Ce-mi mai trece prin cap...6/10/2011

Cind eram adolescenta, prin clasa a zecea, tatal meu lucra cu niste francezi la Preparatia Coroesti din Vulcan. De la ei a primit niste reviste cu masini …aveam un teanc . Mi-amintesc cu cita curiozitate priveam la fiecare poza, examinam fiecare detaliu…si visam la fericiri pe care nu stiam ca numai in …imaginatie le pot atinge.

Ohhhh…sa ai asa o masina- parcata in fata unei case frumoase…sa stai la o cafeluta intr-o cafenea atit de draguta…sa ai bani sa iti cumperi ce iti place…lucruri care la virsta si la conditiile Romaniei de atunci pareau imposibile…cite clipe am irosit visind cai verzi pe pereti?

Si au trecut anii, si lucrurile s-au mai schimbat; fascinatia insa a ramas. Herghelia de cai verzi…era din ce in ce mai mica…Cumva in mintea mea tinara si neexperimentata de atunci , bunastarea si fericirea erau daca nu surori gemene atunci cu siguranta ceva rude foarte apropiate. Asa era pe vremea cind eram in jurul lui 20…o parte din mine inca mai credea sfirsitul povestilor cu Feti Frumosi si Ilene Cosinzene…”si au trait fericiti pina la adinci batrinete”…

Timpul insa a trecut…nu stiu cum …si nu stiu cind!!! Inca mai am imaginatie… si inca e bolnavioara; numai ca imi imaginez cele mai tragice situatii - daca nu tin mina pe maneta de control. Ca sa fac drum imaginatiei spre locuri mai placute trebuie neaparat sa deschid Scriptura si sa citesc promisiunile Domnului ca altfel in unele cotituri ale Vaii Umbrelor…este chiar sinistru si simtamintul de teama nu ma paraseste. Atunci privesc la munti…si astept…si intreb…”de unde imi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul…” Asta era Psalmul pe care-l recitam cu Buna mea in copilarie in fiecare seara cind dormeam la ea.

Asa-i pe aici pe jos…traind in dimensiunile astea terestre. “Si-asa se duce-o zi …ca alta. Si toate trec in …vesnicii...”
……………….
De obicei duminicile dupa biserica, daca nu invit pe cite vreo babuta din biserica sa vina cu mine la masa ( daca ele sint babute- oare eu ce-oi fi?- Nu-mi raspundeti , va rog!!!), ma duc singura. Cind sint singura am vreme sa mestec in ceaunul cu ginduri, si mai totdeauna ma aglomereaza si ma burdusesc amintirile .

Stam duminica trecuta de una singura intr-un restaurant elegant; am comandat ce mi s-a parut mai bun si mai atragator din meniu, fara sa ma uit la prêt ca pe vremuri…si ma gindeam ca eram mult mai fericita pe vremea cind cu greu imi pastram cei doi lei de cafea ca sa ies cu colega mea de la geologie, Doamna Belea Luiza sau cu colegele de la catedra de chimie…la bufetul Institutului. Nici nu stiu ce mai aveau acolo…cred ca tigari. Ba odata am cumparat banane…Chiar!!! Din ultimul meu salariu (avans) am cumparat numai banane- citeva kilograme…va dati seama ce bani faceam…?!

Mi-amintesc cum pe vremea aia imi croiam din haine vechi ceva nou…si cum fiecare nastur si fermoar avea o destinatie precisa si prezenta un interes deosebit. Banuiesc ca la vremea aia stiam sa si port orice cirpa cu o eleganta si o alura deosebita. Cind imi puneam o palarie in cap…era cu sic- si o faceam destul de des!!!...Acuma singura palarie care o mai port este una de paie sa sperii ciorile care vin la ciresul din fundul gradinii…

Si de-acuma …pe la rindurile astea, poate ati vrea sa stiti daca are sens toata dscutia de pina acum?…Cred ca da, ca doar n-am sa recunosc ca mi-am risipit si eu scriind si voi citind timpul de pomana. Si uite ce m-a inspirit la vorba…Valorile care le aveam in tinerete s-au schimbat? Valorile nu cred ca se schimba- noi ne schimbam…si alegem alte valori.

Fericirea este…o ecuatie cu multe necunoscute. Prea multe …Pe masura ce le aflam , realizam ca fericirea nu depinde de ele. Daca am crezut ca bunastarea, stabilitatea financiara poate sa ne faca fericiti,… aflam curind dupa rezolvarea acelei “necunoscute” ca nu este adevarat.

Multumesc Domnului pentru ca inca am o slujba – nu neg ca asta este foarte important in viata. Si drept sa va spun ce m-a pus pe ginduri sa scriu cele de mai sus a fost un comment a lui abbu la postarea mea despre ingeri. Spunea abbu ca unii au primit vestea ca si-au pierdut slujba si au alte preocupari mai serioase decit sa se ocupe de ingerasi…. Si e adevarat - mai ales daca ai citiva dependenti marunti pe linga tine.

Dar stiu ca indiferent pe ce scara sociala am fi , pentru piinea cea de toate zilele trebuie sa ne rugam ( si sa lucram). Asa ne-a invatat Domnul Isus. Si El a promis ca va avea grija de nevoile noastre. Pe partea asta de cer nimic nu este stabil…nici slujba si nici bogatia.

