Ce mai asteptati?

   
     10-20-2011
     Astazi ascultam la radio o predica a unui pastor local, de la Biserica Big Valley- o biserica mare. Pastor Rick spunea ca in tinerete viata lui a fost cu totul diferita de cea pe care o traieste acum. Pe vremea liceului era si el unul dintre cei care beau, fumau, se drogau si faceau tot ceea ce libertatea si bunastarea a ingaduit sa faca tineretul acestei tari bogate.
    Era in ultimul an de liceu si in echipa de basketball a liceului. Impreuna cu un prieten de-al lui programasera un weekend de destrabalare ...si in timp ce isi faceau planuri au trecut pe linga un "boboc" de clasa a 9-a...Le-a placut baiatul ca il stiau cuminte...si s-au gindit sa-l "initieze" in activitatile lor de weekend. Ceea ce au si facut.
     Anii au trecut...si nu de mult Pastorul Rick s-a intilnit cu acel baiat, de-acuma om in virsta - devenit o epava umana, gratie bunei initieri care i-a dat-o el si prietenul lui.
........................
    Ma opresc cu povestea aici ca nici el n-a continuat. Ce-ar fi putut sa spuna altceva decit regret, durere, neputinta de a face ceva pentru un suflet pe care in lipsa lui de intelepciune l-a impins spre pacat si durere...Tineri sau batrini , zilnic sintem personajele principale ale unor scene care pot sa cladeasca pe cineva sau sa distruga...Putem mingaia, calauzi, indemna, sustine pe cineva printr-un singur cuvint, o privire, o actiune; si tot la fel putem darima printr-un cuvint, un gest necontrolat, o privire indifereanta sau searbada.
     Oamenii au nevoie de ajutor. Nu putem stimpara foamea si durerea si nu putem acoperi nevoile tuturor oamenilor pe linga care trecem. Dar putem sa impartim un zimbet cald, o vorba inteleapta sau duioasa, un gest...Putem sa ascultam cind cineva isi exprima o durere - si acest lucru ajuta. Putem sa imbratisam pe cineva care plinge, putem sa ne rugam cu cineva care are nevoie de ajutor divin...Putem! Si Biblia spune ca "Pot totul in Christos care ma intareste!"
     Pai daca-i asa...ma intreb...ce mai asteptati? As fi curioasa in multimea zilelor ce urmeaza ce momente frumoase puteti sa culegeti in spiritul acestor ginduri. Succes!!!

CERUL NU-I UN LOC RAU...

6-19-2010
Astazi am lucrat in gradina si cit am facut efortul fizic pe-acolo a fost ok. Dar m-am obosit si am venit inauntru pe dupa-amiaza. Si desi n-am motive noi sa ma apuce plinsul…m-a apucat asa o jale si o stare de anxietate… Adineauri am deschis Biblia sa caut un cuvint care sa-mi dea speranta si mingaiere… si ochii mi-au cazut pe 1 Corinteni 15:35. Titlul acestui fragment este…”Cum vor invia mortii”…Si m-am gindit eu …”No, asta Cuvint de mingaiere, Rodico…”
Dar de cum am inceput sa citesc, mi-au venit niste ginduri pe care nu le-am mai avut inainte. Intii insa sa va spun ce am citit…”Dar va zice cineva:”Cum inviaza mortii? Si cu ce trup se vor intoarce?” Nebun ce esti! Ce semeni tu, nu inviaza, daca nu moare mai intii. Si cind sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intimpla; fie de griu, fie de alta saminta. Apoi Dumnezeu ii da trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei.”

