curga din vasul meu?” Raspunsul era… o sa curga ce este inauntru, bineinteles. Pare asa, aproape ca o gluma… dar imi va ramine intiparita in minte acea imagine pentru o viata… si am sa ma straduiesc sa tin in vasul meu ceva de care sa nu ma ingrijorez ca va curge… De fapt, noi trebuie sa curgem; asta este functia ce o avem. Trebuie sa dam si altora din apa vietii care s-a turnat in noi. O lume insetata este in jurul nostru, si menirea noastra este sa potolim setea oamenilor dindu-le din apa vietii ce am primit-o.

Noi toti tindem catre perfectiune. Dar in marea economie a lui Dumnezeu… nu exista deseuri. Chiar daca intimplarea face ca vasul tau a suferit mari stricaciuni, Olarul va gasi o intrebuintare si pentru tine.

Cautati si vedeti ce bun este Domnul. El este Olarul… si sa ne lasam modelati de mina Lui…

................................(Debora va trebui sa puna acum citeva poze cu niste "oale" mai mult sau mai putin fotogenice. Ele sint citeva dintre doamnele cu care am fost in aceasta tabara... sper sa va amuze. Eu am pozat ca un vas minios!!! Se mai intimpla...)

DACA IL VOM CAUTA...

     

Ieremia 29:13
     "Ma veti cauta, si Ma veti gasi daca Ma veti cauta cu toata inima."

      Daca a fost vreodata timpul sa il cautam pe Dumnezeu- astazi este ceasul al doisprezecelea. Sintem cu spaima in noi unii, bolnavi pe moarte altii, morti deja o multime si o parte inconstienti de puterea si viteza cu care acest virus Corona s-a pornit ca o masina de treierat sa secere printre popoare. In seara asta am auzit si de cutremurul din Rusia. Si asta este doar inceputul durerilor...
      Este o noapte adinca pe pamint de ceva vreme. Este noapte pentruca cei care trebuiau sa fie lumina...adica noi, cei care ne zicem crestini...abia am pilpiit ceva lumina tare slaba in jur. Exista fitil in lampa dar putin ulei...
     Dar cu toate astea Profetul Ieremia parca cunoscindu-ne slabiciunile, ne trimite o carte postala cu un cuvint de imbarbatare. Si Cuvintul ne spune ca nu suntem parasiti si nu suntem fara speranta. Trebuie sa ne ridicam din slabiciunile, lenea, nesimtirea, imbuibarea si nepasarea noastra si sa il cautam pe Cel care ne poate ocroti.
     Astazi ma gindeam ca poate cei care mor din pricina virusului asta sunt privilegiati...pentruca nu stim ce ne asteapta; sau stim dar nu vrem sa constientizam. Traim fara grija in Sion, pina cind alte si alte necazuri vor da peste noi.
     Fratii mei, prieteni dragi, colegi si cunostiinte... cautati Mintuirea pina se poate gasi...este de gratis. Trebuie doar sa iti recunosti starea pacatoasa, sa ceri iertare si sa primesti iertarea de la Cel care a platit pretul pacatelor intregii omeniri. Si Profetul Ieremia striga la noi de veacuri sa il cautam...ca il vom gasi daca il cautam pe Isus din toata inima. Ma rog ca indemnurile mele slabe sa aiba rezonanta in inimile voastre. Binecuvintari sfinte de sus!

VIRUSUL NEPASARII

   

     Inimaginabil ce se intimpla. Virusul asta invizibil afecteaza lumea intreaga. 
     Imi trecu prin minte Faraon si cele 10 plagi din Egipt. Zece plagi...una dupa alta si abia cind familiile egiptenilor au fost atinse cu moartea primilor nascuti - abia atunci inima lui Faraon s-a lasat induplecata.
     Ma uit pe internet si vad tot mai multe versete, tot mai multe referinte la Dumnezeu si la mila si puterea Lui...Oare trebuie criza asta sa creasca si sa se raspindeasca si mai mult sa ne aduca aminte de Dumnezeu? Oare trebuie neaparat sa ne loveasca in inima si sa ne rapeasca pe cineva drag ca sa intelegem ca Dumnezeu a creeat un moment in timp in care sa evaluam viata noastra? Asteptam a zecea plaga ca sa ne plecam genunchiul?
     Cred ca si natura si pamintul asta a rasuflat un pic usurat de cind noi oamenii ne-am oprit un pic din alergare. Suntem atit de obisnuiti cu alergarea ca unii nu mai stim sa functionam daca nu suntem in viteza. Nu cred ca am fost creati pentru asta. Daca era nevoie de roboti, Dumnezeu ne-ar fi facut roboti. Dar El a suflat in noi din Dumnezeirea Lui. Si partea aia din noi - sufletul - este cea mai ignorata. Ca sa nu ne plictisim stind acasa , ar trebui sa cautam sa vedem in ce stare este sufletul nostru si poate sa luam masurile necesare sa nu moara si el. Ca sufletul nu moare de alt virus decit virusul nepasarii.
    Vestea buna este ca cine il cauta pe Dumnezeu- are promisiunea ca il gaseste. Sa-l cautam cita vreme se poate gasi!

