IN LABIRINT (10/15/2011)

     Am mai si tacut un pic...Ce bine ar fi fost sa fiu tacuta inaintea Domnului -  muta si impresionata dincolo de puterea de a mai articula vreun cuvintel. Asta este starea potrivita si asta este sfatul care ni-l da Biblia nu sa rascolim cu buzele intreg pamintul - cum zice psalmistul.
     Dar n-a fost asa...N-am ajuns la starea aia minunata in care sa doresc sa tac ca sa pot sa-L aud numai pe El. Nu sint fara respect - nu... ma minunez de Slava Lui, de Dragostea Lui, de Rabdarea care o are cu mine, ca apoi sa imi aduc repede, repede  lista mea de pobleme sa I le spun. Si I-am spus de-atitea ori. I-am spus chiar si cum sa mi le rezolve. Numai de m-ar asculta...Se pare insa ca Dumnezeu crede ca El stie mai bine cum sa-mi rezolve nerezolvatele mele...ca sa nu zic necunoscutele.
     Dar de data asta am tacut ca am ramas si fara idei...Imaginati-va un labirint lung si intortochiat in care ati alergat de v-ati scos sufletul ca sa iesiti din incilceala aia...doar ca sa realizati ca sinteti la capatul puterilor si nici vorba de iesire...Si nu mai esti nici minios, nici plingaret, nici nu mai dai vina pe nu stiu cine care te-a facut sa intri in labirintul respectiv- pur si simplu te trintesti jos si mintea ti-e goala...ba esti asa de istovit ca nici nu-ti mai pasa daca iesi de-acolo...Tacerea unui infrint...
     Culmea este ca e cald si bine in California...am deschis draperiile si a navalit lumina inauntru; am deschis geamurile si aerul de toamna nici prea, prea si nici foarte, foarte te imbie sa-l respiri...o respiratie adinca care sa-ti umple plaminii . Tot lucruri pentru care nu multumesc ...nu-mi aduc aminte sa multumesc Domnului pentru cele ce-mi da. Doar daca n-as vedea lumina si daca n-as putea respira, doar atunci m-as gindi la binecuvintarea care o am atunci cind imi deschid ochii sa vad lumina sau cind iau o gura de aer si pot sa respir.
     Am avut in dimineata asta micul dejun la mine acasa cu sora mea. Mi-a povestit de un copil din clasa ei care are cancer - o tumoare la cap...si care se straduieste sa nu lipseasca de la scoala, sta in prima banca, fiindca nu mai vede bine la tabla si are 4.0 la invatatura (cum ar fi fost la noi 10 pe linie). Aseara l-au transportat de urgenta cu elicopterul din Modesto la San Francisco sa il opereze. In perspectiva asta...iti piere cheful sa te mai plingi de ceva- ca nu mai face sens plingerea noastra.
    Cum am zis...e o zi obisnuita aici in Modesto, California...Aer suficient de respirat, lumina, apa, mincare si restul dupa nevoi. Labirintul de care incepusem sa ma pling la inceput este pina la urma chiar frumos ornat...se aud voci de pe celelalte alei...am auzit si citeva hohote de ris...Mersul pe jos este un exercitiu bun pentru orice virsta si apoi mi-am adus aminte de o cintare ...m-am ridicat de jos unde ma trintisem ca unul care nu mai vrea sa lupte si am inceput sa fluier...Melodia pare chiar vesela...
     Cuvintele cintecului imi staruie in minte chiar daca buzele numai le fluera...si parca am aprins un bec si s-a facut dintr-o data lumina si in mintea mea...
"De sint citeodata-ntristat
Si-n inima mea disperat
Pe cind n-am ce sa ma-ntristez
De lucrul pamintesc...
Atunci strig catre Dumnezeu
Sa-mi stimpere necazul meu
Ca grijurile-astea lumesti
Nu sint daruri ceresti..."