De ce mi-am cascat ochii mari la textul asta? Pentru ca, cu citeva zile in urma, am avut o discutie cu o colega tocmai despre cum vom fi la inviere. Numele ei este Macky. Si la inceput, cind Macky a venit sa lucreze pentru compania la care lucrez si eu, nu putea accepta nici o discutie despre Dumnezeu. Acum sa nu credeti ca Macky nu are cunostinte biblice… nu… e foarte in tema cu absolut orice text. Macky a fost suparata pe Dumnezeu pentru mult timp… pentru ca fiul ei cel mai mare a fost lovit de o masina si a murit la 13 ani. Soferul masinii era beat; si Macky l-a facut responsabil pe Dumnezeu pentru acel accident. Dar de la dezvaluirea asta a trecut putin timp… si de unde la inceput nu voia sa vorbeasca despre Dumnezeu, acuma participa si imi da chiar lectii in teologie citeodata. Vedeti, nu mi-am ascuns niciodata credinta, dar nici nu pozez ca fiind sfinta Filofteea… Stiu toti ca sint un pacatos iertat si merg la biserica asa cum bolnavii se duc la spital; asa le-am explicat eu unor colegi care nu le au cu biserica. Am bagat de seama ca daca nu faci pe savantul cu ei si nu dai lectii de sfintenie, ci le marturisesti ca esti in scoala lui Christos si inveti cite ceva nou tot timpul, le e mai usor sa se asocieze cu tine…

Dar sa revin la text… si spun drept ca n-am auzit inca nici o predica pe subiectul asta- cum o sa fim la inviere si tare sint curioasa. In primul rind, de cind era sa mor in 1992, gindul mortii este ceva intiparit atit de adinc in mintea mea, incit nu-l mai pot scoate de acolo. Inainte de accident stiam ca o sa mor odata, ca doar toti oamenii mor… dar era un gind pe care il aminam, il pastram pentru mai tirziu. Dar de la accidentul acela (am atins o sursa de 12.000 de Volti si am fost arsa 37% din corp + arsuri interioare), orice hotarire pe care o iau este filtrata prin gindul asta…”dar daca?”…La inceput n-am putut sa dorm; gindul mortii nu este ceva usor de purtat – dar dupa o vreme si multa terapie, m-am gindit ca pe anumiti dusmani trebuie sa ti-i faci prieteni - si cu gindul asta am simtit ca trebuia sa ma imprietenesc, dat fiind faptul ca mai devreme sau mai tirziu tot aveam sa fiu fata in fata cu eternitatea.

Asa ca…am inceput sa ma gindesc nu la moarte…ca as vrea sa cred ca ea este doar o usa care se deschide si se inchide…ci la ceea ce este dincolo de acea usa. Am zis eu in mintea mea ca pe Domnul Isus dupa inviere ucenicii nu L-au mai recunoscut fizic…la fata. Doar cind le-a frint piinea, atunci I-au recunoscut gesturile. Asa ca am tras concluzia ca trupul nostru va fi diferit in aspectul lui fizic…dar ca ne vom pastra din esenta noastra ceva…si dupa acel ceva vom fi recunoscuti.

Textul pe care l-am citit adineauri parca mi-a mai dat de gindit. Saminta…asta este tot ce ramine din noi. Si saminta are toate atributele plantei noi in devenire si poarta acele trasaturi, calitati, atribute scrise in DNA-ul ei…Deci vom duce cu noi ceva din ce am acumulat in aceasta lume. Nu, nu vom duce nimic din ce am acumulat material… mintuirea este gratis, faptele vor fi rasplatite… dar saminta din care se va naste prin moarte (ca saminta trebuie sa moara ca sa produca noua viata) noua fiinta, va avea in ea toate calitatile de valoare ale fiintei care ai fost aici jos.

Eu nu sint teolog…si astea sint gindurile mele. Poate ca si voi aveti ceva de adaugat. Mi-ar placea sa va aduceti opiniile …poate aveti o intelegere mai adinca. Cit despre mine, in concluzie la textul din seara de azi…m-am gindit sa ma ocup bine de aceste calitati care vor fi atributele noii mele fiinte intr-o zi, cind Domnul va hotari sa ma ia la El. Si n-as vrea sa ma gindesc la acest episod cu frica, ci cu entuziasm…Daca cerul este acel loc minunat de care vorbim…cum de nu vorbim mai des de el…cum de nu asteptam cu nerabdare?