BOGATIE SI BANI

A fi sarac este o problema, care nu totdeauna se rezolva îmbogatindu-te.

Filosofia este ceea ce folosesc bogatii ca sa ne convinga pe noi restul ca a fi sarac nu este ceva lipsit de respect.

Nu este un pacat sa fii bogat - este un miracol.

Bogatul poate ca nu traieste mai mult, dar cel putin asa li se par rudelor sale sarace.

Este la fel de greu pentru un om bogat sa intre în Imparatia cerurilor pe cat este de greu pentru un sarac sa ramana pe pamant.

Exista doua metode de-a deveni bogat. Una este sa ai tot ce doresti si alta este sa fii satistacut cu ceea ce ai.

Bogatiile sunt mai greu de manuit decat de obtinut.

Candva oamenii doreau sa fie bogati, azi cei mai multi se multumesc sa traiasca în asa fel ca si cum ar fi bogati.

Sunt foarte multi nervi în corpul uman. S-a constatat ca cei mai sensibili sunt cei care merg de la creier la portofel.

Prostii fac uneori bani, dar si banii fac destui prosti.

Un prieten este ca banii, greu de castigat si usor de pierdut.

Saracul se plange de banii pe care nu-i poate obtine, iar bogatul de cei pe care nu-i poate tine.

Cand ajungi în sfarsit sa-ti cumperi masina aceea sport esti prea gras sa mai încapi în ea.

Cei mai multi studenti stiu sa scrie acasa dupa bani în 4-5 limbi diferite.

Pantofii noi jeneaza cel mai mult atunci cand trebuie cumparati pentru toata tamilia.

Banii sunt mijlocul cel mai sigur de a intra în datorii.

Am duce-o mult mai bine cu mai putini economisti si mai multi economisitori.

Economistii ne spun mereu ca trebuie sa devalorizam leul. Ce cred ei ca face guveraul nostru de cativa ani încoace?

In zilele noastre, familia care face cumparaturi împreuna, plange împreuna.

Cu bani poti sa-ti cumperi multi prieteni. De doi bani.

Sa ai bani si prieteni este destul de usor. Sa ai prieteni si sa n-ai bani este o realizare.

Timpul desparte pe cei mai buni prieteni. La fel fac banii si casatoria.

Un prieten pe care ti-l cumperi, poate fi cumparat de la tine.

Oamenii sensibili prefera sa aiba prieteni în loc de bani - în special prieteni cu bani.

Cei ce-si permit sa joace la carti, nu au nevoie de bani. Cei ce au nevoie de bani nu-si permit sa joace carti.

Cadoul cel mai apreciat de oameni este ceva muncit de tine personal, ca de exemplu banii.

Daca banii ar putea cumpara fericirea. atunci imaginati-va ce impozite ar trebui sa platim...

DACA AVEM CE MINCA...

