MATERIALISMUL...O CONDITIE A INIMII!!!

     Materialismul...o teorie care spune ca materia fizica este singura realitate fundamentala si care explica ca toate fiintele si procesele si fenomenele pot sa fie explicate ca un rezultat al acestei materii...
     O teorie...ca si teoria ca pamintul ar fi plat si daca mergi , mergi si iara mergi si ajungi prea departe s-ar putea sa cazi de pe pamint. Sau ...teoria chibritului. Am vorbit de multe ori de teoria chibritului dar nu-mi amintesc exact daca mi-a spus cineva vreodata in ce consta. Nu cred insa c-am pierdut mare lucru daca n-am aflat; s-ar putea sa fie tot la fel de adevarata ca si materialismul...cum ii zicea pe vremea cind studiam la scoala? Materialismul dialectic...???
     Dar sa revin la gindurile care m-au facut sa incep discutia despre acest subiect. In America exista un business care se ocupa cu inchirierea unor camarute...mai mici sau mai mari unde oamenii isi duc unele lucruri care nu le mai incap in casa si le pastreaza acolo. Majoritatea nu le mai aduc acasa niciodata...uneori nu mai au bani sa platesca chiria  si dupa o vreme continutul acestor magazii este vindut la licitatie. Am vazut recent la TV niste emisiuni in care niste tipi merg si participa la aceste licitatii si cumpara uneori pe nimic continutul acestor magazii. E ca un fel de...loterie. Uneori lucrurile pe care oamenii le-au depozitat acolo sint pretioase...altadata te apuca mila cind te gindesti ca oamenii au platit ani  de-a rindul chirie ca sa pastreze niste gunoaie.

     Adesea proprietarii acestor magazii trebuie sa vinda ei lucrurile pe care le-au adapostit acolo ca sa plateasca chiria din urma...Am vazut atitea situatii care sint de la comic la drama; pentru ca oamenii nu se pot desparti de gunoaiele adunate...
    Dar aceste exemple sint privite de la distanta. Am putea fiecare sa ne uitam mai aproape, in propria noastra viata si sa gasim destule relatii intime intre noi si...unele obiecte pe care le caram dupa noi si de care nu ne putem desparti. Noi emigrantii, cei care am venit din Romania comunista in primul rind, si care ne-am dorit sa avem anumite lucruri pe care nu le-am putut avea in timpul comunismului...noi parca avem un atasament si mai puternic . Pina si obiectele care se defecteaza le pastram...dar daca...cine stie cind...o sa le reparam, sau le putem folosi cu alte scopuri...sau mai stiu eu ce motiv inventam...Numai sa va amintesc cite pungi de plastic avem dosite si adunate prin sertare si rafturi...dar borcane?
     Multimea de obiecte ne da mult de lucru: sa organizam, sa curatam, sa mutam dintr-un loc intr-altul. Cu cit mai multe lucruri avem cu atita sintem mai ocupati. Putem sa ne intrebam pe drept daca noi posedam aceste lucruri sau ele ne posedeaza pe noi.
     Si acum un adevar trist...cit pare de ridicol atit este de adevarat. Lucrurile ne pot indeparta de Dumnezeu. Ori ca muncim ca nebunii sa le agonisim, ori ca sintem preocupati sa nu le pierdem, ingrijorati, obsedati...Lucrurile pot pune stapinire pe noi mai usor decit putem noi sa punem stapinire pe ele. Uneori inca le platim...in rate, pe carduri...si nu sint ale noastre dar ele ne poseda deja...sintem robii lor.
     Si atunci ce este materialismul? Ceea ce am invatat in scolile comuniste... o teorie care spune ca materia fizica este singura realitate fundamentala si care explica ca toate fiintele si procesele si fenomenele pot sa fie explicate ca un rezultat al acestei materii...??? Sau...o conditie a inimii? O alta smechereala de-a satanei sa ne tina ocupati, obsedati, ingropati in datorii si...departe de Dumnezeu...

Psalmul frunzelor...si al vintului...

   

     E asa de cald ca si aerul pe care il respir este fierbinte...Avem nevoie de soare ...dar ne este parca mai bine si mai placut la umbra. Cu virusul asta care bintuie lumea se zice ca statul la soare ar fi vindecator. Si nu ma mir deloc, ca Dumnezeu a facut si soarele si luna si le-a dat atribute specifice ca sa faca viata pe pamint posibila.
     Dar Dumnezeu a facut si frunzele si vintul. Si cit de minunata este o adiere de vint prin frunzele unui pom la umbra caruia te odihnesti! Doamne cite lucruri minunate ai creat Tu pentru om. Si le servim zilnic fara sa iti multumim pentru ele. De Tine asculta si vintul si la porunca Ta aduce furtuna sau o simpla si blinda adiere care sa ne stimpere trupul obosit sau chinuit de caldura.
     Ati stat vreodata sub un pom uitindu-va la cer printre ramuri si frunze? Nu mai ai nevoie de terapii pentru stres sau xanax sau alte metode de relaxare. Si frunza aceea care se zbenguie jucausa in bataia vintului este o adevarata fabrica ... Cita intelepciune se ascunde intr-o simpla frunza...
     Doamne iti multumesc pentru cele mai mici detalii ale vietii mele ca si pentru cele care mi se par mie mari. Ca simt ca nu inteleg nici marimea si nici importanta adevarata a Creatiei Tale...si mai mult decit atit nu imi pot inchipui ca ai creat totul pentru un om pacatos ca mine...