OMUL SI PRIETENUL LUI...

O poveste primita in e-mail...nu-i a mea si deci...o dau mai departe . Da-o si tu ...poate ajunge la proprietar pina la urma... 

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise.  Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma...  Se intreba: " Oare unde duce drumul asta?"... Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou .  Il intreba:  - Scuzati-ma, unde ne aflam ?  - Aici e raiul - raspunse acesta.          - Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?           - Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.           - Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.           - Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.           Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise,   impreuna cu cainele sau.          Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara,  dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba.  Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.   - Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?          - Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.           - Si pentru prietenul meu ? - zise, aratand catre caine.           - Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.           Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa.  Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.   - Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.  - Acesta este raiul.          - Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.           - Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.           - Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!...           - Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.

MASLINUL

     Am ascultat pe drum spre casa ceva despre maslin. Intotdeauna mi-au placut pomii astia- au asa o tulpina …chinuita, interesanta…Fiecare pom are parca o alta personalitate. Sint frumosi in gradini, sint frumosi sa-i pictezi…sa nu mai spun de foloasele uleiului de masline sau de gustul maslinelor. 

     Am si eu un maslin, si intr-un an cumnatul meu a adunat masline sa le prepare. Am luat noi reteta dintr-o carte de bucate a lui Sanda …si i-am uitat numele . Dar e mare bataie de cap sa pregatesti maslinele cu sare si ...oh...prea multa treaba -  si ia mult timp; si ne-am ales cu nimica - ba nu - cu osteneala... Asa ca singurul lucru bun pe care-l face maslinul meu este …sa stea linistit sa-si coaca fructele. Este verde tot timpul si cind ii cad maslinele de coapte face o mizerie... nemaipomenita. Dar il suport ca-mi place pomul. Cu crengutele lui cu fructe poti sa decorezi. Ba chiar si numai cu crengutele .

     Am citit ca frunzele de maslin sint foarte bune in medicina. Googaliti sa vedeti. Ce vroiam eu sa spun despre pomul asta este ca ii placesau mai bine zis  ii tihneste sa traiasca in paminturile seci si pietroase, ca-si intinde radacinile si le suceste si le chinuie printre pietre si crapaturi de pamint tare si neprietenos. Primii sapte ani nu da nici o roada se pare si intre 7 si 14-15 ani prea putin. Dar cind incepe sa rodeasca , rodeste cite 40 de generatii . In perioada de crestere are nevoie sa fie ingrijit, dar cind ajunge matur, nu mai are nevoie de nimic – doar sta maiestuos in pamintul sec si neprietenos si da roada intr-una.

     Spunea astazi cel pe care-l ascultam la radio ca asa trebuie sa crestem copiii. Ca ei sint ca niste pui de maslin care trebuie crescuti in primii ani cu grija, ocupindu-ne de ei cu multa atentie. Precum spune Biblia – sa dam invatatura copiilor cind sint mici – sa-i disciplinam si sa le taiem “crengile” care cresc aiurea…si cind vor deveni adulti…or sa fie stapini pe situatie – tari si roditori. Mi-au placut comparatiile facute de el…dar mi-a placut si povestea de mai jos pe care am gasit-o googalind sa aflu lucruri despre maslin. Iaca vi-o pun aici… Povestea a fost scrisa de Dave Edgreen din Australia.

…………………………….  

     In mijlocul unei livezi de maslini, traia un maslin regal…aproape perfect. Desi majoritatea pomilor din livada aveau masline frumoase, nici unul nu se putea compara cu acest batrin maslin. Maslinele acestui pom batrin din mijlocul livezii aveau o textura si un gust puternic, o aroma aparte.