   
     Ce repede se poate schimba fata lumii. Ma uitam ieri la cer si m-a izbit frumusetea acelui albastru pe care nu l-am mai vazut de multa vreme. Polutia schimba fata lucrurilor...incetoseaza, uriteste si uneori chiar ascunde realitatea. Pamintul a avut zilele astea bucuria sa respire usurat, de cind obligati oamenii au trebuit sa inceteze unele activitati care dauneaza vietii pe planeta. In dorinta de o viata mai buna ( cum credem noi ca e buna) ne distrugem incetul cu incetul si pe noi si tot ce este in jurul nostru...
     La urma urmei...fara sa vrem zilele astea ajungem sa implinim ce zice Biblia...ca daca avem ce minca si cu ce ne imbraca...sa ne fie suficient ca sa fim multumiti. Si majoritatea am alergat cu sufletul la gura, impingindu-ne unii pe altii sa avem apa si mincare... zilele astea. Nu vi se pare ca tragedia asta ce a venit peste omenire este menita sa ne aminteasca de o realitate simpla si sanatoasa pe care Biblia o pastreaza de mii de ani pe paginile ei? O realitate pe care nici timpul , nici stiinta, nici tehnologia moderna nu poate sa o nege?
     Uite ca am ajuns sa trebuiasca sa deschidem paginile Bibliei sa vedem cum sa iesim din impas. Am ajuns sa trebuiasca sa credem mai degraba in "noutatile" din Scriptura decit in ceea ce ne raporteaza si distribuie reporterii la TV.
     Citeam deunazi o scrisoare a unui doctor roman de cetatenie italiana care desi a provenit dintr-o familie de credinciosi, ajuns medic a renuntat la credinta in favoarea "stiintei, si a devenit ateu. Scria omul cum lucrind impreuna cu alti medici intr-un spital din Italia, a ajuns atit el cit si colegii lui sa realizeze ca si stiinta omeneasca are o limita si dincolo de ea este ceva mai mare si mai complex- ceva ce se numeste Dumnezeu. Avusesera ca pacient un pastor - si pastorul asta a adus in mijlocul celor bolnavi din spital o pace si o speranta care a schimbat haosul si groaza ce era acolo. Si nu numai pentru pacienti, spunea el- ci si pentru personajul medical. Cind pastorul a murit au simtit cu totii lipsa lui si au inteles ca dincolo de boala si dincolo de stiinta exista un Dumnezeu care le are pe toate sub controlul Lui.
     Sa ma intorc la ceea ce este esential..."Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se Numele Tau , faca-se voia Ta, si vie Imparatia Ta precum in cer asa si pe pamint. Piinea noastra cea de toate zilele , dane-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre precum iertam si noi gresitilor nostrii . Si nu ne duce pe noi in ispita ci ne izbaveste de cel rau...caci a Ta este Imparatia si puterea si Slava de acum si pina-n veci...AMIN"

APROVIZIONARE...

   

    Traim zile socante. Pe linga pericolul bolii (corona virus) care patrunde pe toata suprafata acestui pamint obosit si stors de vlaga, ne confruntam cu alte situatii noi cu care parte din noi nu stim cum sa ne acomodam.
     De pilda aprovizionarea asta cu mincare si medicamente si alte necesitati. Americanii care au fost obisnuiti sa aiba totul la degetul mic, sa nu le fie frica ca nu mai gasesc un lucru sau altul in magazine sunt absolut confuzi de situatie. Pina si una din fetele mele, nascuta aici in America nu vrea sa priceapa ca treaba este serioasa si ca odata ce oamenii au inteles ca situatia este serioasa vor cumpara tot ce este pe rafturi.
     Cei care vin din tarile socialiste si comuniste nu s-au dezobisnuit niciodata sa aiba camarile pline..."sa fie acolo"... Asa ca unii din noi suntem lejeri in privinta asta.
      Nu toata lumea citeste Biblia si putini stiu ca vremurile astea de neliniste si teama si nesiguranta au fost descrise in Biblie in amanuntime - ca sa nu fim surprinsi ci sa stim ca timpul este aproape...de sfirsit.
      Biblia nu ne spune sa ne facem provizii de nimic - cu exceptia unui singur lucru. Credinta. Biblia ne spune ca cel care este pe acoperisul casei sa nu se dea jos si cei care sunt in cimp sa ramina acolo...
De ce? Se pare ca pilda celor zece fecioare raspunde la intrebare. Pentru ca nu mai este timp .
Cele cinci fecioare neintelepte au realizat ca nu mai aveau timp sa mearga sa cumpere ulei pentru candele!
     Scopul acestor citeva rinduri pe care le scriu este sa imi amintesc si sa va amintesc ca acum sau mai tirziu vom pierii cu totii...Sufletele noastre insa sunt nemuritoare. Noi hotarim unde ne vom petrece vesnicia. Pretul pentru un loc in rai a fost platit de Mintuitorul nostru Isus Christos. Alegerea este insa a noastra. Alegem sa primim darul fara de plata, viata vesnica si sa acceptam pe Domnul Isus ca Mintuitor, sau ne incapatinam ca noi stim mai bine si raminem fara salvare si destinati regretelor eterne.
     Va implor - cei care cititi aceste rinduri faceti-va rost de un bilet pentru eternitate...aprovizionati-va cu ulei in candela credintei voastre si asteptati calm si cu bucurie venirea Mirelui. Evenimentele actuale sunt doar un avertisment...