Pastorul meu ne-a povestit odata ceva despre prietenul lui cel mai bun. Si zicea ca acest prieten a fost anuntat de doctor ca are cancer si ca va muri in scurt timp. Toata familia, prietenii, cunostintele l-au inconjurat, si care mai de care avea o noua sugestie pentru el…un tratament naturalist…ceva ce vroiau sa incerce. Pastorul meu spunea ca si el, ca si altii s-a dus la el cu ceva sugestii… Prietenul lui insa i-a dat asa un raspuns, ca l-a lasat pur si simplu cu gura cascata…el i-a spus…”nu stiu de ce va ambalati asa…cerul nu-i un loc rau!”

4/29/11 PE RACOARE...DIMINEATA...O RAITA PRIN GRADINA MEA...Briggs Ave

NU FACETI...

ROMANI 14: 16..." Nu faceti ca binele vostru sa fie grait de rau"

   


     Aproape amuzant, nu? Adica cum?...Faci un bine si tot tu faci ce faci ca binele tau sa fie grait de rau. M-a intrigat versetul asta pe care il stiam demult dar parca azi l-am inteles altfel. Si nu...nu ma gindeam la altii. Ba da...ca mint!!! Dar in acest proces mintal in timp ce ma gindeam la altii mi-am amintit si de mine.
     Poate noi astia care suntem pusi pe facut bine altora, ar trebui sa ne cam examinam cind facem binele. Poate facem eforturi pregatind un tort frumos si gustos si suntem gata sa il prezentam cuiva - dar avem guturai si ne curge nasul si tusim...si ...ce mai ...am tusit pe tort! Cineva a vazut toata ploaia aia de virusi pe tort...si stiind pentru cine este tortul s-a dus si l-a avertizat.
     Acuma- initial gestul a fost remarcabil, dar executia a fost proasta. Si in loc ca gestul nostru sa fie apreciat- sfirseste fiind vorbit de rau. Asta este doar un exemplu, dar noi stim de cite ori am calcat in strachini. Fiecare dintre noi!
     Daca un pahar de apa dat cuiva va fi rasplatit de Dumnezeu, imaginati-va cita marfa stricata trimitem noi sus pentruca ori prin gesturi marunte si necalculate ne minjim reputatia noastra de crestini, ori facem lucruri de ochii lumii sau din obligatie sau sa nu ne simtim vinovati ca nu am facut.
    Biblia spune ca timpul este scurt si sa rascumparam vremea. Dar nu numai Biblia spune ci si lumea intreaga este in ziua de azi lamentata si intrigata si infricosata de evenimentele zilnice. Domnul este la usa ...se aud pasii ...
     Sa ne trezim dar si sa ne facem o revizie : avem candela, avem ulei, ne-am pregatit hainele, ne-am spalat pe dinti ? Ca s-ar putea sa vorbim de Domnul cu cineva si o sa ne puta gura! Ca degeaba vorbim lucruri bune daca mirosul ce il raspindim le intoarce stomacul pe dos celor din jur.
     Si acuma ca sa nu ma vorbiti de rau am sa citesc inca odata pentru mine insami si sa-mi asum ce mi se potriveste din cele ce am scris.
     Maranatha!
 

   

CU ...SAU FARA MASCA...