     Din cind in cind, gradinarul venea si controla pomii. Intr-o zi, cum s-a apropiat de maslinul acesta minunat asezat in inima livezii lui, a scos un cutit mare si a taiat una dintre cele mai mari crengi chiar la punctul unde se conecta cu trunchiul copacului... Apoi a luat o crenguta mica si sfrijita dintr-un pom de la marginea livezii si a altoit-o in rana deschisa creata in pomul acela mare si sanatos. Cum pomul cel maret si crenguta cea firava au inceput sa se accepte reciproc , un lucru remarcabil s-a intimplat. Seva bogata a pomului puternic a inceput sa hraneasca creanguta firava  si aceasta a inceput sa pulseze cu viata.

     Cu trecerea timpului, gradinarul a mai altoit si alte crengute din pomi mai firavi in acest pom maret si sanatos si de fiecare data taia cite o creanga puternica si sanatoasa ca sa lase loc la cite o crenguta firava din alti pomi mai piperniciti.

     Trecu intr-o alta zi gradinarul si de data asta se apleca si ridica de jos una din crengile pe care le taiase in prealabil din pomul sanatos; creanga care odinioara fusese falnica si plina de viata. Gradinarul facu atunci o experienta pe care n-o mai facuse inainte. A taiat o portiune in trunchiul sanatos al copacului…apoi a taiat o portiune din craca care fusese indepartata mai demult si ii dadu o forma care sa se potriveasca cu gaura facuta in trunchi. Cu multa grija le lega impreuna . Seva pomului incepu sa curga din plin in creanga care  fusese din nou altoita in pomul de unde fusese taiata inainte si ii dadu viata din nou facind-o curind sa fie parte din copacul sanatos.

     Pavel vorbeste copiilor Lui Israel…”Uita-te dar la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: asprime fata de ceice au cazut, si bunatate fata de tine, daca nu incetezi sa ramii in bunatatea aceasta; altmintrelea, vei fi taiat si tu . Si chiar ei: daca nu staruiesc in necredinta, vor fi altoiti; caci Dumnezeu poate sa-i altoiasca iarasi. Fiindca daca tu, care-ai fost taiat dintr-un maslin, care din fire era salbatic, ai fost altoit, impotriva firii tale, intr-un maslin bun, cu cit mai mult vor fi altoiti ei, cari sint ramuri firesti, in maslinul lor." Romani 11:22-24

.................................

Cine intelege...intelege. Ca la urma urmei important este nu din ce pom vi ci in ce pom esti altoit...si ma bucur ca si crenguta mea a avut o sansa...

ESTI PIERDUT? NICI O PROBLEMA...

09/17/2010
"In anii studentiei, am lucrat pe post de ghid , conducind grupuri de baieti in iesiri in Rocky Mountain National Park din Colorado. Intr-o astfel de ocazie, unul dintre micii mei alpinisti, a ramas in urma grupului si apoi s-a ratacit pe o alta carare. Cind am sosit cu grupul la destinatia noastra, abia atunci am observat ca el lipseste. Inebunit am plecat sa il caut prin padure.

Chiar inainte de lasarea serii, l-am gasit stind pe o piatra linga un lac mic- singur si speriat. De bucurie, l-am imbratisat si apoi l-am luat in spate si asa l-am dus inapoi la colegii lui care il asteptau in jurul unui foc de tabara.