IN TIMP DE CRIZA...

In criza, poporul evreu s-a intors adesea din drumul Lui si a intrebat pe Domnul ce sa faca. Iata unul dintre raspunsurile ce le-au primit…

"Daca te vei lipi iarasi de Mine, iti voi raspunde iarasi, si vei sta inaintea Mea; daca vei desparti ce este de pret de ce este fara pret, vei fi ca gura Mea. Ei sa se intoarca la tine, nu tu sa te intorci la ei"…Ieremia 15:19 si…"Eu voi fi cu tine, ca sa te scap si sa te izbavesc, zice Domnul. Te voi izbavi din mina celor rai, si te voi scapa din mina asupritorilor." Ieremia 15:20-21

OGLINDA...OGLINJOARA...

Din "Peace in the Midst"

De Carol Hopson
Tradus Rodica Botan

Trei femei tinere, necasatorite, locuiau intr-un oras din vest. Intr-o zi un vinzator ambulant care vindea oglinzi fermecate a ajuns si in orasul lor. Omul striga in gura mare pe strazile orasului…"Veniti si cumparati-va oglinda fermecata, si viata voastra se va schimba pentru totdeauna." Cele trei fete nemaritate au auzit, si fiecare dintre ele a decis sa iasa la strada si sa-si cumpere o oglinda care promitea astfel de miracole. Asa ca s-au grabit sa cumpere oglinzile si le-au dus degraba acasa si au asteptat fiecare sa vada minunile, transformarile pe care aveau sa le aduca aceste oglinzi fermecate in vietile lor.

Prima tinara puse oglinda intr-un sertar. Dupa citeva saptamini de asteptare, a realizat ca nimic nu s-a schimbat in bine in viata ei, si s-a miniat grozav ca a mai cheltuit si banii aiurea; a luat oglinda din sertar…si i-a fost destul o uitatura in ea sa realizeze ca o si arata urit…si a dat cu biata oglinda de pamint de tandarile au ramas din ea.

A doua tinara atirnase oglinjoara ei undeva intr-un gang in spatele casei. Trecind pe linga ea, mai arunca cite o privire din cind in cind, dar nu avea prea mult timp la dispozitie, si oglinda se pare ca nu facea progrese sa o arate mai bine decit aratase inainte de a o cumpara. Si ea a devenit dupa o vreme satula sa-si vada mutra acra mereu, mereu cind trecea pe linga oglinda si realizind ca nici o minune nu s-a intimplat, intr-o zi a luat oglinda din cui si a aruncat-o peste gard intr-un maidan unde erau numai murdarii.

A treia tinara insa s-a dus acasa cu aceasta cumparatura speciala si a asezat-o linga usa de la intrare; asa ca de cite ori intra sau iesea din casa, arunca cite o privire in oglinda sa se admire. Intr-o zi a stat un moment mai lung sa se cerceteze in oglinda si a realizat ca hainele de pe ea aratau tare ponosite. Asa ca s-a hotarit sa le spele si sa le calce. Si din ziua aia nu mai pleca de acasa fiecum. Dupa citeva zile i se paru ca parul nu-i sta destul de bine. Asa ca lua un piaptan si il pieptana cu grija si cauta sa-l aranjeze ca sa-i incadreze fata mai bine. Nu mult dupa aceea se gindi ca poate daca foloseste ceva cosmetice pentru fata o sa imbunatateasca inca felul cum arata. Placut surprinsa de schimbari, zimbi in oglinda…si voila…zimbetul ei imbunatati si mai mult fata aceea dragalasa ce o privea din oglinda. Asa ca se decise sa zimbeasca mai des…

Nu trecu multa vreme pina ce petitorii incepura sa-i bata la usa si, in cele din urma, fu ceruta de nevasta. Si cind te gindesti ca nici n-am platit chiar atit de mult pentru o oglinda asa de minunata! isi zise ea…
………………..
"Caci daca asculta cineva Cuvintul, si nu-l implineste cu fapta, seamana cu un om , care isi priveste fata fireasca intr-o oglinda; si dupace s-a privit, pleaca si uita indata cum era. Dar cine isi va adinci privirile in legea desavirsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui." Iacov 1:23-25

Cind iubim cu adevarat Cuvintul Domnului, il punem in practica cu orice pret... si abia atunci gasim pacea si bucuria in viata.