 
     "To be or not to be"..." Sa existi or sa fi ceva sau cineva sau cumva sau altcumva sau prezent sau absent sau in trup sau in spirit...Chiar! Daca mori si nu mai existi in trup ( desi trupul inca exista pentru o perioada) poti sa spui ca esti? Sau poate abia atunci esti in toata libertatea ; complet si unic si permanent?
      Dar asta este doar o introducere la subiectul atit de discutat in zilele noastre pandemice. Sa purtam sau sa nu purtam masca contra virusului. Spre regretul meu spun ca am vazut atita contradictie peste tot: in discutii cu familia, prieteni, credinciosi de aceeasi religie...si daca nu ar deveni discutia asta aspra si furioasa. Dar pentru unii din diferite motive masca este doar un simbol al unor nevoi sau la altii principii care ii duc la extreme.
     Sa va spun de unde am pornit cu ideea sa scriu ce cred eu despre acest subiect. Deunazi la o discutie pe facebook intre credinciosi romani ( familia mea inclusa) despre masca - "sa o porti sau sa nu o porti" s-au incins spiritele atit de tare ca au iesit scintei.
     Informatiile care circula pe net sunt sau nu adevarate; e greu sa stii care "specialist" are dreptate. Unii sustin ca libertatea lor este mai importanta ca orice. Altii care sunt bolnavi sau au in familie pe cineva care are un sistem imun incapabil sa ii apere de virusi se simt condamnati pur si simplu la suferinta sau moarte chiar de cei care chiar daca nu sunt bolnavi cu Corona pot fi totusi purtatori ai virusului. Atit unii cit si ceilalti au valori de protejat. Este libertatea noastra importanta? Este! Si cei care au trecut prin comunism stiu cel mai bine. Dar nici sanatatea celor mai slabi dintre noi nu este lucru de trecut cu vederea. Eu am o fata bolnava si nepotelul meu de 14 ani de asemenea - si cind chestia asta devine personala gindesti altfel.
     Dar cind am vazut discutia, m-am gindit ca trebuie sa existe in Biblie o situatie, un cuvint, o parabola, ceva...care sa imi dea un raspuns la situatia asta complicata. Ideea era, ce face un credincios, ce i se cere unui credincios sa faca intr-o asemenea situatie. Si mi-am amintit de carnea pentru jertfele paginilor care era vinduta in piete. Are un credincios libertatea sa manince din aceasta carne? Cititi Romani capitolul 14. Primul verset poate fi o dedicatie tuturor..."Primiti bine pe cel slab in credinta, si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice." Cred ca acest cuvint nu poate fi "discutat" de niciunul din cei care sunt copiii Domnului indiferent de ce pozitie au. Mai am un verset - versetul 7 care sa il intareasca pe primul. " In adevar, niciunul din noi nu traieste pentru sine..." Suna frumos? Dar este acest cuvint un adevar in dreptul nostru? Cind noi de obicei vorbim de libertatea noastra, sanatatea noastra...
     Asadar, daca o mincare pe care o maninci (Romani 14:14) poate sa mihneasca pe fratele tau, Biblia zice sa te abtii ... Atunci ma intreb...cum poti sa nu porti masca cind iesi in public si te intilnesti cu oameni care sunt slabi din punct de vedere fizic si chiar daca tu nu esti bolnav, poti cara un virus ucigator? Domnul Isus nu a trecut nepasator pe linga bolnavi. Niciodata! De ce atunci ne simtim asa de indreptatiti ca in numele libertatii care o avem sa neglijam necazul, slabiciunea, durerea, teama celor mai slabi?
     Libertatea in Christos nu cred ca inseamna ca faci ce vrei. Eu nu sunt decit cititor al Bibliei si nu am diplome care sa ma indreptateasca sa invat pe altii. Dar din ce citesc asta inteleg. Libertatea noastra ne da voie sa facem bine semenilor nostrii - citeodata chiar cu pretul suferintei noastre personale. Era drept sa mergem in iad dar Domnul Isus in libertatea Lui a ales sa se faca totul pentru toti ca sa putem trai prin El.
     Si ca sa va pot explica cit de personala este aceasta alegere- cu sau fara masca- va pun o poza facuta astazi in spital cu nepotelul meu care este bolnav si nu vrea sa mearga nicaieri - si este ingrozit de apropierea celor care uneori vin in vizita acasa la el fara masca. Spuneti voi daca este corect sa continuati in atitudinea de libera alegere care o aveti in fata acestui spectacol trist.
     Domnul sa ne dea intelepciune si o inima buna sa ne iubim aproapele.
   