Asa ca stabilitate nu este in bani si alte lucruri cit intr-o relatie apropiata cu Cel care are in mina Lui soarta noastra a tuturora. El este solutia la toate problemele noastre. Linga El ecuatia vietii mele este pe cale de solutionare - intotdeauna.

Mi-am varsat focul inimii adesea in fata voastra ca sa vedeti ca nu vorbesc din virful buzelor.Tot mai mult uitindu-ma in jur vad ca nu sint singura care trec prin incercari…si nu sint nici singura…pentruca Dumnezeu ma are in planul Lui…si asta face diferenta. Indrazniti si voi sa va apropiati de El. Fara ceremonii si fara tam-tam ci singuri, in camaruta voastra, spune-ti Lui Isus orice durere…si n-o sa va para rau…

citind stirile...confuza in Modesto

citind stirile... confuza in modesto...

(de Rodica Botan)

Pe ultima suta... se tiriie lumea
Cu ultimul zvicnet de forta!
S-ajunga... Dar unde? Ca-i tulbure zarea
Pamintu-i in flacari... o torta...

Navala dau unii - se-nfurie altii
Mister e ce-am fost si ce suntem...
Istoria curge - se-amesteca natii,
Nu-i loc nicaieri sa ne-ascundem.

Ne fura copiii, ne neaga credinta...
El, "prietenul" nostru... dusmanul...
Ne-am dat pe nimic visele si constiinta...
Si-acum ne sugruma  amarul.

puterea necredintei

   Azi citind un text din Marcu 6:1-6, am ramas uimita de un lucru pe care cred eu l-am trecut cu vederea de multe ori sau chiar daca nu l-am trecut in totalitate cu vederea, (pentruca am ascultat predici din acest text ) totusi astazi am ramas uimita de un fapt. Domnul Isus "N-a putut sa faca nici o minune acolo ( Nazaret ), ci doar Si-a pus miinile peste citiva bolnavi si i-a vindecat. Si se mira de necredinta lor."
     Nu am inteles?!!! Adica cum? Domnul Isus n-a putut sa faca minuni? Si motivul este necredinta lor? Oameni buni, crestini ca si mine care va rugati ca si mine pentru familiile noastre, copii, sanatate, guvern, tara, prieteni, nemintuiti... ce facem? Putem sa strigam ca lupii in padure si sa ne rugam tirindu-ne pe jos...daca nu e credinta...nu e putere !"Caci fara credinta este cu neputinta..."
     Asadar m-am lamurit - de asta rugaciunile noastre nu prea au un rezultat. Dumnezeu asteapta si de la noi ceva - si acel ceva ste credinta. 
     Dar la fel cum credinta are putere , se pare ca si necredinta are puterea ei. Si a cui necredinta? Necredinta lor! Oamenii din jurul nostru, cercul de prieteni, societatea in care functionam. Neprihanitul Lot locuia in Sodoma. A fost alegerea lui ... si cit bine i-a facut aceasta alegere?! Atita ca a ramas in viata...ca sa poata sa isi numere regretele. Si din pricina cui viata lui a luat o asa grava intorsatura? Din pricina lor. A locuitorilor Sodomei.
     Necredinta are puterea ei. Trimitem copiii nostrii crescuti in biserici, crescuti in credinta,  la facultatile celebre ale lumii si vin inapoi plini de idei confuze si daunatoare...Unii parinti regreta amarnic ca s-au sacrificat ca sa dea o educatie buna copiilor lor, numai ca in acest proces de educare au pierdut ce aveau cel mai sfint si nemuritor in ei...sufletul. Ca ce i-ar folosi unui om daca ar cistiga intreaga lume dar si-ar pierde sufletul?
     Asadar ce este de facut? Sa cerem Lui Dumnezeu intelepciune pentruca este din ce in ce mai dificil sa traim o viata de credinciosi. Si daca a fost cindva necredinta la ea acasa...acuma cu siguranta 
este!

GARAGE SALE

S-a anuntat ca diavolul isi va pune uneltele de lucru la vinzare. Foarte punctual si organizat, in ziua anuntata, sculele erau pregatite pentru inspectia publicului, si fiecare scula avea eticheta cu pretul respectiv.

Oh, si erau acolo tot felul de lucruri scirboase si care sa iti produca repulsie: ura, invidia, gelozia, necredinta, minciuna, mindria... si taraba era plina de spurcaciuni. Asezata mai la o margine insa, era o unealta care avea o infatisare nevinovata, dar care era foarte uzata ...si cu toate astea, avea un pret foarte ridicat.

-Pot sa stiu numele acestei unelte, intreba un cumparator?
-Oh... raspunse diavolul... asta este descurajarea...!!!
-Si de ce ai pus un pret atit de ridicat? Mai intreba omul... mirat!
-Pentru ca niciuna din celelalte unelte nu imi este atit de folositoare cit imi este deznadejdea. Cu unealta asta pot patrunde inauntrul inimii oamenilor mai usor decit cu celelalte scule, si cu ea lucrez acolo unde niciuna din celelalte scule nu imi este de niciun folos... Odata ce patrund inauntrul inimii, pot face ce vreau. Este tare uzata, ca o folosesc la aproape toata lumea... multi nici nu stiu ca imi apartine mie...

Dar pretul acestei scule a fost asa de ridicat, ca nimeni n-a putut sa o cumpere. Este inca si astazi in mina diavolului, care o foloseste de multe ori cu succes sa intre chiar si in inimile copiilor lui Dumnezeu...