CIND V-ATI OPRIT ULTIMA DATA?

Marvin Williams
tradus Rodica Botan
Doctorul Scott Kurtzman, sef al departamentului de operatii al Spitalului Waterbury in Connecticut, era in drum spre o Conferinta, cind a fost martor la un accident enorm unde s-au ciocnit 20 de masini. Doctorul imediat a intrat in starea de urgenta cu care era obisnuit in sala de operatii si eliberind oamenii prinsi in metalul torsionat al automobilelor trecea de la un accidentat la altul strigind…”cine mai are nevoie de ajutor?” Dupa 90 de minute in care si-a oferit tuturora asistenta si toate victimele au fost duse la spital, Dr Kurtzman zise…”O persoana cu pregatirea si cunostintele mele nu poate sub nici o forma sa treaca pe linga cineva care este accidentat si sa refuze sa isi ofere ajutorul. Refuz sa-mi traiesc viata altfel decit asa.”

Domnul Isus a spus parabola unui om care s-a oprit din drum ca sa ajute pe un alt om…Luca 10:30-37. Un evreu a fost atacat, furat, batut si lasat sa moara. Un preot evreu si un asistent la templu au trecut, si cind l-au vazut au trecut drumul pe partea cealalta. Un Samaritean a trecut pe acolo, a vazut pe cel atacat in starea in care era si i s-a facut mila de el. Compasiunea lui s-a transformat in actiune…l-a bandajat pe cel ranit…poate si-a rupt hainele lui …si l-a dus la un han, l-a ingrijit cum a putut mai bine , a platit pentru cheltuielile lui si apoi a promis hangiului sa revina sa plateasca si restul pentru eventualele cheltuieli.
……………………
Sint oameni in jurul nostru care sufera in fel si chip…Noi sintem sarea si lumina acestui pamint – sau cel putin ar trebui sa fim. Cum oare putem sa mergem , sa ne grabim sa ne vedem de business in fiecare zi, trecind pe linga oamenii care au nevoie de ajutor…cum putem sa le refuzam ajutorul? Bogatul a trecut pe linga Lazar zilnic…poate si noi trecem pe linga oamenii prinsi in diferite situatii, zilnic…Datoria noastra este sa ne oprim si sa facem ce putem…nici mai mult nici mai putin. CIND V-ATI OPRIT ULTIMA DATA?

"Unde-i Dumnezeu, o pinza de paianjen este ca un zid..."

   

     Am citit ceva interesant despre Felix de Nola . Un tip care a trait in secolul trei...a murit la circa 250 dupa Christos. El si-a vindut toata averea si a dat-o saracilor. A fost persecutat pentru credinta lui in Isus Christos.
     La un moment dat incercind sa scape de cei care il urmareau ca sa ii ia viata, Felix de Nola se ascunde intr-o pestera. Si numai ce intra in pestera , ca la gura pesterii un paianjen se apuca sa teasa cu mare graba o pinza de paianjen chiar peste mica intrare a pesterii. In mare viteza paianjenul isi termina lucrarea si locul arata ca si cind nimeni nu intrase acolo de saptamini intregi.
     Cum cei ce il cautau au ajuns la intrarea in pestera cind au vazut pinza de paianjen nici nu s-au gindit sa intre inauntru sa il caute si au trecut mai departe. Cind mai tirziu Felix a iesit afara la lumina a exclamat..."Unde-i Dumnezeu, o pinza de paianjen este ca un zid si unde nu este Dumnezeu un zid este ca o pinza de paianjen."
...............
     Si noi suntem in viata asta confruntati cu situatii critice. Acuma de pilda este virusul Corona care a ingrozit o lume intreaga. Dar pentru cei care cred in Dumnezeu virusul asta nu trebuie sa-i sperie. Nimic nu se intimpla fara voia Lui. El ne poate trimite un paianjen in ajutor ca sa ne protejeze...
     Felix de Nola s-a ascuns in pestera dar...paianjenul  trimis de Dumnezeu a fost acela care l-a ascuns de dusmani. Sa ne incredintam soarta in Mina Aceluia care poate sa ne apere de orice primejdii!