VIATA DE ...CIINE...9-26-12

Ce am sa scriu acuma…este o poveste tare veche…este povestea trista a unui ciine. Si povestea este adevarata…si s-a intimplat intr-o vale la poalele Paringului. Pentru un motiv sau altul, nu-mi mai amintesc exact pacatele acestui ciine: ori a mincat un pui de gaina, ori nu stiu ce boacana a facut, dar ciinele a fost alungat de la casa. Dar cit era el de ciine…isi iubea mult cotetul lui de ciine si ii iubea si pe stapinii lui …ca altfel nu-mi imaginez cum pleca de fiecare data cind era alungat - ca n-avea sarmanul incotro ...dar revenea la fel in fiecare seara acasa. Stapinii parca infuriati din ce in ce mai tare de indaratnicia lui, intr-o zi au vrut sa puna capat acestei neintelegeri odata pentru totdeauna…si au adunat o gramada de pietre si au dat cu pietre si cu bita dupa el si au strigat si l-au amenintat cum au stiut ei mai bine. Si pleca sarmanul iara…in fuga mare, sa scape de ciomageala…dar dimineata facu ce facu si sari gardul si pe cind s-au trezit stapinii…el era din nou in curte.

Daca au vazut stapinii ciinelui ca nu scapa de el nicicum, l-au pus in trasura si l-au dus departe in mijlocul padurii si l-au lasat acolo. Si au trecut zilele…si au rasuflat stapinii usurati ca in sfirsit au scapat de el. Dar, spre surpriza lor, dupa vreo doua saptamini ...s-au trezit cu el inapoi. Era amarit, slab si jegarit…nemincat, plin de scaieti… si statea de data asta in fata portii asteptind parca ceva. Era culmea sa nu-ti faci mila de el. Stapinii, cit au vrut ei sa scape de el, au fost totusi prinsi de duiosie… Au mers in casa si au luat o bucata de piine si au venit cu ea la poarta sa i-o dea. Dar ciinele i-a privit lung si nu s-a miscat…si nu s-a apropiat nici de bucata de piine ce i-au aruncat-o. Se vedea pe el ca e flamind…dar numai privea trist la bucata aia generoasa de piine si atit. L-au chemat pe nume…l-au chemat duios, s-au aplecat sa fie la nivelul lui…cu vocile schimbate…Ce mai…loialitatea ciinelui i-a coplesit…si l-ar fi luat inapoi din toata inima…E drept ca le-a gresit ...dar la urma urmei, era si el numai un ciine…nu?

Dar tabloul a ramas la fel…Ciinele …bucata de piine si…stapinii milosi... Au stat asa o vreme indelungata si s-au privit…pina cind, incet si trist ciinele s-a intors si a plecat fara sa se fi atins de piine si fara sa se mai uite inapoi.

Viata de ciine...

STIREA ZILEI!!!

 

Plângerile lui Ieremia 3:22-23 VDC

"Bunătăţile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Și credincioșia Ta este atât de mare!"

     SUNTEM ABSURD DE DEZINFORMATI. Suntem bombardati cu toate relele, crimele, uriciunile, minciunile si gunoiul acestei lumi. Nu ai cum sa iti protejezi ochii, urechile, mintea si inima de atita uriciune. Si suntem hraniti cu aceste informatii zilnic - un fel de regim pe care satana l-a creat ca sa ne doboare , sa ne fure speranta, sa ne anihileze.
     Dumnezeu ne-a creat cu un scop si ne-a oferit totul ca sa stim ca suntem in mina Lui, ghidati ( daca ne lasam sa fim ) de El si protejati la nevoie de mina Lui. Si in loc sa fim plini de energie si activi in via Lui...iata-ne tirindu-ne anevoie zilele si irosind timpul vaicarindu-ne speriati.
     Da, satana este la lucru si da...lumea a innebunit- DAR...noi stim ca Isus a biruit deja si victoria ii apartine Lui si celor ce cred in El.
     Stiati ca promisiunile Domnului se innoiesc in fiecare dimineata? Stiati ca indurarile Lui nu sunt la capat? Stiati ca Domnul mai are bunatati sa ne imparta?
    Daca nu stiati sau ati uitat amintiti-va ca si mine in aceasta dimineata. Si cu aceasta informatie noua, traiti o zi binecuvintata. Eben-Ezer! Maranatha!