Psalmul petalelor

Stau aplecata asupra pamintului...
pina nu l-am vazut la microscop am crezut ca e urit si plictisitor.
Acuma stiu ca fiecare mina de pamint e o ...lume...
O lume care creaza alte lumi ...
Ma aplec asupra unei flori. Petalele ei ma mingaie...
Invat ce e mingaierea de la o planta...
Imi sticlesc ochii a bucurie cind ii vad culoarea si ii simt mirosul.
Mingaierile vin de la Domnul. El a creat tot ce e frumos .
Bucuria vine tot de la El. Natura ma invata despre Creatorul ei.
Si eu sunt tot creatura Lui. Tot din pamint sunt...
Ajuta-ma Doamne sa raspindesc si eu frumusete, mingaiere...
sa vorbesc si eu prin insasi existenta mea despre Tine, Creatorul meu...

PSALMII MEI...

     M-am gindit azinoapte la David si la ceilalti care au scris Psalmi...ce au scris ei in Psalmi este ca si un jurnal in care au scris despre maretia lui Dumnezeu, despre slava Lui, au cerut ajutor Domnului si I s-au inchinat cu recunostiinta . Observatiile lor in trairea lor cu Dumnezeu.

     Eu in zilele astea lucrez in noua mea gradina. In perspectiva mutarii mele la o noua locatie, am transferat multe din plantele mele . Ca si fosta gradina parcela de pamint pe care imi instalez gradina este tesuta cu iarba de Bermuda. Trebuie sa destelenesc fiecare palma de pamint. Inca lucrez febril...dar in acelasi timp vad cum plantele care s-au acomodat deja isi misca gratioase in adierea vintului frumuasetea lor. 

     Se zice ca a doua Biblie care vorbeste despre Dumnezeu este natura insasi. Lucrind in gradina , cu capul plecat adeseori si cu fruntea transpirata nu pot sa nu ma inviorez si sa ma trezesc zimbind frumusetii create de Dumnezeu. Si cind te gindesti ca El a facut tot ce exista pe pamint in anticiparea crearii omului. Nu ne-a pus intr-un desert urit semanind cu scenariile filmelor de fictiune...Ci intr-o gradina plina de frumusete.

     Acestui Dumnezeu minunat as vrea sa ii scriu si eu Psalmi si sa ii multumesc ca dinainte de a exista omul a facut totul totului tot ca sa se simta bine. De la miros  la culoare , de la forma la gust...As vrea sa aduc multumiri Celui ce ne-a pretuit atit de mult incit ne-a inconjurat cu frumuseti si bunatati cit nu putem noi cuprinde.

     Gata...vreau sa scriu Psalmi...vreau sa ii aduc onoruri si multumiri. Doamne da-mi si cuvinte ca numai Tu poti sa pui intelepciune in mine sa gasesc cuvinte potrivite...

O CE VALURI...DE-NDURARE...

Valuri…Cind ne gindim la valuri adesea gindim la tsunami…la furtuna,la dezastre…Dar sint si alte valuri…valuri de-ndurare. Si cind trec valurile alea peste noi, desi ne umplem de frica, tremuram si ne este sufletul ghemuit undeva intr-un cotlon nevazut al fiintei noastre…cind valurile au trecut , ramine in urma ceea ce au adus la tarm- si sarbatorim minunea ca sintem in viata.

…Au trecut multe valuri peste unii dintre noi. Sintem mai curajosi? Nu tocmai…dar ne amintim ca in mijlocul valurilor am fost protejati si mingaiati si in cele din urma salvati. Oh, ce valuri de-ndurare…curg din Crucea Lui Isus…

SISTEMUL DE ALARMA...

Aici in tara unde locuiesc avem tot felul de sisteme de alarma. Aproape toate masinile il au...iar la case il instalezi daca vrei. Unele sint conectate la politie, si daca sistemul de alarma este activat , cind cineva intra in casa pe timpul respectiv, in scurt timp o sa fie surprins ca...apare politia sa vada ce s-a intimplat.

M-am gindit ca si noi crestinii ar trebui sa avem ceva sisteme de alarma. Si de fapt ele exista dar trebuie sa le "instalam"...si apoi sa le "activam " zilnic.