OPERATIE ESTETICA...

Healing for Damaged Emotions
de David A Seamands
tradus Rodica Botan
"Cu ceva ani in urma, faimosul chirurg plastic, Dr. Maxwell Maltz, a scris o carte (best-selling book), “New Faces-New Futures” (Noi fete - Noi Vieti). Cartea era o colectie de cazuri din istoria oamenilor care si-au facut operatii estetice si care presupunea ca odata cu o noua fata, pacientilor li s-a deschis o usa catre un viitor diferit- o viata noua. Tema autorului era - ca se intimpla niste schimbari grozave de personalitate atunci cind fata cuiva este transformata, schimbata.
Dar…cu trecerea anilor, Dr Maltz a mai invatat ceva nou…si nu din succesele lui ci din…insuccesele ce le-a avut. A inceput sa vada pacient dupa pacient care dupa ce a avut o operatie estetica, n-a avut schimbarile in bine pe care doctorul le anticipa. Oameni care datorita operatiei au devenit din punct de vedere fizic nu numai acceptabili dar chiar frumosi, continuau sa gindeasca si sa actioneze la fel ca inainte ca si cind ar fi continuat sa sufere de sindromul “ugly duckling”(rata urita). Ei au capatat fete noi dar au continuat sa aiba aceleasi vechi personalitati. Si chiar – mai rau decit atit, se uitau in oglinda si exclamau miniosi catre doctor…”Arat exact asa cum aratam inainte. N-ai schimbat absolut nimic”…si asta in ciuda faptului ca prietenii lor vechi si familia, abia ii mai recunosteau. Chiar daca fotografiile facute inainte – si – dupa erau diferite in mod drastic, pacientii Dr-ului Maltz continuau sa insiste “Nasul este la fel”, “Pometii obrajilor sint la fel”, “Nu m-ai ajutat cu nimic”.

In 1960 Dr Maltz a scris o alta carte best seller, “Psycho-Cybernetics (Prentice –Hall). Inca si atunci incerca sa schimbe oamenii, dar nu prin corectarea incheieturilor de oase sau netezirea pielii si a ranilor, ci prin schimbarea imaginii pe care o aveau despre ei insisi.

Dr Maltz spune ca fiecare personalitate are fata ei proprie. Si aceasta fata emotionala a personalitatii pare a fi cheia tuturor schimbarilor. Daca ea ramine ranita si distorsionata, urita si inferioara, atunci persoana continua sa joace acel rol netinind cont de schimbarile in aparenta fizica. Dar daca fata personalitatii lui poate fi reconstruita, daca urmele ranilor interioare pot fi sterse, atunci persoana poate sa fie schimbata.”

…………………………
Asta spune Dr Maltz...dar sa vedem acuma ce spune Biblia...
Biblia ne spune ca din inima vin toate izvoarele vietii…ca schimbarile noastre acolo trebuie sa inceapa. In mod real, inima noastra este rea, toti sintem pacatosi si singuri n-avem nici o sansa sa inbunatatim situatia. Oricit am incerca sa ne mascam, sa pretindem ca sintem buni, sa ne purtam ca niste fii ai luminii, daca schimbarea nu vine dinauntru…sintem exact ceea ce am fost dinainte…uriti…

Domnul Isus a platit pretul pentru transformarea noastra. Operatia propriu zisa este facuta…dar ramine ca noi sa o acceptam in mintea si inima noastra. Cel rau vrea ca sa vedem inca prin ochii vechii firi…dar noi trebuie sa-L lasam pe El sa ne transforme felul de a gindi…ca sa vedem si sa ne bucuram de transformarea de care ne-a facut parte. Ca eram morti…si sintem vii, ca eram pierduti…si sintem gasiti…ca eram ai nimanui …si sintem infiati in familia Lui…

Calatorie Spirituala...