AI ULEI IN CANDELA?

 
 Vorbeam astazi cu o pesoana care era foarte depresionata. In urma unor inbolnaviri in familie, socul a fost atit de puternic incit a zdruncinat-o din temelii. Si asta nu e un caz unic. Cu cine vorbesti, tot de necazuri si probleme si depresii auzi. Schimbarile sociale, pandemica, pierderea joburilor, dezechilibrul financiar si teama necunoscutului in care am intrat cu totii...ne produce frica, neliniste...
     Si persoana respectiva imi spunea ca orideciteori ii vin ginduri negre si nelinistitoare o voce launtrica ii aminteste ca Dumnezeu este intotdeauna prezent, ca El ne tine de mina cind trecem prin vaile pline de umbre, ca El ne intareste si ne face invingatori chiar daca suntem slabi.
     Mi-a venit asa deodata in minte cele 10 fecioare care asteptau cu candelele aprinse venirea Mirelui. Si mi-a trecut prin minte ca tot ce am adunat din Cuvintul Lui in inima noastra este ca o rezerva de undelemn pentru zilele grele care vin. Toate promisiunile Lui nu sunt altceva decit undelemn pe inimile noastre nelinistite. Ce se va intimpla miine? Orice s-ar intimpla Dumnezeu este in control. Nici pandemia , nici starea financiara precara, nici haosul strazii ...nimic nu ne poate atinge daca El pune stavila acestor lucruri. Iar daca El ne lasa sa trecem prin ele, nu le trecem singuri ci de mina cu El.
      Aasadar, cit inca se mai poate , sa cumparam ulei pentru candela sufletului nostru. Stiu ca unii au facut ( si eu) rezerve de hirtie igienica si alte lucruri esentiale. Dar daca mincarea este esentiala trupului , Cuvintul Lui este esential sufletului. Si ce cistig ar avea un om daca ar cistiga intreaga lume dar si-ar pierde sufletul?

UNDE-I ADEVARUL?

   
     Sunt sigura ca nu sunt singura in cautarea adevarului in ziua de astazi. Ca este vorba de politica, istorie, medicina, realitatile zilei...sau orice altceva. Suntem bombardati cu minciuni din toate directiile. Si ne certam unii cu altii pina la singe ...pentru iluzii sau idei deseori eronate. Cit este de complicata lumea in care domneste minciuna. Cit de nesigura si periculoasa este.
     Mi-e dor de pace si de liniste. In afara de cintecele pasarilor si zumzaitul insectelor parca nici muzica nu o mai suport. O vreme am crezut ca trecerea spre sau prin batrinete este vinovatul principal in starea asta de nesiguranta si neliniste. Dar vad ca si copiii si chiar nepotii mei se uita nedumeriti in jur intrebindu-se ce se intimpla cu lumea in care traiesc.
     Dupa setea care o avem de liniste si de ordine si siguranta si adevar...este clar ca nu am fost facuti sa traim in minciuna si haos. Dumnezeu crease un colt de rai in Gradina Edenului pentru om. Pe vremea cind adevarul era adevar si pamintul era fericit...si omul era fara griji. De cum a enuntat sarpele prima minciuna, omul a devenit temator, rusinat, vinovat...si s-a ascuns. Asta este rodul minciunii.
     Lumea in care traim noi nu mai cunoaste adevarul - nu l-ar mai putea recunoaste intre atitea minciuni cite se vintura peste tot. Un singur lucru a ramas neschimbat. O singura ancora ne poate tine ancorati de adevar. Este crucea pe care Domnul Isus a platit pretul nesabuintei noastre. El este singurul ADEVAR pe care il putem inca gasi si de care ne putem inca ancora.