Ceva in stilul…”pregateste-te sa intilnesti pe Dumnezeul tau”…sau…”cautati-L cita vreme se poate gasi”…”nu va inselasi singuri”… si “ziua Domnului este aproape”…sau “rascumparati vremea”…

Tot felul de sisteme de …alarma...care sa-l tina pe cel rau la distanta...si pe noi, alerti.

Ti-ai instalat un astfel de sistem? Il activezi ...zilnic?

DE GINDIT...

Toate intimplarile din viata noastra au un motiv precis!


Cei mai multi ne vad cum sintem in aparenta si foarte putini ne vad asa cum sintem in realitate!


Fii modest- cele mai multe lucruri au fost inventate inainte de a te naste tu!


De obicei ne gindim la ceea ce ne lipseste si foarte putin la ceea ce avem!


Numara-ti binecuvintarile!


Fii intotdeauna ...acolo unde esti ! 

PREGATIRI DE NUNTA...

   

Este ziua de Pasti...o zi atit de importanta cit nici nu putem sa o punemin rind cu alte sarbatori. Domnul Isus a sfirsit lucrarea de mintuire a omenirii. Ne-a rascumparat din sclavia pacatului si suntem liberi. Ce urmeaza sa se intimple cu noi pe viitor este alegerea noastra.
     Dar Pastele asta este un pic...diferit. Cu tot ce se precipita in ultima vreme:  omenirea, pamintul, politica lumii, vremea...tot, dar tot absolut arata catre niste profetii care anunta venirea Domnului Isus- venirea Mirelui...
     Pina si cei necredinciosi au inceput sa isi puna intrebari pe care nu aveau de gind sa si le puna cu putin in urma. E prea de tot...descrierea Bibliei este prea corecta...Problema este ca timpul si evenimentele se petrec unele pe altele atit de repede incit nu stim cit timp mai este si nu stim daca ne mai este alocat timp suficient sa avem luxul sa stam in cumpana cit ne comanda eul nostru .
     M-am gindit un pic la cita treaba este cu o nunta. Ca asa este ilustrata venirea Domnului - ca o nunta. Mereu ma gindesc la parabola cu cele zece fecioare. Dar pentruca am pregatit cel putin patru nunti la viata mea ( am doi frati cu 16 ani mai mici ca mine si cele doua fete ale mele) cam stiu cita munca si alergare si cite toate trebuie pregatite pentru o nunta...plus...la toate alea trebuie sa te pregatesti si tu personal ca sa arati cit de cit ...imbracat si spituit ca de nunta.
     Dragii mei...cei ce cititi rindurile acestea - vreau sa va reamintesc ca suntem in acest timp de pregatire. Trebuie sa fim constienti de insemnatatea acestor momente premergatoare celui mai grozav eveniment ce s-a petrecut pe planeta asta. Nu pierdeti timpul in filozofii si activitati fara rost. Trebuie sa stim si sa credem ca ii apartinem Lui - in primul rind. Trebuie sa avem certitudinea, credinta in El. Apoi sa nu uitam ca la o nunta nu putem sa ne infatisam oricum. Cuvintul Lui Dumnezeu este viu si lucrator si ne va invata ce avem de facut fiecare. Cit ne duce mintea si cit ne impinge inima trebuie sa facem totul ca sa fim gata la venirea Lui.
     Asa ca ...Domnul sa va ajute sa intelegeti ca invitatia asta la nunta Mielului este pentru oricine vrea. Sa ignori invitatia inseamna sa alegi o eternitate in iad. Grabiti-va de va pregatiti si spuneti si celor dragi sa se pregateasca. Domnul vine in curind. Maranatha!

ESTE VINERI...DAR...

"...O oră şi jumătate a predicat doar despre o propoziţie scurtă. Propoziţia era: „E Vineri, dar vine Duminica!" Poate că nu vă mişcă deloc propoziţia, dar dacă l-aţi fi auzit pe el... A început predica destul de calm „E Vineri. Şi Isus al meu e mort pe cruce. Dar aceasta a fost Vineri, şi vine Duminica!"

Unul din diaconi a strigat: „Predică, frate! Predică!"

Doar de atâta încurajare a avut nevoie. A început mai cu putere să-şi continue predica.

Era Vineri şi Maria plângea. Ucenicii fugeau care încotro, ca oile fără păstor, dar asta se întâmpla Vineri şi venea Duminica. Cei din biserică începuseră să priceapă mesajul. Femeile ridicau mâinile strigând:„Bine! Bine!" Unii dintre bărbaţi strigau: „Continuă! Continuă!" Predicatorul a continuat. A crescut volumul şi mai mult şi astrigat: „Era Vineri. Cei cinici priveau lumea spunând: cum au fost lucrurile, aşa rămân. Nu poţi schimba nimic în lumea asta, nu poţi schimba nimic. Dar acei cinici nu ştiau că era doar Vineri. Urma să vină Duminica!"