De Dennis Fisher
Tradus Rodica Botan

Miracolele pe care Dumnezeu le-a performat prin Moise au pus la incurcatura pe multi dintre preotii dumnezeilor lui Faraon. Si cu toate astea, intr-o alta vreme a existat si in Egipt un Faraon care a promovat credinta intr-un singur dumnezeu. Faraonul Akhenaten le-a aratat egiptenilor soarele care rasare si apune si l-a proclamat ca cel mai mare dintre dumnezeii lor- si singurul care da viata pamintului. Simbolul lui pentru Aton, regele soare a fost reprezentat de un singur disc de lumina care emana raze. Aceasta idee a lui Faraon a venit foarte aproape cu ideea singurului Dumnezeu despre care citim in Biblie, chiar daca si regele soare reprezenta tot o idolatrie.

Cind Pavel s-a adresat locuitorilor din Atena, el era indurerat de cit de idolatrii erau oamenii acestui oras. Si cu toate acestea a folosit intelegerea imperfecta a oamenilor despre dumnezei ca sa le arate pe adevaratul Dumnezeu al Scripturii. Despre eforturile lor in a-l gasi pe Dumnezeu, Pavel spune in Faptele Apostolilor 17:24…"Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamintului, si nu locuieste in temple facute de miini."

In lumea noastra, care a devenit din ce in ce mai pluralista, oamenii din jurul nostru se inchina la o multime de dumnezei. Si cu toate astea calatoria lor spirituala nu ar trebui sa se sfirseasca acolo. Nu stim niciodata cind cineva poate fi adus la adevarata cale si poate obtine adevarata intelepciunea ca sa aleaga pe Adevaratul Dumnezeu. Urmind exemplul lui Pavel, ar trebui sa respectam intelegerea oamenilor despre religia lor tinind cont ca astea sint cunostiintele lor vechi pe care le-au acumulat in trecut; apoi ar trebui sa cautam sa folosim aceasta receptivitate spirituala ca sa-i conducem catre Adevaratul Dumnezeu, cel din Scripturi. Pentruca numai Dumnezeu este vrednic de slujirea noastra. (De citit Faptele Apostolilor 17:22-31)

UN CUVINT BUN...

9/19/2010
A inceput la Biserica saptamina trecura un seminar despre dragoste. A fost recomandat foarte mult pentru cupluri, dar zicea pastorul ca si pentru ceilalti care sintem singuri.

M-am gindit ca …dat fiind ca subiectul asta ma intereseaza numai pina la un punct…stau acasa si ma odihnesc- ceea ce am si facut. Am dormit si m-am mutat numai dintr-o camera in alta cautindu-mi locul cel mai potrivit. Dar au venit copiii acasa foarte entuziasmati de prima lectie de seminar. Cica subiectul a fost”cele 5 limbi care le vorbeste dragostea”…si ca prima este afirmarea…

Astazi m-au convins sa ma duc cu ei. “Mami…tu iubesti oamenii, mi-a zis Deb. Vei invata cum sa le vorbesti fiecaruia pe limba care o pricepe”…Si m-am dus…A fost o zi mai mult de discutii. Am prins insa ceva…sau cel putin cred ca m-am lamurit in unele lucruri. Cit de important este sa spui un cuvint bun…Cit de multa nevoie au oamenii sa auda o vorba buna…cum sint unii oameni carora nimeni nu le spune o vorba buna…si discutia a luat foc de-acolo…

Una dintre doamne…in virsta - cam 80 de ani a zis ca a trait vreo 45 de ani cu sotul ei. Cu citeva luni inainte de a muri, intr-o seara sotul ei i-a spus ca totdeauna i-a placut …un anume lucru intim…ceva stiut doar intre ei. Cu lacrimi in ochi marturisea aceasta femeie ca daca el i-ar fi spus acel lucru cu 45 de ani in urma, viata lor ar fi fost mult mai frumoasa. Asa…a aflat doar in ultimele luni petrecute impreuna…Ce sintem asa de zgirciti cu vorbele bune? Ca la critica una doua sarim si sintem chiar neobositi…si pina nu dam tot veninul afara nu ne lasam.

Afirmarea…o vorba buna spusa unui om trist…unuia care este gata sa-si ia viata…si vorba respectiva poate sa-l faca sa renunte la nebunie… Un compliment unui copil caruia toata lumea ii spune ca e prost…un compliment unei fete care n-a auzit in viata ei ca e frumoasa…cita deosebire poate sa faca.