Intr-o poveste scrisa de scriitorul scotian George MacDonald, el descrie o femeie tinara care a gasit un copil pierdut in padure. Ea l-a luat in brate si l-a dus acasa la tatal ei; si in momentul acela i-a fulgerat prin minte gindul care mai apoi n-a mai parasit-o niciodata. "Acum a inteles in sfirsit inima Lui Isus, Fiului Omului care a venit sa caute si sa gaseasca tot ce era pierdut." si sa-I duca la Tatal Lui , acelasi Tata care va deveni si Tatal lor."
……………………………….
Citeam astazi aceste rinduri scrise de David Roper. M-am uitat cu ochii mintii in jur. Lume obosita, lume speriata, lume stresata, dezamagita, depresata…oameni fara directie, fara scop si fara speranta, la tot pasul. Asta este starea de peste tot; ca e vorba de Romania, America, ori Europa. Ieri la radio dadeau niste statistici uluitoare- cum ca unul din 7 americani sint in "poverty"…saracie. Unul din 10 americani si-a pierdut casa…Si lucrurile nu merg bine in intreaga lume. Sa nu mai spun ca rata mortalitatii a ramas tot…100%. Atunci …ce asteptam. Oamenii trebuie sa stie ca exista ceva dincolo…ca viata si lucrurile de aici sint doar umbra lucrurilor viitoare. Ca sintem in garderoba sufletului si ca va veni momentul sa dam jos trupul asta muritor si sa imbracam un trup vesnic. Ca sintem in starea aia de repetitie inaintea marelui concert…ca sintem in scoala vietii si ne deprindem cu tot felul de atitudini si indeletniciri, ne deprindem cum sa traim frumos si ca in timpul zilei, ca atunci…in Marea Zi…sa fim gata antrenati pentru noua viata.

Nu este totul aici…si nu se termina totul la groapa. Uitati-va in jur si spuneti prietenilor, vecinilor, rudelor, cunoscutilor…ca exista Dumnezeu, exista Viata Vesnica, exista Speranta, si exista Fericire. Si aratati-le directia intr-acolo…sau luatii de mina, sa ii trageti dupa voi; numai nu stati nepasatori. Indiferent cine esti…indiferent ce ai facut…ai posibilitatea sa iti lasi trecutul in urma si sa pasesti pe un drum nou. Domnul Isus a venit din cer ca sa ne aduca aceasta veste. El personal a platit pretul - ca sa iti faca posibila aceasta sansa.

FIRUL DE PAR

   

     Dupa o luna jumatate de carantina...azi m-am aventurat pina la Fresno sa-mi vad copiii. Este pentru prima data cind pe Deb nu am vazut-o pentru atita timp. Deb sta la 2 ore de mers cu masina, iar Laura la 12 ore intinse de condus.
     Stind de vorba cu copiii mei: Dany si Debby...am comentat faptul ca in tinerete cind nu avem experienta vietii, ne facem tot felul de planuri si vise si apoi avem curajul si determinarea sa implinim tot ce ne-am planuit. Si pentruca cel mai adesea planurile noastre nu se implinesc cum voim noi, mai ales daca suntem copiii Domnului si El are alte planuri cu noi, ne ofilim de necaz si deznadejde.
     Discutia noastra a fost interesanta si folositoare. In viata trebuie sa fim multumiti cu ce alege Dumnezeu pentru noi. Trebuie sa acceptam, sa ne acomodam si sa ne bucuram de absolut tot ce ni se da sau tot ce ni se ia. De multe ori El ne ia ceva din mina nu pentru alt motiv decit ca vrea sa ne puna in schimb altceva mai bun, mai necesar, mai folositor.
     Stiind ca El este in controlul vietii noastre ar trebui sa ne dea liniste sufleteasca. Ce mi s-a parut cumva hazliu a fost ca la un moment dat mi-a venit in minte faptul ca Biblia spune ca nici un fir de par din cap nu ne cade fara stirea Lui. Va puteti imagina asa ceva? Adica nici eu nu stiu cind imi cad toate firele...cele mai multe cad fara sa stiu, fara sa am cunostiinta de ele...Unii ne trezim cheli si nu stim cind s-a intimplat...DAR...Creatorul nostru stie!
     Bazati pe informatia asta...dragii mei...respirati adind si relaxativa. Ca si daca am vrea sa fim in total control al vietii noastre nu am putea sa avem performantele Lui Dumnezeu. El pasarea hraneste...si imbraca pe crini cu cele mai frumoase si mirositoare straie...El ne poarta de grija si cind suntem treji si cind dormim...si cind viata pare linistita si cind viata este tulbure.
     EBEN- EZER!!!