„Era Vineri! Iar Vinerea, acele forţe care îl apasă pe cel sărac şi îl fac să sufere erau la putere. Dar era doar Vineri! Duminica urma să vină! Era Vineri şi Vinerea Pilat credea că-şi poate spăla mâinile. Fariseii se proţăpeau, râzând şi dându-şi coate. Credeau că iar sunt la putere, dar nu ştiau că e doar Vineri! Venea Duminica!"

A continuat să folosească această propoziţie încă o jumătate de oră, apoi o oră, apoi o oră şi un sfert, apoi o oră şi jumătate. Mereu şi mereu repeta: „E Vineri, dar vine Duminica! E Vineri, dar vine Duminica! E Vineri, dar vine Duminica!"

Când a ajuns la sfârşitul mesajului, a fost epuizat. Eu şi toţi ceilalţi eram atât de epuizaţi, încât nu cred că vreunul dintre noi am mai fi putut rezista. La sfârşitul mesajului său, a strigat cât a putut de tare:„E VINERI!"

şi noi toţi cei cinci sute din biserică, am strigat într-un glas:

„DAR VINE DUMINICA!"

Nu uitaţi lucrul acesta. Nu uitaţi că vine Duminica. Studiază Cuvântul, roagă-te, formează-ţi un grup de părtăşie, zideşte biserica, fă din biserică un instrument care să schimbe lumea. Şi deşi adesea totul pare atât de negru şi mohorât, avem vestea cea bună şi vestea cea bună este: "Deşi lumea e întunecată, şi mohorâtă, şi demonică, noi o vom provoca, noi îi vom rezista, noi o vom transforma prin harul lui Dumnezeu şi vom fi aici pentru a spune VESTEA BUNĂ.

Şi Vestea Bună este aceasta: E Vineri, dar vine Duminica!

(Anthony Campolo - Tu Poti Face Diferenta) 

S.M. Lockridge:
tradus Rodica Botan


E Vineri…
Si Isus Se roaga,
Pe cind Petru obosit… doarme,
Iar Iuda otrava tradarii soarbe……
Caci se apropie Duminica.

Este Vineri…
Pilat ingrijorat transpira,
Preotii conspira,
Multimea racneste…
Totul… se implineste,
Pentru Duminica.

Este Vineri
Ucenicii alearga de zor;
Ca niste oi… fara pastor…
Pe Maria plinsul o stapineste
Petru de trei ori se dezice
Si nu-L recunoaste…
Inca inconstienti…
Inca incompetenti…
Ca vine Duminica.

Este Vineri
Soldatii romani in batai Il zdrobesc
Il imbraca rege… si-L umilesc
Pe cap o coroana de spini Ii pun - de batjocura
Inconstienti ca vine sfinta zi de… Duminica

E Vineri…
Isus paseste greu, incet, catre Calvar
Si strop cu strop sfint singe se scurge
Pe maidan…
Puterile-L lasa… Se-mpiedica pe drum
Si spiritu-I slabeste… se-apropie de-acum…
E Vineri…
Si inca nu s-a terminat…
Dar vine curind…
Vine Duminica.

E Vineri
Lumea se pare-a cistigat
Oamenii inoata in pacat
Diavolul ride… incintat.
E Vineri…
Bat soldatii romani cuie in miinile Lui
Intinzindu-I-le pe cruce…
Ii bat cuie in picioare… tintuindu-le
Pe cruce…
Inaltindu-L sus…
Intre tilhari…
Dar… e Vineri…
Si eu stiu ceva:
Eu stiu ca vine…
Duminica.

Este Vineri
Si ucenicii intreaba uimiti:
Ce s-a intimplat cu Regele lor?
Iar fariseii celebreaza crezind c-au izbutit;
Si asa pare chiar… Scop mirsav-implinit!
Dar nu stiu ca este numai… Vinerea
Si in curind vine slavita Duminica!

Este Vineri…
Si atirnat pe cruce,
Parasit de Tatal
Singur si muribund,
Si nimeni sa-L salveze?
Ohhh… Este inca Vineri,
Dar… Vine Duminica…

Este Vineri
Pamintul se cutremura,
Cerul se intuneca
Cind Regele meu se sfirseste…

Este Vineri
Toata speranta e pierduta;
Moartea a cistigat,
Pacatul a invins,
Si Satana ride isteric…

E Vineri…
Isus este ingropat!
La gura gropii sta un soldat…
O piatra uriasa rostogolesc…
Eu inca sper si gindesc,
Ca… este inca Vineri…
Dar stiu promisiunea!
Si-astept!
Ca…Vine Duminica!!!..