Uitati-va in propria voastra viata si amintiti-va anumite momente din viata cind cineva a spus un cuvint care a schimbat viata in mai bine...

AI UN NATHAN IN VIATA TA?

     Intr-o bucata recenta scrisa de Jonathan Falwell, in care discutia era purtata pe arena politica a Americii, acesta a amintit niste lucruri care m-au facut sa ma gindesc la prietenii pe care ii am. Era vorba de Imparatul David in textul din 2 Samuel, capitolul 12. David, un om care in mod obisnuit cauta voia Domnului, la un moment dat isi impietreste inima fata de Dumnezeu si o deschide unor acte care nu sint de loc tipice pentru viata lui de dinainte. Ia nevasta lui Urie si pe acesta il trimite pe front in prima linie sa fie sigur ca moare.

Profetul Nathan era prieten cu David…dar in aceasta situatie, trimis de Dumnezeu , Nathan vine si il mustra foarte aspru pe David. Si articolul care l-am citit m-a facut sa ma gindesc la prieteniile pe care le avem.

La toti ne place sa auzim cuvinte de lauda, de incurajare, de imbarbatare…dar …se pare ca un prieten adevarat este cel care reuseste sa-ti spuna adevarul in orice imprejurare…chiar daca ceea ce spune este suparator. Fiecare dintre noi ar trebui sa aiba un astfel de prieten - un Nathan care sa consulte Cuvintul Lui Dumnezeu si in lumina Lui sa poata sa vina cu curaj si sa ne puna oglinda in fata, cind este necesar. Avem un astfel de prieten? Daca nu avem…ar trebui sa cautam unul…

CORONA VIRUS...

   

     Nu-i asa ca v-am atras atentia cu acest titlu? Ca toata lumea este ori pe internet sa afle ce si cum or in magazine sa se aprovizioneze. Si sa nu fiu fatarnica si mincinoasa...si eu sunt exact ca si voi.
     Numai ca m-am gindit la faptul ca stirile astea care se intrec si se petrec ( azi noapte furtuna in Nashville a omorit nu stiu cite suflete...) , stiri rele ca numai stiri rele avem de o vreme incoace...Si m-am gindit la ce spune Biblia despre vremurile din urma ....si descrierea este exact ceea ce se petrece astazi in lume. Faptul ca oamenii nu mai stiu ce e bine si ce e rau...faptul ca traim ca oamenii de pe vremea lui Noe cind Dumnezeu a trebuit sa aduca potopul sa curete pamintul de rautate...faptul ca natura insasi se razvrateste impotriva omenirii...Astea sunt gindurile care ma tin cu presiunea ridicata.
    Dar apoi mi-am amintit de cele zece fecioare traind calm si frumos in asteptarea Mirelui ...Isus Christos. Si era cald si bine acolo unde asteptau . Si probabil aveau provizii de mincare suficiente - ca la nunta este mincare nu gluma...si erau si curate si probabil ca au gasit dezinfectanti la farmacie si prin magazine, pentruca au cumparat din timp...de frica virusului Corona sau alte virusuri care vor apare...dar nu aveau un lucru...Nu aveau un lucru care se gasea pe piata din belsug...dar nu in candelele lor. Nu aveau destul ulei in candele- cel putin cinci din cele zece fecioare.
     Si acuma sa revin la titlul articolului meu. Ne pregatim cum stim mai bine sa ne aparam de un virus de care ne putem apara cu apa si sapun si o masca la gura...un virus care este la fel de temporar ca si viata pe pamint - dar ...nu ne pregatim pentru o eternitate pe care o putem pierde pentru totdeauna...Suntem alerti si atenti la o gripa si ne temem de o moarte care va veni oricum - daca nu cu virusul asta , atunci cu altul. Dar neglijam necesitatea pregatirii noastre sufletesti...neglijam sa ne pregatim pentru vesnicie, cind este cel mai usor lucru posibil. Domnul Isus a platit pretul mintuirii si ne-a dat -o in dar .
     Dragii mei, nu ignorati chemarea Lui. Nu ignorati vesnicia. O sa existati o eternitate pentruca sufletul este vesnic. Problema este ...unde veti petrece aceasta vesnicie? Corona este un virus temporar. Vesnicia este o realitate permanenta!